Ce spune Aida Parascan despre cea mai mare suferință a omului

Se spune că un copil obraznic se transformă mai târziu într-un adult cuminte, și viceversa, dar și multe din momentele fericite sau dificile din timpul copilăriei își lasă amprenta pe adultul zilelor noastre; și zicala crează excepții.

În cazul Aidei, puștoaica de 14 ani era un copil inocent care nici nu știa ce o să facă în viață, cuminte și care vorbea foarte puțin și analiza lumea foarte mult. Mai târziu, buzoianca și-a dorit afirmare, a luptat pentru notorietatea ei și a ajuns să spună că, indiferent de cât câștigi și de cât pierzi în viață, ceea ce este al tău cu adevărat nu ai cum să pierzi. „Consider că cea mai mare suferință a omului este atașamentul față de alți oameni, de lucruri și de situații. Eu am fost mai detașată, ăsta a fost atuul meu. Nu am considerat niciodată o pierdere faptul că un om a ieșit din viața mea. Am crezut că Dumnezeu știe mai bine de ce l-a scos”, a spus cu sinceritate Aida, întrebată fiind cum era ea în copilărie și cum a trecut prin momentele dificile din viață.

Ea a mai punctat că ai săi copii au maturizat-o, pe rând. „Nu există școală pentru asta, nu te naști cunoscător în meseria de părinte. O înveți pe parcurs alături de copiii tăi. Fiecare copil îți va activa alt tip de rană interioară, așa că am început să învăț și să evaluez ca să le fie lor bine. Profesional și spiritual, un copil este educat prin exemplu, nu cu vorba. Crești alături de ei, zi de zi și fiecare zi este o nouă provocare. Apoi degeaba le arăți un exemplu dacă ei sunt influențați de societate, de alți copii, de prieteni. Este o continuă luptă, zi de zi. Un copil îți schimbă soft-ul”, a mai completat buzoianca, mândră de personalitatea pe care și-a completat-o prin prisma celor trei copii ai săi.