FOTO / „Birja cu crai” din veșnicia lui Emil Niculescu, popas de un ceas printre amintirile scriitorilor buzoieni

Sala Amfiteatru a Centrului Muzeal „I. C. Brătianu” a găzduit o întâlnire dedicată memoriei lui Emil Niculescu, regretat poet, eseist, critic literar, fost bibliotecar la Cercul Militar. Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Cercului Militar Buzău, în parteneriat cu Liceul de Arte „Margareta Sterian” și Muzeul Județean, având ca scop evocarea personalității și operei sale, precum și dezvăluirea unor aspecte mai puțin cunoscute despre viața și activitatea sa.

Atmosfera a fost încărcată de emoție și de respect încă de la început, iar manifestarea a debutat cu un moment muzical susținut de orchestra „Cantabile” a liceului, condusă de profesorul Florentin Boroghină, care a încântat publicul cu fragmente din repertoriul muzical românesc.

Portretul făcut de confrați și prieteni

Emil Niculescu a fost un cărturar care a „pus Buzăul pe harta poeziei românești contemporane”, după cum sublinia col. (ret.) Liviu Vișan, președintele Societății Scriitorilor Militari. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Scriitorilor Militari, cu volume de versuri, eseuri și lucrări de istorie militară publicate, Emil Niculescu a fost și un colaborator constant al revistei Fundației „Mareșal Alexandru Averescu”, „Străjer în calea furtunilor”.

Toate aceste aspecte au fost surprinse de Adriana Anghelescu, organizatoarea și moderatoarea evenimentului din partea Cercului Militar Buzău, care a vorbit despre modul unic în care Emil Niculescu lucra: „Emil Niculescu fugea de solemnitate și de misionarismul poetic, nu căuta aplauze, nu era un abonat al concursurilor de poezie. Își cizela versul cu răbdare, avea o recuzită lexicală aparte și își îmbogățea creația printr-o infuzie de ironie, autoironie și umor”.

Portrerul lui a fost întregit cu lucruri mai puțin știute care au fost răspunsul prietenilor confrați scriitori la întrebarea adresată invitaților de Adriana Anghelescu: „Ce ați învățat, personal, de la domnul Niculescu, ca scriitor și ca om?”. Răspunsurile au fost mărturii pline de căldură și recunoștință. Scriitorul Dumitru Pană și-a amintit de întâlnirile lor la Biblioteca Cercului Militar: „Emil Niculescu era un om de cultură remarcabil, cu o cunoaștere vastă istorico-literară și un simț al valorii deosebit. Versul lui era impecabil ca ritm și armonie”. Pană a evocat și o dedicație emoționantă pe care i-a făcut-o Emil Niculescu în vremea în care, profesor tânăr fiind, se muta foarte des, iar cărțile sale se aflau mai mult nedespachetate prin saci decât în bibliotecă: „Îți amintești, Pane – așa îmi spunea –, Dumitre, cum stam deasupra unei litre, visând la viața literară? Era vară, eram mai tineri. Urcam la Chiojd, pe susul plaiurilor, căutând cetini pentru ceaiuri, fără a sacrifica nimic, precum aztecii. Noi am jertfit bibliotecii”.

Alături de Dumitru Pană s-a aflat în sală și Viorel Frîncu, un alt scriitor aflat  pe lista scurtă de prieteni a lui Emil Niculescu; el a făcut referire la rigoarea și cultura vastă a acestuia: „ Această cultură a lui și-a format-o nu prin Facebook și nici prin Internet”. La Frîncu au ajuns și ultimele poezii ale lui Emil, care nu au fost incluse în cartea „Jurnal de molimă”. Viorel Frîncu a povestit că i-au fost înmânate cu două săptămâni înainte ca Emil Niculescu să plece în eternitate.

La rândul său, Ion Nicolescu, vărul scriitorului, a povestit despre legătura lor strânsă și despre bucuria de a-l reîntâlni: „Suntem veri și ne despart trei săptămâni ca vârstă, eu fiind mai tânăr ca el, strict matematic. Am avut o separare de timp pricinuită de profesia mea, astfel încât după 35 de ani m-am reîntâlnit cu el în aceeași bibliotecă despre care vorbea și domnul Pană. De atunci am restabilit legătura cu el, ne-am văzut periodic în fiecare an. De fiecare dată când îi apărea o carte, ne-o oferea cu mare generozitate, toate cu texte personalizate, dedicate relației noastre”. Ion Nicolescu a vorbit mai departe despre personalitatea și rigoarea lui Emil Niculescu: „A fost o personalitate enciclopedică. Extrem de vaste domenii stăpânea. Eu am evoluat în zona cifrelor, el avea o atenție deosebită la textul pe care îl punea în pagină, cu rigoare și documentare”.

