Buzăul descoperă sănătatea emoțională. Experiența psihologului Oana Șerbu la Festivalul „TIM!D”

Cu o experiență de peste 12 ani în domeniu și cu un background solid în psihologie, psihoterapie integrativă și managementul resurselor umane, buzoianca Oana Șerbu (foto) aduce în intervențiile sale atât cunoștințe științifice, cât și o abordare caldă și empatică. Am rugat-o pe aceasta, psiholog și psihoterapeut acreditat, fondatoarea cabinetului „Psy&Therapy” din Buzău, să ne împărtășească câteva gânduri și reflecții despre experiența sa la Festivalul „TIM!D”, un eveniment dedicat sănătății emoționale, artei și exprimării autentice, organizat cu câteva zile în urmă, în premieră la Buzău, de Florina Potîrniche, directoarea Centrului Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”.

Prezența și contribuția sa, alături de alți specialiști, au adus o notă aparte acestui festival, prin ateliere interactive și experiențe de introspecție, care au permis participanților să exploreze legătura dintre corp, emoții și minte. În cadrul festivalului, Oana a susținut atelierul de terapie somatică „Simte-ți emoțiile, ascultă-ți corpul”, creând un spațiu sigur și viu pentru participanți, în care explorarea trăirilor emoționale se îmbină cu conștientizarea corporală și tehnicile de reglare emoțională.

Răspunsurile Oanei Șerbu la întrebările noastre conturează o imagine profundă a modului în care arta, scrisul și introspecția pot transforma comunitățile, inspira oamenii și susține sănătatea emoțională.

Reporter: Ce v-a inspirat să participați la Festivalul „TIM!D” de la Buzău și ce așteptări aveați înainte de a ajunge acolo?

Oana Șerbu: Am fost invitată să susțin un atelier în cadrul festivalului, așa că am dat curs invitației din partea organizatorilor cu multă bucurie. Așteptarea mea a fost ca participanții la atelierul de terapie somatică, „Simte-ți emoțiile. Ascultă-ți corpul”, să descopere prin experiență cum corpul reflectă și susține lumea noastră emoțională. Mi-am dorit să creez un spațiu sigur și viu, în care oamenii să poată simți și să afle câteva concepte despre legătura dintre emoții, senzațiile resimțite în corp și sistemul nervos autonom. De asemenea, mi-am dorit ca atelierul să ofere o trăire directă a ideii că transformarea nu se produce doar prin înțelegere cognitivă, ci și prin includerea corpului în procesul terapeutic.

Rep.: Care a fost momentul sau activitatea care v-a impresionat cel mai mult?

O.Ș.: E greu de spus ce m-a impresionat cel mai mult, pentru că au fost mai multe lucruri care m-au atins profund. Am apreciat atenția la detalii și profesionalismul organizatorilor, mai ales implicarea inițiatoarei festivalului, doamna Florina Potîrniche. În același timp, a fost ceva în cadrul festivalului care m-a atins profund: instalația urbană „Moșteniri invizibile”, expusă în cadrul festivalului, o lucrare în care au fost implicați și elevi de la Liceul de Arte „Margareta Sterian”, sub coordonarea doamnei profesoare Raluca Trufin. Am explorat instalația din mai multe roluri: de participant la festival, de psiholog, dar și de mamă. Deoarece una dintre elevele care au contribuit la proiect este fiica mea cea mare, am fost foarte mândră de ea. Instalația este un spațiu care ne invită să reflectăm, în calitate de părinți, asupra a ceea ce transmitem copiilor noștri prin relația cu ei pe parcursul formării lor. Am văzut oameni care au plâns și care au fost profund atinși de acele mesaje puternice, uneori dure, auzite de-a lungul copilăriei.

Rep.: Cum ați descrie atmosfera festivalului pentru cineva care nu a fost niciodată la un eveniment dedicat sănătății emoționale?

O.Ș.: A fost o atmosferă caldă, primitoare, un spațiu în care s-a normalizat trăirea emoțiior,  oricare ar fi fost ele, tristețe, durere, teamă, dar și bucurie și entuziasm. Am simțit multă curiozitate și deschidere din partea participanților, o dorință de a înțelege psihicul și corpul ca un spațiu al emoțiilor noastre.

Rep.: Cum vedeți legătura între artă, scris și explorarea emoțională?

O.Ș.: Oamenii au explorat trăirile interioare și și le-au exprimat prin artă încă din trecut, înainte de apariția psihologiei ca știință. În procesul psihoterapeutic, psihologii utilizează frecvent tehnici de artă creativă sau tehnica jurnalizării, sau încurajează accesarea resurselor clientului, care poate învăța să își exprime emoțiile prin artă sau scris.

