Cercetătorul Costel Vînătoru pune bazele unor noi cercetări pentru tratarea bolii Alzheimer

Cercetătorul buzoian Costel Vînătoru a făcut din nou onoare României. Lucrarea sa despre soiul „Domnesc” a stârnit interesul cercetătorilor când a fost prezentată, în data de 11 martie, la un congres european – „4th International Symposium on Horticulture in Europe”, „5th International Humulus Symposium”, „8th International Symposium on Human Health Effects of Fruits and Vegetables”, „Annual Convention of the German Society for Horticultural Science” -, care s-a desfășurat în Germania.

Cercetarea buzoiană în domeniul plantelor este susținută, de ani și ani, de Sta­țiunea Legumicolă Buzău. Acesta este motivul pentru care aici s-a format, în jurul cercetătorului Costel Vînă­toru, o echipă solidă – formată din Bianca Mușat, Camelia Bratu, Elena Barcanu, Ovidia Agapie și Adrian Peticilă – care a putut trimite la acest congres trei lucrări, dintre care a fost selectată lucrarea științifică „Expresia fenotipică și biochimică a soiului <Domnesc> (Sideritis scardica Griseb.)”, care îl are ca autor principal pe cercetătorul Costel Vînătoru. Lucrarea a fost înscrisă pentru acest congres încă de anul trecut, în vară, și,  după  ce a trecut de mai multe etape de selecție, a fost acceptată în vederea prezentării. Acum, după ce a fost făcută publică la Congres, va rămâne în analele acestuia, fiind inclusă în baza de date internațională, cu cotație științifică înaltă. În continuare, va căpăta greutate și mai mare în funcție de cât de des va fi citată în alte lucrări științifice.

„Este o lucrare mai deo­sebită, pentru că ea prezintă o plantă nouă pentru Europa și nouă pentru o lume întreagă. Această plantă nu a fost în România, dar noi am fost cei care am reușit să obținem primul soi comercial din lume la această plantă. Ea se găsește consemnată sub denumirea de <Domnesc> în catalogul oficial al plantelor de cultură din România, unde sunt înscrise toate plantele omologate și brevetate care au dreptul să fie introduse în cultură în România, cu avizul ministerului,  acelea care pot fi și comercializate”, spune cerce­tătorul buzoian.

Planta a trezit interesul lumii științifice pentru că, în primul rând, este bogată în antioxidanți și nu numai; în prezent sunt efectuate cercetări la nivel mondial ale efectelor ei curative și, mai ales, pentru a preveni o boală neurologică foarte grea, Alzheimer. Cercetă­torul Costel Vînătoru explică faptul că, în momentul de față, în Germania și peste Ocean sunt companii care studiază această plantă pentru prevenirea bolii Alz­heimer, iar ceaiul din planta respectivă este cotat ca fiind unul dintre cele mai scumpe  din lume. „Am fi putut înre­gistra o premieră colosală, dar nu avem logistica necesară”,  spune cu tristețe cercetătorul Costel Vînă­toru, care trebuie să-și ­li­miteze cercetarea în funcție de aparatura de care dispune.

Istoricul plantei „la nivel înalt”

Planta are o istorie interesantă, care vine de undeva din perioada comunismului în Bulgaria. Vînă­toru ne-a relatat această povestire întrucât, chiar dacă planta a fost aclimatizată în România, în mediul științific întotdeauna se va face referire la  zona ei de origine. Aflăm, astfel, că planta își are ­ori­gi­nea într-un vârf din Munții Rodopi, numit Mursalitsa, în Bulgaria, și că anumite varietăți s-au extins în zonele balcanice, pe lângă Dunăre, în Bulgaria și Grecia, într-o zonă restrânsă. Istoria mai puțin cunoscută  a acestei plante este legată de utilizarea ei înainte de căderea comunismului.

„Ea a fost ținută secretă și folosită de astronauții ruși în misiunile lor în Cosmos. Era considerată ca o <armă secretă> împotriva americanilor, o plantă care dădea vigoare și rezistență astronauților în misiunile lor din Cosmos; foarte valoroasă pentru sănătate, planta  era folosită la nivel de protocol, la nivel de premier și preșe­dinte din blocul comunist, în special în Bulgaria și în Rusia. A fost trecută pe lista roșie a plantelor de cultură și era strict interzisă recol­tarea; după căderea blocului comunist, acea arie protejată care exista în Bulgaria a fost devalizată”, spune Vînă­toru.

