Ruga noastră a fost auzită și la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie forțele democratice și progresiste au obținut o victorie zdrobitoare în fața retrograzilor și nostalgicilor, celor care mereu au fost deprinși nu doar să li se dea, dar și să li se pună în torbă. Ba mai mult, dacă cineva ne spunea, înainte de alegeri, că un partid de pe dreapta, singur sau în coaliție, va obține 51-52 de mandate în viitorul legislativ, mulți dintre noi eram, cu siguranță!, de acord cu această abordare, dar… după ce ne-am văzut cu ditamai 63 de mandate, se fac deja auzite voci precum că „bine ar fi fost dacă PAS-ul ar fi avut numărul de mandate necesar pentru a face schimbări și în Constituție”. De înțeles această dorință, dar să nu-l mâhnim pe Domnul și să gestionăm cu minte și calm ceea ce avem. Vorba lui Napoleon, să ne băgăm deodată capul, pe urmă se va vedea – cine știe, poate la cei 63 se mai alătură, cu timpul, vreo 4-5 deputați cu mintea lucidă de la celelalte fracțiuni și o să existe premise pentru a face schimbarea până la capăt.
De altfel, în seara/noaptea de pomină, când era clar că socialiștii, comuniștii și acoliții lor aciuați în multitudinea de partide care au poluat atmosfera electorală au șanse minime să mai păstreze controlul a tot ce mișcă în această republică, mi-a venit un gând năstrușnic – păi, ceea ce s-a întâmplat la 11 iulie a fost mai mult un referendum la tema vectorului extern decât alegeri, în sensul clasic al cuvântului. A fost un fel de sondaj sociologic cu tentă geopolitică, fiindcă de 30 de ani ne tot batem cu capul ba de un perete, ba de altul și, în sfârșit, am aflat răspunsul la întrebarea „Încotro doresc să meargă moldovenii – alături de București, Paris, Roma sau Viena ori împreună cu Magadanul, Vorcuta, Bișkekul sau Ulan-Batorul?”. Bineînțeles, nu am eu dreptul să contest acest cel mai important exercițiu democratic (alegerile) și să-l descalific cumva, dar să stăm strâmb și să vorbim drept – în această campanie de multe ori, în cadrul dezbaterilor electorale de la TV sau la întâlnirile pe viu cu alegătorii, ni s-a vorbit despre programe electorale ca atare? Cunoașteți multe cazuri când concurenții electorali s-au axat pe propriul program electoral fără să arunce cu pietre și cu venin în rivali? Au nu cumva am fost martorii unor reglări de conturi personale sau de grup, unor atacuri la persoană și amenințări de cea mai joasă speță, unor ieșiri neortodoxe și tentative de manipulare a electoratului? Fără îndoială, au fost și încercări timide de a promova o campanie electorală corectă și decentă, dar acele sforțări s-au lovit de zidurile obrăzniciei și bădărănismului construite de acei care au avut scopul nu de a dezmeteci lumea, dar de a o debusola și mai tare. În situația creată, mai multă lume a fost pusă să aleagă dintre ceea ce a fost și ceea ce va fi, iar unii au ales o a treia cale – de a nu merge la vot (prin aceasta se explică și cea mai pasivă participare a alegătorilor la un scrutin parlamentar, de la independent încoace). Sătui de vorbe dulci și de promisiuni fără acoperire, mai mulți dintre alegători au gândit, probabil, în felul următor: ce a fost cu orientarea pro-estică a socialiștilor lui Doron am văzut, acum să vedem cum va fi cu vestul.
Apropo, în istoria contemporană a Republicii Moldova avem exemple când un partid a fost netezit pe cap de Dumnezeu (vezi cazul PLDM, cu Vlad Filat în frunte), a avut puterea în mâini, dar nu a știut ce să facă cu ea. Ba dimpotrivă, a procedat de o așa manieră, încât din acea victorie și din speranțele oamenilor s-a ales doar praful și pulberea… Nu cred, Doamne ferește, că PAS-ul va călca pe aceeași greblă, dar orice succes, și mai cu seamă de o astfel de anvergură, poate să te urce în nori, ca pe urmă să te trântească dureros la pământ. Or, perioada imediat următoare ne va da răspuns la aceste temeri și ori ne va da aripi, ori ne va turna plumb în picioare. De altfel, primul examen serios va fi nominalizarea membrilor noului cabinet, în care sperăm să se regăsească nu doar membrii PAS-ului. Ce-i drept, fruntașii formațiunii au declarat că sunt deschiși pentru toată lumea și că așteaptă ca acei care doresc și au potențial pot pune umărul la o guvernare pe măsura așteptării electoratului și să vină la ei, dar… Este bună această dorință, dar mai bine ar fi dacă învingătorii nu ar veni cu invitații (onorifice, într-un fel), dar cu propuneri concrete. Până la urmă, în partidele care nu au acces în parlament, dar și în afara lor avem persoane bine pregătite și bine intenționate nu doar pentru o garnitură guvernamentală. Pentru a coopta acești oameni și pentru a rezolva împreună problemele este nevoie de puțin – de temperarea orgoliilor și de îngropare a securii războaielor de tot felul.
Și încă ceva. Cu ochii pe învingători vor fi nu doar acei care le-am dat votul, dar și partenerii din exterior, inclusiv SUA și UE. De altfel, nu doar cu ochiul, dar și cu umărul vor fi alături, iar la o coroborare a acestui sprijin cu puterea deplină pe care o va avea partidul de guvernământ chiar nu prea văd cum se poate de ratat șansa schimbării.
