În preajma Sfântului Nicolae, la Spitalul Județean de Urgență Buzău s-a petrecut un moment care amintește, fără ostentație, că binele se face simplu, cu voce caldă și inimă deschisă. Și, poate, cu un dram de curaj , căci nu e ușor să aduci bucurie acolo unde oamenii își poartă suferințele în tăcere.
Cei care au dat dovada de curaj și de muLtă bunătate sunt elevii clasei a IX-a H de la Liceul cu Program Sportiv Buzău,care au preschimbat atmosfera spitalului într-una caldă, luminoasă chiar și pentru micii pacienți. Nu prin mari gesturi ceremonioase, ci prin firescul colindelor cântate curat, așa cum doar adolescenții mai știu să o facă atunci când nu sunt preocupați să pară altfel decât sunt.
Au început în hol, unde ecoul glasurilor lor a urcat spre tavan ca o rugăciune care nu cere nimic, ci dă. Apoi, cu acea stângăcie tandră pe care o au tinerii când intră în spații încărcate de emoție, au urcat spre secțiile de Pediatrie și Chirurgie Pediatrică. Acolo, colindele lor au adus alinare. Pe lângă darurile muzicale elevii au oferit 300 de pachete cu pijamale moi, dulciuri, jucării. Pachetele au trecut din mâinile elevilor în cele ale copiilor internați. Dar, dincolo de obiecte, adevăratul dar pare să fi fost sentimentul că cineva, chiar și pentru câteva clipe, a rupt din timpul lui pentru a se apleca asupra lor.
Conducerea spitalului le-a mulțumit colindătorilor, dar, dincolo de cuvinte, rămâne ceva mai greu de măsurat: dovada că, uneori, lecțiile de viață nu se predau la catedră, ci în felul în care îți porți vocea, privirea și bunătatea prin lume.
Acești elevi ne-au amintit tuturor că esențialul nu stă în dar, ci în gest, deși darurile sunt binevenite și păstrează tradiția. Iar colinda lor, dusă în spital ca o modestă ofrandă, a fost poate exact ceea ce ne trebuie an de an: o recapitulare discretă a ceea ce înseamnă să fii om.
