În perioada 1- 9 martie, românii parcurg „Zilele Babelor” sau „Zilele Dochiei”, parte a unuia dintre cele mai cunoscute mituri folclorice românești. Legenda spune că Baba Dochia era capricioasă și greu de mulțumit, la fel ca și vremea la început de an. Așa se face că, între 1 și 9 martie, vremea e mereu schimbătoare. E un prag meteorologic decisiv pentru tot anul ce urmează. De aici și obiceiul românilor de a alege „o babă”, adică una dintre zilele din acest interval, pentru a afla ce rezervă destinul până la finele anului în curs. Dacă e soare și vreme plăcută, atunci anul va fi plin de bucurii și realizări. Dacă e urât afară, va fi un an cu probleme.
Etnografii spun că tradiţia „babelor” a apărut din mitul Babei Dochia – unul cel mai importante din cultura românească -, cea care şi-ar fi luat numele de la Sfânta Muceniţă Evdochia, sărbătorită de biserică pe 1 martie. Zilele babelor se încheie pe 9 martie, când se crede că vin moșii și căldura.
Ori de câte ori serbăm Babele vom celebra, de fapt, trecerea de la iarnă la vară. Dacă ținem seamă că în străvechiul calendar român anul începea pe 1 martie, Baba Dochia apare că întruchiparea anului vechi, care este pe sfârșite și trebuie să moară. Moartea Dochiei în ziua de 9 martie se consideră hotar între anotimpul friguros și cel călduros, potrivit crestinortodx.ro.
Toate tradițiile despre Dochia întăresc ideea ca românii au avut un an structurat pe eterna opoziție a contrariilor: lumina – întuneric, vară – iarnă, cald – frig, fertilitate – sterilitate, viaţă – moarte. În legendele Dochiei sunt amintite, aproape fără excepție, vara și iarna.
