FOTO /De la busolă la încredere în sine. Cum a schimbat „Junior Rangers 2.0 – Emoții Verzi” comunitatea școlară din Merei

Proiectul „Junior Rangers 2.0 – Emoții Verzi”, implementat de Asociația Zăgănii Buzăului, s-a finalizat după mai multe luni de activități desfășurate la intersecția dintre educația experiențială, dezvoltarea socio-emoțională și educația pentru patrimoniu. Această etapă oferă cadrul necesar unei evaluări a impactului generat asupra participanților și comunității locale, rezultatele evidențiind relevanța unor intervenții educaționale bazate pe colaborare interinstituțională, implicare comunitară și învățare prin experiență directă.

Finanțat prin Fondul pentru un viitor mai bun în comunități – ediția a VII-a, program dezvoltat de Federația Fundațiile Comunitare din România cu sprijinul Lidl România și coordonat în județ de Fundația Comunitară Buzău, proiectul a făcut dovada capacității parteneriatelor locale de a genera contexte de învățare relevante pentru copii. Sprijinul oferit de Primăria Comunei Merei și de Școala Gimnazială Comuna Merei a creat condițiile necesare pentru desfășurarea activităților, iar spațiul de la Școala Gura Sărății s-a transformat într-un laborator educațional în aer liber.

Directorul instituției, prof. Laurențiu Ionașcu, consideră că astfel de inițiative completează rolul educației formale: „Școala are nevoie de astfel de parteneriate, care completează educația din sala de clasă prin experiențe reale. Junior Rangers 2.0 le-a oferit copiilor oportunități de dezvoltare pe care manualele nu le pot înlocui: lucru în echipă, responsabilitate, autonomie și respect pentru natură. Ne bucurăm că am putut fi parte din această inițiativă și că școala noastră a devenit locul în care aceste experiențe au prins viață”.

Dezvoltarea socio-emoțională, rezultatul central al intervenției educaționale

Una dintre cele mai importante realizări ale proiectului a fost crearea „Grădinii Emoțiilor”, un spațiu educațional outdoor construit prin implicarea voluntarilor și a comunității. Dincolo de infrastructura realizată, acest spațiu a devenit cadrul în care copiii au explorat teme precum autocunoașterea, comunicarea, cooperarea și gestionarea emoțiilor.

Atelierele coordonate de psihologii Miruna Moață și Bogdan Voicu au urmărit dezvoltarea competențelor socio-emoționale prin metode experiențiale. Exercițiile de reflecție, activitățile artistice și jocurile de cooperare au creat contexte în care participanții au învățat să își exprime trăirile și să își înțeleagă propriile reacții.

„Copiii ne-au arătat că, atunci când li se oferă un spațiu sigur și sunt ascultați cu adevărat, vorbesc despre emoțiile lor cu o sinceritate extraordinară. Pentru mulți dintre ei, acesta a fost primul loc în care au înțeles că nu există emoții bune sau rele, ci emoții care trebuie cunoscute și acceptate”, spune psihologul  Miruna Moață.

La rândul său, psihologul Bogdan Voicu evidențiază dimensiunea profundă a schimbării produse: „Am văzut copii care, de la o întâlnire la alta, au devenit mai curajoși, mai deschiși și mai încrezători în ei. Aceasta este cea mai valoroasă realizare a proiectului: schimbarea pe care o vezi în felul în care un copil vorbește, relaționează și privește lumea”.

Aceste observații sugerează că impactul proiectului se reflectă în principal în transformările vizibile la nivelul comportamentelor, al relațiilor și al capacității copiilor de a se raporta la ei înșiși și la ceilalți, dimensiuni care completează evaluările bazate pe indicatori cantitativi.

Redescoperirea patrimoniului local prin experiență directă

Dimensiunea educației pentru patrimoniu a reprezentat un al doilea pilon al proiectului. Drumețiile pe Dealul Istrița și întâlnirile cu specialiști din domeniul muzeal au contribuit la apropierea copiilor de istoria și geografia locului în care trăiesc.

Prin contribuția educatorului muzeal Denisa Prahoveanu și a dr. Daniel Costache, directorul Muzeului Județean Buzău, informațiile despre geologie, arheologie și istorie locală au fost integrate în experiențe accesibile și relevante. Astfel, patrimoniul a încetat să mai fie perceput ca un concept abstract și a fost perceput ca o realitate concretă, prezentă în spațiile cotidiene ale comunității.

Experiențele locale au fost completate de excursia organizată la Palatul Parlamentului și la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, care a extins orizontul de înțelegere al copiilor și a conectat patrimoniul local cu patrimoniul național. În acest fel, proiectul a contribuit la formarea unei perspective integrate asupra identității culturale și naturale.

