La Muzeul „Timpul Omului” din comuna Mânzăleşti este expusă o ie salvată din calea trupelor rusești în jurul anului 1945, după ce posesoarea sa a ascuns-o în lada cu zestre pe care a îngropat-o.
Cămaşa îngropată a fost cusută în anul 1928 de către o tânără în vârstă de 24 de ani pentru a merge la nunta fratelui ei. Piesa de o frumuseţe deosebită avea să ţeasă la rândul ei o istorie după ce, în jurul anului 1945, a fost îngropată lângă un prun, departe de casă, într-o ladă de zestre, timp de patru luni de zile, de frica trupelor armate invadatoare.
„La Muzeul <Timpului Omului> am multe cămăşi donate. Fiecare obiect de acolo are o poveste pe care eu am aflat-o mergând pe teren. Una dintre cămăşi, mi-a povestit cea care a donat-o, a fost îngropată împreună cu toată zestrea care se afla în ladă, ce aparţinea unei femei. Cămăşi, pânză de lăsat în groapă, zestrea fetelor, absolut tot ce era de pânză. Le îngropau de frica ruşilor care treceau pe Valea Slănicului, prin 1945-1946 se întâmpla asta. Dacă nu aflau cu puţin timp înainte, soldaţii luau tot ce găseau ca să şteargă cai, să şteargă cizmele şi femeile au încercat să găsească o metodă să le salveze”, a declarat, pentru „Agerpres”, custodele Muzeului „Timpul Omului” din Mânzăleşti, Cecilia Petrescu.
Gropile în care cămăşile erau ascunse nu erau făcute la întâmplare. De cele mai multe ori lăzile de zestre erau îngropate departe de casă, iar gropile erau bine acoperite şi camuflate.
Pentru Muzeul „Timpul Omului”, piesa vestimentară este una preţioasă, care stârneşte de fiecare dată curiozitatea vizitatorilor. „Făceau nişte gropi mai departe de casă pe care le căptuşeau bine cu fân, băgau acolo lada cu tot ce aveau şi acopereau foarte bine cu pământ. Deasupra puneau nişte paie cărora le dădeau foc să pară că nu-i nimic acolo. Cămaşa aceasta face parte dintr-un lot din ăsta. Era o metodă de a păstra lucrurile pe care le aveau. Cămăşile toate de la muzeu sunt donate din comuna Mânzăleşti şi este o cămaşă cu o lucrătură specială, foarte frumos lucrată cu roşu şi negru. Are 98 de ani în momentul acesta cămaşa, s-a păstrat destul de bine, pentru că femeile ştiau cum să le spele şi cum să le păstreze peste timp. O cămaşă foarte admirată, este unică în felul ei. La noi nu există două cămăşi identice, pentru că femeile erau destul de orgolioase să nu iasă la horă cu o cămaşă pe care o mai are şi vecina. E un model unic în zona noastră şi eu mă bucur că există la muzeu şi că i-am aflat povestea. Ea poate fi văzută la Muzeul <Timpul Omului> din Mânzăleşti”, a mai precizat Cecilia Petrescu. (Preluare „Agerpres”)
