La 31 de ani de la tragica sa dispariție, Mihaela Runceanu rămâne în sufletul românilor drept una dintre cele mai bune voci ale muzicii autohtone, un artist unic în anii comunismului. Amănunte din viața regretatei buzoience sunt permanent gustate atât de publicul mai în vârstă, cât și de cei care au descoperit-o pe Mihaela Runceanu pe casetele audio ale părinților sau în înregistrările vechi de pe Youtube.
Astfel de amănunte sunt scoase la iveală de jurnalista buzoiană Medeea Stan în cadrul unui amplu articol publicat recent în ziarul „Adevărul”. Un articol care prezintă informații începând cu copilăria, studiile, elevii celebri ai Mihaelei Runceanu și până la noaptea în care aceasta a fost ucisă pentru un televizor și un videocasetofon, plus detalii din dosarul crimei.
„N-a avut decât o singură păpușă în toată copilăria ei”
Astfel, aflăm că în copilărie, întrebată de mama ei ce păpușă își dorește dintr-un magazin cu jucării, Mihaela a răspuns că vrea o vioară.
„La un moment dat am intrat în magazine și acolo erau păpuși și erau și viori, într-un raion cu instrumente muzicale. Ce păpuși vrei tu de aici? Nu… eu vreau vioară! N-a avut decât o singură păpușă în toată perioada ei de copilărie și îmi pare rău că am dat-o cuiva, că nu știam ce avea să se întâmple”, își amintește cu nostalgie mama regretatei artistei.
Mihaela Runceanu s-a născut pe 4 mai 1955, la Buzău, și a fost pasionată de muzică încă din copilărie. A studiat muzica la școala elementară și a fost elevă la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Buzău. Atunci a avut șansa să cânte cu Orchestra Simfonică din oraș, atât acasă, cât și pe scenele din Ungaria și Cehoslovacia. Mihaela le-a atras atenția altor muzicieni, dar și publicului încă din timpul liceului, în 1972, când a participat la concursul „Tinerețea Buzoiană“. În acea seară a obținut premiul I și aplauze nesfârșite pentru interpretarea piesei „Anilor“, scrisă de Petre Magdin.
Doi ani mai târziu, în 1974, a fost șefă de promoție la absolvirea liceului buzoian și, în același an, a fost admisă la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu“, la Facultatea de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie, în clasa profesorului Victor Giuleanu. Interesul pentru muzica ușoară a determinat-o să frecventeze, în același timp, cursurile școlii Populare de Artă din București, unde a îndrumat-o profesoara Nina Bercaru. „De la ea am deprins dragostea pentru cântecul frumos, pentru melodia generoasă, stilul sincer și direct de interpretare. Și tot de la ea, vocația pedagogică“, își amintea, potrivit adevarul.ro, Mihaela Runceanu în 1985.
După absolvirea Conservatorului, în 1978, a lucrat ca profesoară de vioară la școala Generală de Muzică din Brăila. În această perioadă, cânta uneori în oraș cu formații locale. După aceea, a revenit o vreme la Buzău ca profesoară de vioară chiar la liceul în care învățase, iar posibilitatea să se dezvolte profesional a sosit la scurt timp: în 1980 a devenit profesoară la Școala Populară de Artă din București. De-atunci a pregătit cu entuziasm mulți artiști: i-au fost elevi Adrian Enache, Mădălina Manole, Silvia Dumitrescu și chiar Nicola (Nicoleta Alexandru).
