Einstein și Picasso „s-au întâlnit”, miercuri seară, pe scena Teatrului „George Ciprian”, la Festivalul „Buzău/Iubește/Teatrul”. Au asistat la această întâlnire o mulțime de voluntari, elevi din liceele buzoiene, a căror prezență s-a simțit din plin pe tot parcursul fesivalului. Subiectul nu avea cum să nu-i atragă, având în vedere că era propusă publicului o întâlnire inedită cu două genii despre care cu toții știm că au găsit o sursă de inspirație în extinderea geometriei propusă de Poincaré în cartea sa. În timp ce Einstein a preluat conceptul și l-a dezvoltat matematic, demonstrând relativitatea simultaneității temporale, Picasso a preluat și el conceptul lui Poincaré, dar l-a așternut pe canvas, alăturând pe aceeași suprafață perspective diferite în spațiu ale acelorași obiecte sau figuri umane, inventând astfel simultaneitatea spațială, care stă la baza cubismului.
Întâlnirea celor doi geniali, Albert Einstein și Pablo Picasso, care s-au născut la doi ani diferență, în 1879 și res-
pectiv în 1881, a fost posibilă în spectacolul „Einstein versus Picasso”, realizat după textul dramatic al celebrului actor, scriitor, producător și muzician american Steve Martin. Textul a fost scris în anul 1993 și preluat de regizorul Teodora Petre pentru a-l pune în scenă la Teatrul de Comedie. Cum Teatrul de Comedie din Capitală a fost invitat să participe în festivalul buzoian, iată că acest spectacol a ajuns și la publicul buzoian, miercuri, 24 mai.
Este un loc foarte bun ca să îi întrebi pe genialii Einstein și Picasso „Ce faci tu ca să-ți vină ideile?”. Și bineînțeles că ei vor și răspunde cu formule cu litere, cifre și linii, bineînțeles magice, pe care Steve Martin le-a folosit pentru a imagina o întâlnire amuzantă, cu puțin înainte ca amândoi să-și pună amprenta pe secolul XX. Toată povestea se derulează în celebrul bar „Lapin Agile” din Paris și, cu toate că la momentul acela cei doi sunt doar niște tineri absolut necunoscuți publicului larg, ei știu că urmează să schimbe lumea. Cum? Aflăm, pas cu pas, intrând în lumea celor doi surprinsă cam cât se poate cuprinde într-o ramă de tablou, lume presărată cu muze, oi, artă, triunghiuri amoroase, mesageri, frigidere, calcule matematice și lăbuțe de pisică, prin intercalarea momentelor de stand-up, cabaret parizian și sitcom TV și cu ceva amestec de umor american.
Spectacolul are o distribuție numeroasă – Răzvan Krem Alexe (Einstein), Theodor Costache (Picasso), Sorin Miron (Freddy), Marius Drogeanu (Gaston), Angel Popescu (Sagot), Dragoș Galbăn (Schmendiman), Iosif Paștina (un vizitator), Ana Maria Turcu (Germaine), Andreea Alexandrescu (Suzanne/o admiratoare), Laura Creț (Contesa) -, pentru că nu este ușor de explicat, de imaginat, o poveste cu nuanțe utopice despre o posibilă întâlnire dintre Picasso și Einstein în barul „Lapin Agile”… Și apoi trebuie construit contextul. Un Henry Matisse adus în discuție de negustorul de artă… poate fi și el prezent pe scenă. Și mai poate fi prezent și Elvis. Și câte și mai câte personaje!
Este un spectacol dens, în care sunt intercalate pasaje precum cubismul lui Picasso, care a detronat perspectiva în artă, cu teoria relativității a lui Einstein, care a răsturnat regulile clasice ale spațiului și al timpului, și cu prezența celebrului Elvis, care aici, în acest context, nu pare altceva decât un diletant căutător de ritmuri și forme noi.
Și totuși, despre ce ar fi vorbit cei doi dacă s-ar fi întâlnit? Poate despre creionul care pătrunde în coală până către altă dimensiune curbată, ridicând la rang de intrigă duelul între idei, lăsând, nu-i așa, politica, absintul și rudimentarul în seama celorlalți, talentele lor fiind mult prea mari pentru a putea fi mărginite de frontiere stabilite până atunci…