Natura ca spațiu de învățare și formare a autonomiei

În cadrul proiectului a fost organizată și o tabără la Punctul Gastronomic „Raiul Sânzienelor” din Sărata Monteoru. În tabără competențele dezvoltate anterior au fost exersate într-un context autentic. Activitățile de orientare, utilizarea busolei și a azimutului, montarea corturilor, observațiile asupra mediului și exercițiile de lucru în echipă au consolidat autonomia participanților și capacitatea lor de a lua decizii în situații reale.

Rolul voluntarilor Asociației Studenților Geografi din cadrul Facultății de Geografie a Universității din București a fost esențial în acest proces. Este vorba despre voluntarii Asociației Studenților Geografi din cadrul Facultății de Geografie a Universității din București Adrian Jipa, Letiția, Mihaela și Eduard, care, pentru al doilea an consecutiv, au ales să își dedice timpul copiilor din Merei. Prin implicarea lor, noțiuni precum orientarea turistică sau explorarea mediului natural au devenit experiențe accesibile și atractive pentru copii.

În același timp, tabăra a evidențiat importanța actorilor locali în succesul unor astfel de inițiative. Nicoleta Tenea, gazda de la Punctul Gastronomic „Raiul Sânzienelor”, descrie experiența ca pe o participare directă la procesul educațional: „Pentru două zile, casa noastră a fost și casa Rangerilor. I-am văzut alergând, învățând, râzând și întorcându-se după fiecare aventură cu aceeași poftă de viață. Pentru noi nu a fost doar găzduirea unui proiect, ci bucuria de a face parte dintr-o familie frumoasă. Sperăm să îi primim din nou, pentru că locul acesta parcă prinde viață atunci când este plin de copii”.

Comunitatea ca actor educațional

O concluzie importantă desprinsă din implementarea proiectului este că dezvoltarea copiilor devine mai eficientă atunci când responsabilitatea educației este împărtășită de întreaga comunitate. Profesorii, administrația locală, psihologii, studenții, voluntarii și părinții au contribuit la construirea unui cadru de sprijin care a depășit limitele instituționale tradiționale.

Președintele Asociației Zăgănii Buzăului, Roxana Aprodu, subliniază această perspectivă: „Ne-am dorit să construim un proiect în care copiii să învețe cu mintea, cu sufletul și cu pașii. Să descopere natura, să-și înțeleagă emoțiile și să simtă că fac parte dintr-o comunitate care îi susține. Când îi vezi plecând mai încrezători decât au venit, înțelegi că toate orele de muncă au meritat”.

Aceeași idee este susținută și de Elena Gramer, care identifică în relațiile construite cea mai importantă moștenire a proiectului: „Junior Rangers 2.0 a demonstrat că educația devine cu adevărat valoroasă atunci când profesorii, psihologii, studenții, administrația locală, părinții și voluntarii lucrează împreună. Copiii au fost în centrul proiectului, dar în jurul lor s-a construit o adevărată comunitate care a crezut în aceeași idee”.

Astfel, proiectul poate fi interpretat și ca un exercițiu de consolidare a capitalului social local, prin crearea unor relații de colaborare care au continuat să funcționeze dincolo de activitățile propriu-zise.

Moștenirea proiectului și semnificația sa pentru comunitate

Momentul final al proiectului a fost marcat prin acordarea Diplomelor de „Junior Ranger” și prin realizarea „Gardului Emoțiilor”. Aceste momente  au sintetizat experiențele acumulate de participanți. Instalația artistică realizată de copii va rămâne în curtea școlii ca expresie vizibilă a unui proces colectiv de învățare și apartenență.

Mărturiile participanților și ale părinților confirmă impactul produs la nivel individual. Sara, una dintre participante, rezumă experiența astfel: „Cel mai mult mi-a plăcut că nimeni nu râdea dacă spuneam ce simțim. Am învățat să folosesc busola, am dormit în cort, am avut emoții când a venit furtuna și acum vreau să mă fac ghid montan. Mi-aș dori să mai existe încă o sută de Junior Rangers”.

La rândul lor, părinții observă schimbările produse în comportamentul copiilor: „La început am crezut că este doar o tabără și câteva activități în aer liber. Astăzi îmi dau seama că am primit înapoi un copil mai responsabil, mai încrezător și cu mult mai multe povești decât mi-aș fi imaginat. Pentru noi, acesta este cel mai mare câștig”.

Analizat în ansamblu, proiectul „Junior Rangers 2.0 – Emoții Verzi” demonstrează că investiția în educația experiențială produce efecte care depășesc perioada de implementare. Pentru comunitatea din Merei, proiectul a însemnat  consolidarea unei rețele locale de colaborare și asumarea unei responsabilități comune față de dezvoltarea copiilor. În acest sens, cea mai importantă concluzie este legată de numărul atelierelor, drumețiilor, participanților și de faptul că experiența a generat competențe, relații și repere care pot continua să influențeze comunitatea pe termen lung.