„Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul” este o sărbătoare pe care creștinii o prăznuiesc în fiecare an pe 7 ianuarie. Aceasta este una dintre cele șase sărbători dedicate cinstirii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul din cursul anului bisericesc. Astfel, Biserica i-a închinat Sfântului Ioan Botezătorul următoarele sărbători : Zămislirea lui, la data de 23 septembrie, nașterea Sfântului Ioan, în 24 iunie, soborul lui, la data de 7 ianuarie, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, în data de 29 august, iar la data de 24 ianuarie este cinstită prima și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul.
„Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul” a fost fixată a doua zi după Bobotează, explică reprezentanții Muzeului Județean Buzău într-o postare pe pagina instituției, folosindu-se de scrierea din Biblie, cartea de căpătâi a creștin ortodocșilor, „deoarece Sfântul Proroc Ioan este cel care a vestit lumii că Iisus Hristos este adevăratul Mesia și L-a botezat în râul Iordan. În acest sens, Sfântul Ioan este numit și Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, iar Iisus Hristos a spus despre Sfântul Ioan următoarele: <Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie?… Un proroc? Da, zic, vouă, şi mai mult decât un proroc… Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul> (Matei 11,7.9.11)”.
În ceea ce privește datinile legate de această sărbătoare, specialiștii Muzeului Județean ne transmit că „în lumea rurală din zona Munteniei, era practicat umblatul cu Iordanul. În seara zilei de 6 spre 7 ianuarie, flăcăii cu vârsta de 15 ani și mai mari, numiți <iordănitori>, se adunau și umblau din casă în casă <iordănindu-i> (stropindu-i) cu agheasmă pe toți membrii familiei. Ulterior îi ridicau pe brațe și îi aruncau de trei ori în sus. Pentru acest lucru, iordănitorii primeau bani de la stăpânul casei. În vechiul județ Râmnicu Sărat, acest obicei era practicat în ziua <Soborului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul> și purta numele de <vălărit> sau <umblatul cu vălăritul> – pentru mai multe informații, a se vedea Simeon Florea Marian, <Sărbătorile la români. Cârnilegile>, vol. 1, București: Saeculum I.O., 2015, 281-283”.
