Octombrie, sau „Brumărel”, cum i se mai spune în limbaj popular, pentru că în această lună, octombrie, începe să cadă bruma, stă sub semnul Balanței, perioada fiind propice pentru nunți și călătorii.
Din observațiile oamenilor din mediul rural, s-au transmis peste timp niște tradiții, superstiții, ziceri, unele dintre acestea fiind incluse și în „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești” (2016) de către Romulus Antonescu. Citând din acest volum, Muzeul Țăranului Român amintește câteva dintre ele.
Potrivit credințelor țăranului român, în lucrarea menționată se arată că sunt semne în această lună care prevestesc cum va fi iarna și recoltele viitoare. Astfel, „dacă nu cad frunzele de pe copaci înseamnă că iarna va fi tare și iute; dacă vor fi omizi este semn că vor fi și mulți alți viermi; de va fi ploaie cu piatră înseamnă că rodul semănăturilor va fi nici prea rău, nici prea bun; dacă va ploua după apusul Cloștii, vara va veni târziu, dar nu va fi rea; oamenii să rețină în ce zi a lunii va cădea prima zăpadă, pentru că atâtea zile câte vor fi până la debutul lunii viitoare, tot atâtea zile vor fi cu ploaie și zăpadă peste toată iarna”, informează Muzeul Țăranului Român citând din „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești”.
Potrivit sursei menționate, în mediul rural se crede că dacă în luna octombrie cade multă brumă și omăt, apoi, în ianuarie, oamenii se pot aștepta la o vreme „moale”, călduță; dacă este multă ploaie în lunile octombrie și noiembrie, în luna decembrie vor fi mari vânturi.
Prima săptămână din „Brumărel” e numită „Săptămâna lui Procoavă”, după numele sfântului sărbătorit pe 1 octombrie. Se consideră că Procoavă e cel ce are grijă ca pământul lucrat de ţărani să aibă apă suficientă până vine primăvara şi-l acoperă cu omăt, dar şi cel căruia se roagă fetele ca să aibă păr bogat şi să le placă flăcăilor.
A doua săptămână din lună e „Săptămâna Satului“, în care gândurile şi atenţia ţăranilor se îndreaptă spre gospodărie.
A treia săptămână este „Săptămâna Lucinului”, de la numele zeului protector al lupilor.
Urmează apoi „Săptămâna Sâmedrului”, perioada în care creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Dimitrie, „Sâmedru”. La 25 octombrie, în popor se sărbătoreşte „Focul lui Sâmedru” (Ajunul Sf. Dumitru). Se fac focuri peste care sar copiii, ca să fie sănătoşi, sau tinerii, ca să se căsătorească. La 26 octombrie se sărbătoreşte Sâmedru, patronul păstorilor (Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir). Se spune că aşa cum este această zi, aşa va fi şi iarna: dacă este lună plină şi senin, iarna va fi mănoasă, iar dacă bate vântul şi plouă, vor fi zăpezi mari. La 27 octombrie se sărbătoreşte Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi.
De asemenea, o altă sărbătoare a lunii este praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva, pe 14 octombrie; în această zi, la sate, se face așa-zisa „îngropare a verii”. Se face o masă comună la biserică, cu bucate multe și alese. Se spune că dacă toamna nu plouă până la Cuvioasa Parascheva, atunci iarna vine curând.