Din Bulgaria în Româ­nia a ajuns pe baza prieteniei cercetătorului român cu un inginer bulgar care a încercat aclimatizarea plantei la câmpie. „Un inginer în dome­­niul minier din Bulgaria, în vârstă, rămânând fără loc de muncă, și-a amintit că buni­cul lui administrase rezervația respectivă și a mers acolo unde a găsit totul devalizat. Inginerul respectiv a încercat să o multiplice în zona de origine și  nu a putut obține decât o plantă. Așa și-a dat seama că avea nevoie de cunoș­tințe de horticultură. A mers la Sofia să facă studii în domeniu și a reușit aclimatizarea ei la șes. După ce a încercat să obțină un soi în Bulgaria, s-a îmbolnăvit – acum nu este printre noi -, și mi-a oferit datele, mate­rialele, scrisorile către universități și semințe. Eu am încercat să aclimatizez în România și am reușit”, povestește cercetătorul Costel Vînă­toru. Acesta a obținut un soi comercial al  plantei, cu elemente de distincție, care întrunește ­ca­racteristicile cerute de nor­mele internaționale și care a fost înscris în catalogul oficial. „E un lucru foarte mare, un câștig pentru țară, dacă se va dovedi că specia poate fi folosită pentru medicamente. Deja au început și universități de la noi din țară să studieze compoziția chimică a plantei, iar cei de la Medicină și de la Chimie alimentară o studiază din punctul de vedere al beneficiilor”, mai spune  cerce­tătorul buzoian.

Care sunt caracteristicile plantei

Soiul „Domnesc” este o plantă pe care „o putem numi perenă”, spune Vînătoru. Se păstrează cinci-șase ani de zile, în funcție de cum  este îngrijită. Este o plantă aromatică, de aceea ceaiul este considerat ca fiind unul dintre cele mai rafinate și revigorant. Rezistă la temperaturi foarte bine, pentru că ea are zona de origine calcaroasă, secetoasă. Dimpotrivă, excesul de umiditate, ploile abundente, o afectează, pentru că frunzele  ei sunt poroase și se pot lipi de sol, de aceea se recomandă mulcirea plantei cu paie, cu pietricele pe lângă ea. Cea mai la îndemână cale de utilizare a ei este sub formă de ceai. În viitor pot exista extracte sau combinații. Momentan  planta este un dar natural care poate fi utilizată cu ușurință. Este și ornamentală; face o floare frumoasă. Înflorește mai bine din anul al doilea de cultură. Răsadul și semințele plantei se pot achiziționa de la Stațiunea de Cercetare Legumicolă Buzău.

„Livrăm răsaduri. Avem un cultivator la Galați care a reușit să cumpere și o instalație de distilare pentru extragerea uleiurilor. Majoritatea cultivatorilor sunt însă la nivelul acesta gospo­dăresc, să cumpere câteva plăntuțe pentru ceai sau pentru albinuțe, pentru că este și o plantă foarte valo­roasă din punct de vedere melifer. Poate fi cultivată în spații protejate, dar ei îi merge mai bine în câmp. Se poate planta undeva după 15 aprilie în zonele mai calde, iar în zonele mai reci după 1 mai”, explică  dr. ing. Costel Vînătoru.

Pentru că plantei îi place solul calcaros, ea ar putea ajuta la fixarea solului în zonele pe dealurile județului, dacă se va decide să se înființeze acolo culturi. „Cultura merge foarte bine chiar și în zona de munte, pentru că în zona de origine ea se afla la o altitudine destul de mare, undeva pe la 1.600 de metri. Planta ar putea fi inclusă în programe de conservare a biodiversității, pentru că valorifică și tere­nuri aride, cum ar fi dea­lurile, și mă gândeam la Istrița care are sol calcaros, unde vegetația a început să sărăcească și să câștige teren plantele invazive”, mai spune cercetătorul buzoian.