Traian Gh. CRISTEA
Dacă o scriere reuşeşte să trimită raze de lumină până în adâncul sufletului nostru, se poate spune că aceasta este, cu certitudine, valoroasă, fiindcă va determina mutaţii benefice în conduita cititorilor receptivi. Un exemplu elocvent îl constituie şi noua carte a scriitorului Sava Bogasiu, intitulată: „Nicolae Bulat – ultimul pârcălab de la Soroca” (Editgraph,2022).
Autorul reuşeşte să demonstreze cititorilor că faptele luminoase, săvrârşite în timpul vieţii de OMUL miruit cu credinţă, înţelepciune şi iubire va învinge uitarea şi va lumina etern. Este ceea ce spunea cândva Nicolae Iorga: „Înțelepciunea vieţii e simplă: fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine ca înainte”.
Cele 256 de pagini ale cărţii dedicate unei personalităţi de excepţie, NICOLAE BULAT, ilustrează prin exemple şi imagini faptul că el a împletit în timpul vieţii comportamentul exemplar cu faptele şi „blândeţea înţelepciunii”.
Dar cine a fost şi va rămâne acest OM se poate afla cu uşurinţă din paginile lucrării monografice, temeinic documentată. Pe scurt, autorul notează la pagina 130: „Este profesor, muzeograf, istoric şi scriitor, deţinător al multor distincţii, printre care şi cavaler al Ordinullui Steaua României”. Afirmaţia nu credem că mai necesită comentarii. Studiind cu asiduitate, fiind permanent în slujba Adevărului, Binelui şi Iubirii de patrie şi de neam, reputatul istoric ne-a lasăt moştenire LECŢIA BINECUVNTATĂ A CREDINŢEI din care a izvorât înţelepciunea faptelor şi vorbelor sale.
Autorul cărţii, personaj implicat în relatarea faptelor, ne propune traseul derulării evenimentelor din acest volum. Cităm doar câteva titluri din amplul cuprins al volumului. Pentru a se observa că, despre o asemenea personalitate nu se poate voribi oricum, ci este absolut necesară evidenţierea motivată a preţuirii, cinstirii acesteia atât de către PREZENT, cât şi de către POSTERITATE. După Precuvântare (argument în care se motivează tipul de scriere şi scopul cărţii), urmează: Semnificaţiile cuvântului pârcălab; din biografia lui Bulat Nicolae; Familia – una din marile bucurii ale lui Nicolae Bulat; Casa lui Nicolae Bulat: Muzeul de istorie de la Soroca; Din scrierile lui Bulat Nicolae; Distincţii şi premii primite de către Nicolae Bulat. Ecourile din presă, evocările semnate de cei care l-au îndrăgit, sunt urmate de un grăitor album foto, cu care se încheie cartea.
Vom preciza în continuare câteva consideraţii care certifică importanţa lecturii acestui volum. Din conţinutul cărţii se degajă ideea centrală constând în sentimentul impesionant de cinstire binemeritată a unui semen care prin faptele sale, prin conduita civică, a devenit o personalitate emblematică, pilduitoare pentru noi şi pentru posteritate.
Ceremonialul funerar atestă succesiunea detaliată a momentelor redate de episodul „Înmormântarea lui Nicolae Bulat, o adevărată nuntă cosmică”. Unul dintre aspectele cu rezonanţe semnificative a fost şi acela în care „elevii de la mai multe licee din Soroca au presărat flori pe tot drumul, care a devenit un adevărat covor colorat”.
Onorurile militare, participarea masivă la impresionatul eveniment, începând cu autorităţile şi terminând cu copiii, fiecare necrolog şi semnalările din mass media au constituit cu adevărat un model de veritabilă preţuire a unei personalităţi merituoase. Să amintim şi momentul care a pecetluit ceremonia, momentul când „comandantul care a condus întregul ceremonial militar a luat tricolorul mare de pe sicriul lui Nicolae Bulat şi l-a dat doamnei Valentina Bulat”, soţia defunctului.
Atrage atenţia din structura acestui volum şi modul în care scriitorul Sava Bogasiu plasează, pe fondul relatărilor autentice binevenitele, informaţii din domeniul religiei, istoriei şi etimologiei. În felul acesta, cartea dobândeşte valoare cognitivă sporită.
Din domeniul etimologic exemplificarea cuvântului „pârcălab” este prefaţată cu spusele lui Dimitrie Cantemir. Urmează datele istorice despre prima atestare a Sorocii şi ulterior se citează informaţiile din Dicţionarul de termeni istorici (autor Horia Dumitru Oprea). Aşadar, cuvâtul „pârcălab” denumeşte: „dregător însărcinat cu conducerea unei cetăţi şi a regiunii din jur; el avea atribuţii militare, administrative, judecătoreşti, reprezentându-l pe domnitor în teritoriul supus autorităţii lui”.
Un element care nu trebuie scăpat din vedere este şi acela al reliefării procupărilor lui Nicolae Bulat în domeniul scriitoricesc. Pentru că „întotdeuna cuvintele scrise rămân după noi, uneori mii de an”, ne spune Sava Bogasiu. Se întâlnesc în pagina 38 şi următoarele cuvinte: „Pe lângă citit, Nicolae Bulat a avut şi timp şi dragoste să ne lase şi câteva cărţi scrise de el cu sufletul şi cu mâna dibace în arta scrisului”. Desigur, suntem tentaţi ca după aceste cuvinte să căutăm cărţile semnate de Nicolae Bulat în biblioteci.
Sava Bogasiu sugerează şi ataşamentul, legătura tainică, afecţiu-nea faţă de ţinutul în care s-a născut Nicolae Bulat. Iată cum vorbeşte scriitorul despre Soroca: „Orice turist care se apropie de apa Nistrului îşi doreşte tare mult să viziteze cetatea Soroca, una dintre cele mai vechi şi atrăgătoare vetre de istorie, aflată în partea de nord a Mooldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ea a fost prima fortăreaţă de apărare din această zonă geografică”. Urmează apoi date şi opinii privind numele Soroca. Evident este şi momentul în care se scoate în evidenţă competenţa lui Nicolae Bulat, istoric pasionat, recunoscut şi patriot desăvârşit, încheind cu această concluzie: „Inima lui Nicolae Bulat a fost mereu cetatea Soroca”.
Prin lectura acestei cărţi, cititorii vor fi mai luminoşi, deoarece vor avea în faţă şi vor păstra în memorie un model de istoric, de patriot, de „cavaler al demnităţii” care ne-a lăsat printre altele, spre ţinere de minte, şi aceste cuvinte simple pilduitoare: „Totul este trecător în lumea asta. Rămân doar faptele bune pe care le-ai făcut”. Ne exprimăm sincera consideraţie pentru cei care au plămădit această lucrare. Căci din aceasta nu numai tinerii, ci şi cei maturi pot descoperi informaţii, imagini şi sentimente emoţionante.
