Artistul plastic Sophia InLak’ech participă zilele acestea la cea de-a doua ei rezidență la Centrul de Artă Aluniș. Aceasta revine aici după doi ani pentru că, spune ea, într-o scurtă descriere, „sunt atât de îndrăgostită de tainele noastre strămoșești încât nu le-aș da pe nimic din lumea asta. Probabil acesta este și motivul pentru care mi-am petrecut ultimii zece ani călătorind prin munți, povestind cu localnici, căutând și descifrând simboluri”. Iar la Aluniș are parte de multe simboluri.
Cei care au pornit în drumețiile organizate de Centrul de Artă Aluniș știu că aici drumurile duc, într-un cadru natural deosebit, cu pădure sălbatică, la multiple atracții, pentru că este o zonă încărcată de istorie. Alunișul este și cel mai important complex de vestigii rupestre din Munții Buzăului, cu locuințe și lăcașe de cult săpate în piatră; este o zonă unde descoperi fostele vetre de sat, și îți ies în cale locuri care vorbesc despre fostele mine de chihlimbar. Drumețiile acestea sunt împletite și cu poveștile locului, mai ales dacă pornești pe cărări să cauți urme de fosile, plante de leac și ciuperci.
„Muntele”, mai spune Sophia InLak’ech, „m-a învățat tainele geometriilor străvechi și tot muntele m-a călăuzit să pun povești pe pânze. Și apoi și apa. Căci <Apa Vie> este o prietenă străveche și tare înțeleaptă a poporului nostru. Sunt atât de multe mistere pe care pământul acesta mioritic și sfânt al nostru le păstrează. Cum au mai spus-o și alții, de s-ar scutura muntele, cu siguranță am rămâne muți de uimire. Iar zona aceasta a Munților Buzăului, nu întâmplător și zona străbunilor mei, este locul în care mă cuprinde de fiecare dată un foc sufletesc pe care nu l-am mai trăit niciunde”.
Sophia InLak’ech este prezentată de site-ul traciaunita.ro drept un artist care, începând cu anul 2014, „a realizat peste 100 de picturi utilizând elemente de geometrie sacră, fiecare pictură contribuind la înțelegerea și mai profundă a acestor cunoașteri. Pasionată și de portul tradițional strămoșesc, în anul 2022 a lansat un proiect de haine din in sută la sută cu elemente brodate manual. Proiectul se numește simbolic <Zamolxa> și spune ea că este o joacă plină de bucurie a unei autenticități strămoșești, autenticitate adaptată la civilizația modernizată”. De altfel, ea mărturisește că a ales această cale a artei pentru că a simțit la un moment dat că „tot acest foc sufletesc și strămoșesc nu îl mai pot cuprinde în cuvinte. Așa că am lăsat creația să vorbească pentru mine. Uneori îl mai uit. Focul acesta. Căci viața ne mai face să uităm. Dar informația rămâne în structurile subtile. La fel și sângele. Rămâne. Eu cred că suntem un popor tare iubit de Dumnezeu” .
