De câte ori este întrebat despre momentele delicate din cariera sa, buzoianul Laurențiu Cazan își aduce aminte de ediția din 1993 a Festivalului „Cerbul de Aur”. Atunci, un finlandez din juriu l-a acuzat că a făcut play-back. Cu toate că au retractat după festival, buzoianul a rămas fără niciun premiu.
„Poate cel mai greu moment din cariera mea a fost acela din 1993, de la Cerbul de Aur, când, după ce am fost felicitat, anunțat fiind că am câștigat locul 1 la interpretare, ulterior mi s-a retras premiul pe motiv că aș fi făcut play-back. A fost o insultă cum rar mi-a fost dat să aud vreodată, la vreun concurs muzical. Cum aș fi putut, eu, să înșel o întreagă echipă tehnică formată din zeci de tehnicieni, din moment ce toate casetele și CD-urile erau controlate chiar de ei ? Dar, acuză nu a venit din partea acelor tehnicieni, ei apărându-mă, venind cu probe clare, de necontestat, ci din a unui finlandez, membru al juriului internațional, de atunci. Ce mai, un scandal uriaș, presa a fost de partea mea, în totalitate, și-i sunt și acum recunoscător. Într-un final, <prietenul> meu finlandez a revenit, și-a cerut scuze, toată lumea m-a bătut pe umăr, însă eu am rămas tot cu premiul luat, fiindcă, între timp, fusese dat unui alt concurent. Astfel, întreaga presă, de la acea vreme, s-a unit și a hotărât să-mi ofere un premiu special, de consolare, pe care îl păstrez, și acum, cu drag, la loc de cinste, în vitrină”, a declarat Laurențiu Cazan pentru Antena1.
Un muzician desăvârșit
Buzoianul, considerat unul dintre marii muzicieni ai României, este, totodată, solistul care a dat prima lovitură muzicală pe piața occidentală cu „Say something” (1993), prima piesă a unui român difuzată de radiourile vest-europene. De asemenea, în 1993, aceeași piesă a obținut locul secund la finala națională a Eurovision.
Laurențiu Cazan s-a născut pe 28 decembrie 1957 la Buzău și se remarcă prin faptul că este un multiinstrumentist (vioară, pian, chitară, muzicuță, percuție), compozitor, textier, solist vocal și orchestrator. A studiat vioara și pianul încă din copilărie. Fiind autodidact, mai târziu învață să cânte la chitară (acustică, electrică, bas) și și-a însușit tehnica percuției. Pe parcursul carierei a interpretat melodii atât în limba română cât și în alte opt limbi străine. Începuturile carierei sale sunt legate de Orchestra Liceului de Muzică din Bacău, unde cânta într-un taraf, la vioară.
În perioada următoare a cântat în mai multe formații: Omicron (1973-1978), Nona (1978-1979) alături de Mihaela Runceanu, Apollo a Teatrului „Toma Caragiu” Ploiești (1980-1981), Litoral (1981-1982), Cromatic (1985-1986) și Sfinx (1986-1990).