Mircea Tănase, prieten apropiat, l-a descris într-un cuvânt transmis pe e-mail, neputând fi prezent la comemorare, ca pe un „soldat pe frontul cuvintelor”, un străjer al cărților și un erudit dedicat, care a contribuit substanțial la lucrarea „Armata în Județul Buzău”. El a evocat cu emoție personalitatea și activitatea lui Emil Niculescu, prieten și colaborator apropiat, pe care l-a cunoscut în 1996 la lansarea volumului „Birja cu crai”. Mircea Tănase a subliniat și dăruirea și eleganța sa boemă și  a făcut apel la reeditarea scrierilor militare ale lui Emil Niculescu, ca un gest de omagiu meritat. „Din 2007, de la prima apariţie a revistei <Străjer în calea furtunilor>, Emil a vegheat şi a trudit cu pasiune, cu dăruire, cu durere uneori, pentru viaţa acesteia. <Raftul cu cărţi> este rubrica lui, care a făcut istorie o dată cu revista şi pe care ne dorim s-o ducem mai departe, chiar şi numai ca un modest omagiu pentru iniţiatorul ei. Emil Niculescu a fost un pasionat al tratării literare, uneori romanţate, dar de multe ori şi caustice, a unor secvenţe de istorie militară, dar şi a vieţii cazone.  A fost un erudit care ne-a pus la dispoziţie texte şi aprecieri pe care, poate, fără ajutorul lui, nu le-am fi aflat niciodată. A fost, rod al lecturilor şi cercetărilor sale, inclusiv în arhivele militare, un bun cunoscător al istoriei militare naţionale, dar mai ales buzoiene. A avut o contribuţie substanţială la lucrarea <Armata în Judeţul Buzău>, cele două volume apărute şi lansate în august 2016, la 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial. Dacă unii l-au uitat pe Emil Niculescu – şi n-ar fi trebuit s-o facă -,  eu mi-l amintesc mereu, şi atunci când ne apasă termenele pentru editarea următorului număr al revistei, dar şi când aş vrea să stau la o bere cu unul dintre ultimii nobili ai boemei buzoiene. Nu cred că este prea târziu și nici nepotrivit să ne gândim la reeditarea, corespunzătoare, a volumului cu scrierile sale militare, Emil Niculescu binemerită, din partea noastră, măcar acest efort. Iar câştigul, vă asigur, va fi deopotrivă, al lui și al nostru”, sunt câteva dintre gândurile transmise de col. (r) Mircea Tănase.

Tot pe e-mail, criticul Octavian Mihalcea a transmis un cuvânt în care subliniază moștenirea sa literară și stilul său inconfundabil: „Scrierile lui Emil Niculescu invită la inițieri ample cu nimb calofil, sub atenta supraveghere a lui François Villon sau Mateiu Caragiale. <Birja cu crai> va traversa multiforme teritorii lirice, spectacol alchimizant al esențelor”. El mai spune: „Acum, când Emil Niculescu nu mai este fizic printre noi, cărțile scrise de el vor prilejui numeroase revelații, călătorii spre anumite regiuni sclipitoare. Această artă reliefează un act creator care privilegiază stilul ales, ieșit din comun  și elanurile evadării hiperimaginative (…) Poetul Emil Niculescu face parte din nobila familie a idealiștilor, transfigurând realitatea și cu ajutorul erudiției spectaculoase.  Ipostazierile imaginației au aromă de stampă, astfel încît contribuie la un tip inedit de impact estetic. Aici găsim lumina himerofilă proprie nervalianului soare negru al melancoliei. Paradigmaticul El Desdichado nu poate fi ocultat … Maximalizanta știință de carte a lui Emil Niculescu face deliciul unei tipologii ce nu-i foarte valorizată în contemporaneitate: cărturarul. Astfel, savurăm o luxurianță livrescă greu de uitat, nelipsind consistentele abordări (auto)ironice. Melancolii nedisimulate însoțesc barochizantul ton sincretic marca Emil Niculescu. Corespondențe inedite și neologisme în continuă expansiune animă arealurile ideatice”.

Au adăugat amintiri frumoase literare și personale scriitorii Tudor Cicu, Mihai Macovei și publicistul Stan Brebenel. Au fost susținuți din sală de alte nume ale literaturii buzoiene, dintre care amintim: Gina Zaharia și Teo Cabel, care au fost alături de soția scriitorului. De asemenea, remarcăm prezența preotului militar Alexandru Tudose, a președintelui ASCIOR, Ioan Nicolae Mușat, și a bibliotecarei Marcela Chiriță.

Un memento cultural

Între amintiri, muzică și lectură, manifestarea organizată de Cercul Militar Buzău, prin strădania Adrianei Anghelescu, a fost un veritabil act de comuniune culturală. Cu toții au împărtășit amintiri care l-au portretizat pe Emil Niculescu în postura de scriitor, bibliotecar, cărturar,  poet, care a păstrat spiritul Buzăului în paginile sale și care, prin rigoare, pasiune și umor și a lăsat o amprentă de neșters asupra comunității culturale buzoiene.

„Instituția militară se poate mândri că a avut în garnizoana Buzău un astfel de bibliotecar. Cu talent, cu dăruire, cu ștaif! Colegii din Biblioteca Militară Națională, unde am lucrat și eu un sfert de secol, l-au prețuit foarte mult și l-au invitat la cele mai importante colocvii. În numele lor depun aici mărturie că portretul <Bibliotecarul>, realizat de pictorul renascentist Giuseppe Archimboldo, celebrul cap alcătuit din cărți, i se potrivește cel mai bine lui Emil, în șirul bibliotecarilor de astăzi. Emil este un cărturar în sensul clasic al cuvântului, un erudit, un enciclopedist. A încercat în scrierile lui să cuprindă spiritul Buzăului”, este concluzia cu care vrem să încheim acest memento, rândurile aparținând col. (r.) Liviu Vișan.