Cu o medie de 9,93 la examenul de Bacalaureat, Beatrice Dinu ocupă locul al doilea în clasamentul rezultatelor din această sesiune. Performanța încununează ani de muncă susținută, seriozitate și ambiție, dar și capacitatea de a depăși emoțiile și presiunea unui examen decisiv pentru viitorul său.
Pasionată de istorie, atrasă de argumentație și dezbatere, Beatrice Dinu, absolventă a Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, și-a construit încă din anii de gimnaziu un parcurs orientat către domeniul juridic. Rezultatele obținute la școală, certificarea lingvistică la limba franceză și implicarea în activitățile clubului de debate au contribuit la formarea unei personalități mature, articulate și hotărâte. Următorul pas este admiterea la Facultatea de Drept a Universității din București, unde speră să transforme o pasiune veche într-o carieră de succes.
Povestea sa este una despre perseverență, disciplină și încrederea celor care i-au fost alături. În interviul de mai jos, vorbește deschis despre emoțiile examenului, despre momentele dificile din perioada pregătirii și despre lecțiile pe care le-a învățat pe drumul către una dintre cele mai bune medii din județ.
Rep.: Cum ai reacționat când ai aflat nota finală de la Bacalaureat?
Beatrice Dinu: Mi-a luat ceva timp să realizez ce se întâmplă. Eram extrem de obosită, pentru că, din cauza stresului și a anticipării, nu reușisem să dorm prea bine în ultimele două nopți. De fapt, în momentul în care s-au afișat rezultatele, emoțiile au fost atât de mari, încât nu am avut puterea să-mi caut singură codul, așa că am rugat-o pe sora mea să facă acest lucru.
Rep.: Te așteptai la o medie peste 9,90?
B.D.: Nu, și asta pentru că am refuzat intenționat să-mi creez așteptări prea mari, ca să nu fiu dezamăgită. Știam că la istorie și la logică lucrasem mult și speram la nota maximă, dar la limba română aveam mari emoții, știind că acolo intervine întotdeauna, într-o anumită măsură, subiectivitatea corectorului.
Rep.: Ce înseamnă pentru tine această performanță?
B.D.: Este confirmarea că tot stresul, epuizarea și munca din ultimul an au meritat pe deplin.
Rep.: Când ai început să te pregătești serios pentru Bacalaureat?
B.D.: La istorie am învățat constant pe parcursul întregii clase a XII-a, mai ales că este o materie care îmi place foarte mult. La română am preferat să învăț comentariile treptat, pe măsură ce ne erau predate la școală, iar la logică am lucrat periodic subiectele din anii trecuți. Totuși, ultimele trei săptămâni au fost de foc. Am avut fiecare zi planificată în detaliu, pentru a fi împăcată cu gândul că am făcut absolut tot ce a depins de mine pentru a reuși.
Rep.: Ce metode de studiu te-au ajutat cel mai mult?
B.D.: Am alternat mereu materiile la care mă pregăteam: dacă lucram două ore la istorie, treceam la logică pentru a nu mă plictisi. În plus, mi-am realizat singură toate schițele și sintezele. Rețin mult mai ușor informația atunci când este scrisă de mâna mea și organizată exact așa cum gândesc eu.
Rep.: Cum ai gestionat stresul și presiunea examenelor?
B.D: Sinceră să fiu, nu sunt deloc un model de urmat aici, fiind o persoană stresată și anxioasă din fire. Am avut multe momente în care am clacat, mai ales pentru că mă pregătesc în paralel și pentru admiterea la Drept, care este extrem de solicitantă. Din fericire, am avut oameni minunați alături, care m-au repus pe picioare de fiecare dată. În mod surprinzător însă, la probele scrise am fost mai liniștită și mai sigură pe mine decât mă așteptam.
Rep.: Care probă ți s-a părut cea mai ușoară și care cea mai dificilă?
B.D.: Cea mai accesibilă a fost proba de la istorie. Am simțit că domnul profesor Dan Solcan ne-a pregătit impecabil de-a lungul anului. Trecusem prin atât de multe subiecte, încât am intrat în sală extrem de încrezătoare. La polul opus, cea mai grea mi s-a părut proba la română. Volumul de informații este uriaș și exista mereu acel sentiment neplăcut că nota finală nu stă în totalitate în mâinile mele.
Rep.: A existat un moment în timpul examenului când ai avut emoții puternice?
B.D.: Da, chiar la începutul probei de limba română. În primele minute pur și simplu nu am putut scrie, din cauză că îmi tremurau foarte tare mâinile. A trebuit să mă opresc, să respir adânc, să-mi scutur mâinile și să mă forțez să scriu. Să fiu sinceră, faptul că am reușit să depășesc acel moment mă bucură și mă împlinește chiar mai mult decât notele în sine.
Rep.: Cine te-a susținut cel mai mult în această perioadă?
B.D.: Am avut o rețea de sprijin extraordinară și n-aș fi reușit fără aceste persoane. Mama și sora mea mai mare au avut o răbdare de fier cu mine și o încredere uriașă. Prietenul meu, care a trecut și el cu rezultate frumoase prin Bac și este deja preadmis la Poli (ETTI), a știut exact ce sfaturi să-mi dea din propria experiență. De asemenea, prietenele mele au avut mai multă încredere în mine decât aveam eu însămi.
Un loc special îl are Bianca Cazan, colega mea de bancă din toți cei patru ani de liceu, care a obținut exact aceeași medie, 9,93. Cred că ne-am ambiționat și ne-am susținut reciproc la fiecare pas. Le mulțumesc din suflet tuturor, inclusiv acelor câțiva profesori care m-au încurajat exact când eram cu moralul la pământ (dumnealor știu cine sunt și le sunt profund recunoscătoare).
Rep: Ce facultate sau domeniu îți dorești să urmezi?
B.D.: Urmează să susțin admiterea la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București și, în paralel, aș vrea să urmez și Colegiul Juridic Franco-Român. Știu din gimnaziu că acesta este drumul meu, așa că alegerea vine absolut natural. Mi-a plăcut întotdeauna limba franceză – am obținut certificatul DELF B2 în clasa a XI-a – și am făcut parte din clubul de dezbateri BPH Debaters. Experiența din echipa de debate, alături de colegii mei Radu Drăghiciu și Anastasia Bobeleac (pe care îi felicit din tot sufletul pentru notele lor de la Bac), mi-a consolidat această pasiune. Pur și simplu nu mă văd făcând altceva.
Rep.: Ce ai face diferit dacă ai lua de la capăt pregătirea pentru examen?
B.D.: Dacă aș putea să mă întorc în timp, aș încerca să am mult mai multă grijă de sănătatea mea mentală și să-mi acord momente de relaxare. Aș face mai multe lucruri care mă fac fericită, pentru că performanța fără pauze duce la epuizare. Dacă nu înveți să te și relaxezi, riști să ajungi la final atât de epuizat, încât să nu te mai poți bucura pe deplin de rezultatele muncii tale.
