Calendarul Zilei – 25 martie

Creștinii ortodocși sărbătoresc Buna Vestire, iar cei romano-catolici îl celebrează pe Sfântul Dismas.

• Ziua Poliţiei Române
• Ziua naţională a pădurilor
• 101 – Împăratul Traian a părăsit Roma, îndreptându-se spre Moesia Superior, pentru a începe luptele cu dacii conduşi de regele Decebal. Această dată marchează începutul primului război daco-roman. (101-102)
• 1245 – Menţionarea românilor ca fi ind locuitorii zonei din preajma Dunării şi a Mării Negre într-o scrisoare a papei Inocenţiu al IV-lea.
• 1813 – S-a născut, la Bucureşti, Cezar Bolliac, poet romantic, publicist. (m. 25 febr. 1881)
• 1854 – S-a născut colecţionarul de artă Anastase Simu, membru de onoare al Academiei Române. (m. 28 febr. 1935)
• 1857 – S-a născut, la Craiova, Elena Teodorini, mezzosoprană şi soprană. (m. 27 febr. 1926)
• 1871 – S-a înfiinţat, la Viena, societatea culturală şi literară „România Jună”, în urma iniţiativei lui A. Hurmuzachi.
• 1902 – S-a născut George Lesnea, poet şi traducător. (m. 6 iul. 1979)
• 1920 – S-a născut compozitorul de muzică uşoară şi dirijorul Henry Mălineanu. (m. 12 nov. 2000)
• 1935 – S-a născut poetul Niculae Stoian. (m. 14 ian. 1990)
• 1940 – S-a născut pictorul Ion Grigore. (m. 10 mai 2016)
• 1940 – A murit compozitorul Ion Nonna Otescu. (n. 3 dec. 1888)
• 1942 – S-a născut Basarab Nicolescu, fizician, filosof şi eseist, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (29 nov. 2001).
• 1942 – S-a născut Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman), poetă, prozatoare şi publicistă, membru corespondent al Academiei Române (din 2016).
• 1945 – Lupte grele duse de Armata română în Munţii Tatra Mare. (25 mart. – 15 apr.)
• 1954 – A murit Emil Isac, poet, prozator şi publicist, membru corespondent al Academiei Române. (n. 27 mai 1886)
• 1958 – A murit filologul şi traducătorul Ştefan Bezdechi, membru corespondent al Academiei Române (29 mai 1945). (n. 24 apr. 1888)
• 1958 – A murit actorul Constantin Ramadan. (n. 25 febr. 1896)
• 1964 – A murit Marin Simionescu-Râmniceanu, filosof, istoric de artă, critic literar, membru corespondent al Academiei Române. (n. 9 nov. 1883) (60 de ani)
• 1990 – A murit actriţa Tanţi Cocea. (n. 7 dec. 1911)
• 1999 – A murit Valentin Lipatti, eseist şi traducător. (n. 26 mart. 1923) (25 de ani)
• 2000 – A murit regizorul de film Paul Călinescu. (n. 21 aug. 1902)
• 2006 – Înscăunarea arhiepiscopului Bartolomeu Anania (1921-2011) ca mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Cu această ocazie, Arhiepiscopia de la Cluj a fost ridicată la rang de Mitropolie.
• 2006 – Parapantistul braşovean Marius Duţă, în echipaj cu aeronauţii Mihai Ilie şi Mugurel Ionescu din Bucureşti, a depăşit recordul mondial la săritura cu parapanta, în localitatea Sânpetru. Performanţa a fost omologată în Cartea Recordurilor.
• 2011 – Ceremonia de întronizare a mitropolitului Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Andrei Andreicuţ, oficiată de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
• 2020 – A murit, la Paris, scriitorul şi disidentul Paul Goma. (n. 2 oct. 1935) Paul Goma, născut în localitatea Mana, raionul Orhei, a fost un scriitor comunist și apoi disident anticomunist. Pentru opoziția sa împotriva regimului comunist a fost arestat și maltratat dar, datorită popularizării internaționale a cazului său, a putut să părăsească România și s-a stabilit în Franța, unde a fost unul dintre membrii marcanți ai exilului românesc. A refuzat, în 1980, cetățenia franceză și a rămas multă vreme apatrid. A stârnit dezaprobare pentru publicarea de texte antisemite, anticolegialicești/diarist antiliterare în care, deși nu nega ororile comise împotriva evreilor, le justifica drept „răzbunări legitime”. Goma s-a născut în Basarabia, fiind al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei URSS, familia Goma s-a refugiat în România. În mai 1952, ca elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane arestate și anchetate sub acuzația de anticomunism, Goma a fost reținut opt zile la Securitate și exmatriculat din toate școlile din țară, dar a reușit să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susținut simultan examenele de admitere la Universitatea din București, la filologie română, și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă, dar l-a ales pe ultimul. Între timp Goma devenise membru al Uniunii Tineretului Muncitor (UTM). În toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii și cursuri cu o parte dintre profesorii săi și, după înfrângerea revoluției maghiare din 1956, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM, după care a fost arestat și acuzat de „tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, unde a rămas până în 1963. Neputându-se reînmatricula în anul III la Institutul „Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universității din București. Din cauza romanului „Ostinato”, amplu cenzurat în România și publicat integral în Germania Federală, a fost propus în 1971 pentru excludere din Oartidul Comunist Român, în care se înscrisese în august 1968. Un an mai devreme, la Radio Europa Liberă fuseseră citite fragmente din romanul lui Goma „Ușa (noastră cea de toate zilele)”. În martie 1977, a publicat în revista „România Literară” un scurt articol, „Pământ de flori”, în care se referă la urmările dezastruosului cutremur din 4 martie 1977. În ianuarie 1977, Goma a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, apoi o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceaușescu și, pe 8 februarie, o scrisoare deschisă adresată Conferinței de la Belgrad, semnată de peste 420 de persoane. Pentru aceste trei scrisori, în care se cerea guvernului României respectarea drepturilor omului și care au fost difuzate de Radio Europa Liberă și de presa occidentală, a fost urmărit, arestat și maltratat de Securitate, dar eliberat la intervențiile din Occident, repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului Amnesty International. La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați din România. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a lui Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber „Solidaritatea”. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unei tentative de asasinat prin colet-capcană, pusă la cale de regimul de la București. Paul Goma a fost exclus în 1977 din Uniunea Scriitorilor din România.