În sezonul cald, enterocolita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni digestive, care afectează atât copiii, cât și adulții. Apariția ei este favorizată de temperaturile ridicate, consumul de alimente alterate și igiena deficitară. Pentru a înțelege mai bine cauzele, simptomele și metodele de prevenție ale acestei afecțiuni, Adriana Bunilă, purtător de cuvânt al Spitalului Județean de Urgență Buzău, a stat de vorbă cu Bogdan Micu, medic primar în Boli Infecțioase. Specialistul oferă explicații clare despre cum se manifestă enterocolita, când e necesar tratamentul de specialitate și ce putem face pentru a evita complicațiile.
„Enterocolita este definită ca fiind creșterea numărului de scaune cu aspect semilichid sau lichid, uneori cu aspect sangvinolent sau verzui”, precizează medicul Micu. Practic, este vorba despre o inflamație a intestinului subțire și gros, cauzată frecvent de infecții bacteriene, virale sau parazitare.
Specialistul detaliază că „cele mai frecvente tipuri de enterocolită sunt cele infecțioase, cauzate de bacterii precum Escherichia coli, Salmonella sau Shigella”. În plus, „există și enterocolite virale, determinate de rotavirus, adenovirus, norovirus și coronavirus, precum și forme parazitare cauzate de Entamoeba, Giardia sau Cryptosporidium”. Nu sunt de ignorat nici formele neinfecțioase, provocate de erori alimentare – consum excesiv de grăsimi, fructe sau legume.
Simptomele nu întârzie să apară, iar primele semne pot fi ușor confundate cu o indigestie banală. „Tabloul clinic începe, de obicei, cu inapetență și greață, urmate de vărsături și scaune diareice. Acestea pot fi însoțite de dureri abdominale. În cazurile infecțioase, febra este frecventă, mai ales la debutul bolii, și durează între 1 și 3 zile”, afirmă medicul. În cazurile severe, apar simptomele care trimit pacientul direct la spital: „semne de deshidratare acută, precum oboseala accentuată, uscăciunea mucoaselor și scăderea cantității de urină (oligurie)”.
Diagnosticul nu este dificil de pus, mai ales atunci când simptomele sunt clare. „Se stabilește în primul rând clinic, pe baza simptomelor: febră, vărsături și scaune diareice. Diagnosticul se confirmă prin teste de laborator, precum identificarea agentului patogen prin testul de antigen fecal sau coprocultură clasică”, explică medicul Micu.
Cât despre tratament, acesta variază în funcție de severitatea bolii. „Formele ușoare se tratează, de regulă, la domiciliu, cu regim alimentar, hidratare, medicație antidiareică și probiotice. În formele medii și severe este necesar tratament în spital – cu perfuzii și, uneori, antibiotic, dacă e vorba de o infecție bacteriană”, explică acesta.
Medicul subliniază că ignorarea bolii poate avea urmări grave: „Enterocolita este o boală autolimitantă, însă prezintă un risc mare de deshidratare, mai ales la copiii sub un an”. De aceea, este vital ca părinții să monitorizeze starea celor mici și să solicite ajutor medical la primele semne de agravare.
Prevenția rămâne cea mai bună armă împotriva enterocolitei. „Cauzele favorizante pot fi evitate prin măsuri simple de igienă: spălarea corectă a mâinilor, a fructelor și legumelor, consumul de apă din surse sigure și necontaminate”, recomandă medicul Micu. Iar pentru cei mici, o protecție suplimentară, spune medicul, o oferă vaccinarea: „Există un vaccin eficient împotriva rotavirusului – Rotarix – care se administrează oral la vârsta de 2 luni și 4 luni”.
Așadar, păstrarea regulilor de igienă, hidratarea corectă și consultul medical în timp util pot face diferența între o problemă ușoară și o afecțiune gravă.
