Ce inginerii a mai făcut rusul care a spălat urmele devalizării Ductil Steel

Rusul Victor Chumakov, cel care a spălat urmele devalizării celor cinci oțelării vândute cu 230 de lei de grupul Mechel a dat o mână de ajutor și la UPET Târgoviște.

Fabrica dâmbovițeană are o istorie de 150 de ani. Fondată în 1872 ca topit­orie pentru fabricarea tunurilor, UPET era cunoscută sub denumirea de Arsenalul din Târgoviște. După cel de-Al Doilea Război Mondial a fost transformată în Fabrica de Utilaj Petrolier, devenind cel mai mare producător românesc de utilaj petrolier și instalații de foraj. Cu contracte mai ales în URSS și țările din Orientul Mijlociu, UPET se trezește după revoluție că nu mai are o piață de desfacere solidă și se vede nevoită să-și restrângă activitatea. În timp, acumulează mari datorii și este trecută pe lista companiilor de stat propuse pentru privatizare.

Astfel, în 2001, este cumpărată, prin intermediul firmei offshore Lotterby Limited, din Insulele Virgine Britanice – care ulterior a cedat afacerea firmelor United Heavy B.V. din Olanda și OMZAR LLC -, de către cea mai mare companie de inginerie grea din Rusia, Objedinennie Mashinostroitelnie Zavody – OMZ. Urmașa companiilor de stat Uralmash și Izhora Plants, privatizate de statul rus pe nimic, OMZ era cel mai mare producător de echipamente pentru minerit, foraje, echipament pentru industria metalurgică și pentru centrale nucleare din Rusia.

Cel care controla pe atunci grupul OMZ era rusul cu origini georgiene Kakha Bendukidze (decedat în 2014). După o tentativă de asasinat asupra sa și îngrijorat de presiunile lui Putin asupra oligarhilor, în anul 2004, Bendukidze vinde compania OMZ către Gazprombank. În același an, Bendukidze devine mi­nistrul de Finanțe în Georgia, unde a rămas în istorie că a implementat aceleași poli­tici fiscale pe care a încercat să le implementeze Putin în Rusia la propu­nerea lui.

Privatizarea nu a adus prosperitate

Din păcate, privatizarea nu a adus prosperitatea pentru UPET. Piețele de desfacere s-au împuținat, datoriile s-au acumulat, iar angajații au început să intre în greve pentru că nu își primeau salariile.

Apoi a urmat un proces deja cunoscut, prin care au mai trecut și alte companii românești cumpărate de ruși, și anume devalizarea fabricii prin vinderea la bucată. Procesul a început cu dezmembrarea celor mai importante utilaje și transportarea lor în Rusia sau la fier vechi.

Apoi, începând cu anul 2002, UPET Târgoviște a fost divizată prin externalizarea unor activități și căpușată de mai multe firmulițe înființate ad-hoc și pasate de la un rus la altul până să se piardă urmele activelor. Așa au luat naștere, pe spinarea uzinei UPET SA – deținută acum de firma Machine Building Concept SRL a moldovea­nului Dan Marian -, societățile Forja UPET SRL (fosta TC UPET, deținută acum de Gheorghe Duțu), Scule Hidraulic UPET SRL (deținută acum de ucraineanul Iurie Pînzaru și de moldoveanul Anatolie Torhin), UPET Machinery SRL (deținută de UPET SA și administrată de Andrei Dovgani, director în UPET și fost angajat la Mechel, care a deținut Ductil Steel Buzău), UPET E­nergomecanica SRL (radiată în 2007 și deținută de moldoveanul Alexandru Palîi și de Norias Holdings Limited din BVI), OMZ Nemo UPET SRL (deți­nută de UPET SA, rede­numită Nemo UPET SRL și, în momentul radierii în 2010, deținută de moldoveanul Ivan Dîrvu).

Dintre firmele care mai funcționează doar Scule Hidraulic și Foraj sunt pe profit, la limita supra­viețuirii. Toate aceste firme au fost înființate la aceeași adresă cu firma originală UPET și fiecare a luat câte o halcă.

Divizarea și restrângerea activității a dus ca la UPET, din 11.000 de sala­riați câți erau pe vremea lui Ceaușescu, să mai lucreze în prezent până într-o sută de oameni.

Păienjenișul rusesc

În schema fragmentării uzinei târgoviștene apare și rusul Victor Chumakov. Cel care a spălat urmele devalizării celor cinci oțelării vândute cu 230 de lei de grupul Mechel a dat o mână de ajutor și la UPET.

Legătura lui Chumakov apare prin asocierea cu firma Nemo UPET SRL (deținută la început de UPET SA și denumită OMZ Nemo UPET). Pe scurt, UPET SA Târgo­viște înființează, ca unic acționar, OMZ Nemo Ro­mânia SRL, care închiriază o suprafață de 20.000 mp cu tot cu construcțiile de pe el de la firma-mamă. UPET SA își cedează părțile către firmele offshore Burgess Global Inc din BVI și Trimac Consulting Ltd din Belize. Apoi, SRL-ul și-a schimbat numele în Nemo UPET și numește ca administratori pe rusul Igor Tatarovskiy și ucraineanul Alexandru Palîi.

În 2017, în anul desființării, Nemo SRL înfiin­țează, împreună cu moldo­veanul Eduard Chetrari, firma Armături Industriale SRL (la aceeași adresă cu UPET și radiată în 2016). Ca să se închidă cercul, Eduard Chetrari a intrat în firma FES Invest SRL în locul rusoaicei Alla Mez­hueva, alături de Igor Tatarovskiy.

De altfel, Chumakov a administrat până în 2007 compania Nemo Upet împreună cu ucraineanul Iurie Pînzaru, fost director economic atât la compania Ductil Steel Buzău, cât și la Oțelul Roșu (ambele în portofoliul Mechel). Iurie Pînzaru a fost mulți ani și director adjunct al uzinei Upet Târgoviște.

Pe aceeași schemă, dar cu alte persoane, s-a procedat cu toate firmele care au căpușat UPET.

Victor Chumakov a fost adus în România pe filiera Ambasadei Federației Ruse, alături de Andrei Khankevitch, ambii fiind specia­lizați în spălarea urmelor deva­lizărilor săvârșite de concetățenii lor.

Ruso-moldoveanul Boris Golovin, fost ofițer de informații GRU și venit în Româ­nia tot pe filiera Reprezentanței Comerciale a Federației Ruse la București, a fost prezent în mai toate marile tunuri rusești din România, inclusiv cele de la compania Mechel, deți­nută de oligarhul Igor Zyu­zin, care a vândut cinci oțe­lării, printre care și Ductil Steel Buzău, cu 230 de lei.