Cine sunt criminalii?

Au înflorit copacii, înflorește natura toată, ce bucurie! Am ieșit la plimbare să primesc binecuvântarea naturii, a aerului primăvăratic și vreau să mă bucur de toate aceste privilegii, să mă las în bătaia vântului, a soarelui… să mă încarc cu energie, așa, ca altadată.

Eiii… dar nu mai e nimic la fel cum era înainte de pandemie! Măcar, în orașul nostru, la acest moment, avem (încă) libertatea de a ne plimba până la orele 22.00 fără declarație pe propria răspundere… Anul trecut, episodul ,,primă­vara” l-am ratat cu toții, lamentabil! Dar unii dintre semenii noștri înțeleg greșit această libertate și protestează: anti-restricții, anti-mască, anti-medici, anti-orice…

Astfel, de câteva zile bune, privesc cu amărăciune la protestele care se desfășoară în mai multe orașe din țară, inclusiv în orașul nostru. Mă întreb cine îi mână în stradă pe protestatari în această luptă fără învinși și învingători, călcând peste morții pandemiei? Faptul că și-au pierdut locurile de muncă, ori că au probleme financiare… sau în joc sunt interese politice meschine? Sunt printre ei politicieni care dau din coate pentru a-și face loc în față, sfidând electoratul naiv ce acoperă cu urlete și sunete de vuvuzele durerea semenilor îndoliați.

Huliganii și naivii abia așteptau un astfel de moment pentru a sparge și distruge totul în calea lor, într-o țară și așa sărăcită, în care, ce să vezi, și ei trăiesc! E trist și revoltător să auzim cum se strigă în fața spitalelor ,,criminalii”. Cine sunt criminalii? Oamenii în combinezoane albe cărora li se văd doar ochii, dar care se luptă zi și noapte pentru a salva bolnavii infectați cu virusul SARS-Cov 2, aflați la limita dintre viață și moarte?  Oamenii pe care acum un an de zile îi numeam ,,eroi” și cărora le ofeream flori din elicopter, dându-le onorul în fața spitalelor, pe fundalul sunetelor de sirene ale mașinilor de poliție și pompieri? Oamenii care, uneori luptând pentru viețile noastre, rămân ei înșiși fără aer?

Fiecare om suferă în felul său și fiecare om poate rămâne la un moment dat fără aer, în aceste vremuri dificile! Mulți dintre noi am avut un an greu, am simțit firul subțire al limitei dintre viață și moarte, am pierdut oameni dragi ori noi înșine am trecut prin secțiile de boli infecțioase ale spitalelor. Respect medicilor și personalului medical!

Se revoltă ceva în mine când văd făpturile încărcate cu atâta răutate strigând ,,Libertate!”. Dar libertate au deja, că altfel nu ar fi mărșăluit pe străzi mânați de un bici nevăzut, ca niște vite oarbe fără măști și fără chibzuință! Și toate acestea, în timp ce secțiile ATI sunt pline, iar la porțile spitalelor bat din ce în ce mai mulți pacienți!

Este adevărat, sunt multe nereguli și multe aspecte de lămurit de către cei responsabili de măsurile luate pentru combaterea pandemiei… Dar, domnilor protestatari, dacă de judecata noastră nu vă pasă, ori de lege nu vă temeți, dacă nu mai aveți nimic sfânt pe lumea asta, gândiți-vă că nepăsarea și inconștiența  voastră vin la pachet cu moartea care vă suflă în ceafă.