Legătura dintre artă, scris și explorarea emoțională este susținută și de neuroștiințe și psihologie, care arată că procesele creative implică atât emisfera dreaptă (emoțională, intuitivă), cât și pe cea stângă (cognitivă, narativă). Astfel, expresia artistică devine o punte între corp și minte, între trăire și înțelegere. Iar pentru mine, arta și scrisul sunt forme de exprimare emoțională: când scriem sau creăm, ne întâlnim cu părți din noi care, altfel, nu ar avea voce. Corpul, emoția și expresia artistică se întâlnesc într-un spațiu viu, unde cuvintele sau imaginile contribuie la creșterea conștientizării, ca mai apoi aceasta să susțină transformarea.

Rep.: Cum vă mențineți propria sănătate emoțională în viața de zi cu zi?

O.Ș.: Am învățat să îmi observ ritmul intern, să îmi ofer timp de odihnă și reflecție, folosesc tehnici somatice și practici de prezență conștientă care mă ajută să fiu în contact cu corpul meu, să observ ce simt, unde am tensiune și ce are nevoie de spațiu. Natura, relațiile cu familia și prietenele mele, cititul, activitatea fizică (sală, drumeții) sunt alte resurse importante pentru mine. În același timp, îmi ofer permisiunea de a nu fi mereu în echilibru, ci doar prezentă cu ceea ce este, chiar dacă uneori este o emoție care îmi produce disconfort.

Rep.: Care sunt cele mai frecvente provocări pe care oamenii le întâmpină atunci când încearcă să își înțeleagă emoțiile mai profund?

O.Ș.: Uneori, când începem să fim mai în contact cu noi înșine și să ne simțim emoțiile, provocarea este că începem să conștientizăm durerea pe care o purtăm cu noi, putem observa senzații neplăcute care ne indică dereglări la nivelul sistemului nervos autonom și putem începe să retrăim unele amintiri dureroase. Însă toate acestea sunt temporare; pe măsură ce avansăm în procesul de conștientizare și procesare a emoțiilor, devenim mai inteligenți emoțional, ne descurcăm mai bine cu ele și ne simțim mai vii în interiorul nostru.

Rep.: Ați observat cum reacționează participanții la workshop-urile și activitățile festivalului?

O.Ș.: Am văzut oameni care au plâns, care s-au deschis în fața celorlalți, care au vorbit despre experiențele lor, care au fost  recunoscători că au făcut această alegere de a veni la festival.

Rep.: Credeți că evenimentele de tipul Festivalului „TIM!D” pot schimba modul în care oamenii gestionează stresul sau anxietatea?

O.Ș.: Cred că participarea la un eveniment de tipul festivalului „TIM!D” ar putea fi un prim pas în procesul de conștientizare și gestionare a anxietății, stresului sau chiar traumelor psihice și ne poate ajuta să găsim soluții în acest sens. Să înțelegem emoțiile, să învățăm tehnici de reglare emoțională, să ne exprimăm mai mult prin artă sau scris și, dacă este cazul, să luăm decizia de a consulta un psihoterapeut.

Rep.: Care este cel mai frumos feedback pe care l-ați primit de la participanți?

O.Ș.: Aș putea vorbi despre feedback-ul de la atelierul pe care l-am susținut, „Simte-ți emoțiile, ascultă-ți corpul”. Unul dintre participanți a împărtășit cum, parcă, ceva s-a schimbat în percepția lui cu privire la ceea ce înseamnă să simți emoțiile, cum se resimt ele în corp și cum contactul cu senzația trăită i-a lărgit conștientizarea asupra momentului prezent în care simte și trăiește.

Rep: Ce sfat ați oferi celor care sunt timizi sau retrași și vor să participe la astfel de festivaluri?

O.Ș.: Să invite alături de ei pe cineva cu care se simt în siguranță (prieten, partener, părinte) și să se gândească că această alegere este din grija pentru propria sănătate emoțională. Poate îi ajută să știe că sunt mulți oameni timizi și că ar fi surprinși să îi întâlnească chiar la festival.

Rep.: Cum ați caracteriza festivalul „TIM!D”?

O.Ș.: Un spațiu în care s-a normalizat dialogul despre emoții, sănătate emoțională și în care au fost aduse în atenția participanților diferite forme de terapie care să ne susțină în procesul personal de autodescoperire și transformare: psihoterapie, terapie prin artă, terapie prin dans și mișcare. Aș adăuga: un festival curajos, deloc timid, cu energie frumoasă, comunitate, spațiu de susținere și conectare, spațiu de reflecție.

Rep.: Credeți că Buzăul avea nevoie de un astfel de eveniment?

O.Ș.: Bineînțeles, ca psiholog, aș spune oricând un mare DA unui astfel de eveniment, care aduce în fața publicului emoțiile, arta și sănătatea emoțională.

Rep.: În ce direcții credeți că ar trebui să se dezvolte festivalurile dedicate sănătății emoționale în Buzău sau în România?

O.Ș.: Cred că festivalurile dedicate sănătății emoționale pot deveni adevărate spații de educa-
ție, inspirație și reconectare. Mi-aș dori să se dezvolte în direcția unei abordări interdisciplinare, unde psihologia, arta, știința, mișcarea și spiritualitatea să se întâlnească firesc. Să aducă împreună profesioniști, artiști, terapeuți și oameni curioși să se descopere.