Noaptea Muzeelor. Întoarcerea emoționantă a poetei cu origini râmnicene Balcica Moșescu-Măciucă la țărmul copilăriei

În această seară, la Balcic, orașul care continuă să poarte melancolia uneia dintre cele mai rafinate epoci culturale românești, memoria și arta se vor întâlni într-un eveniment cu o profundă încărcătură simbolică.

În cadrul „Nopții Muzeelor”, de la ora 18.00, micul domeniu al Reginei Maria va redeveni, pentru câteva ore, spațiul unei întoarceri afective către lumea Balcicului interbelic — acel univers boem și cosmopolit care a fascinat generații întregi de artiști, scriitori și intelectuali români.

În grădinile albe ale domeniului regal, acolo unde altădată se plimbau pictori, poeți și aristocrați veniți din toate colțurile României Mari, va avea loc vernisajul unei expoziții de artă vizuală dedicate poetei Balcica Moșescu-Măciucă. Tot aici va fi dezvelită sculptura „Fiica Balcicului”, o impresionantă lucrare în bronz realizată de renumitul sculptor Gheorghe D. Anghel.

Opera o înfățișează pe femeia care a purtat chiar în nume destinul orașului de la malul mării și care a rămas una dintre cele mai sensibile voci ale memoriei Balcicului românesc. Chipul său, modelat în bronz, pare să revină simbolic în fața mării care i-a marcat copilăria și pe care a purtat-o mereu în suflet, chiar și în anii petrecuți departe de acest loc.

Evenimentul depășește însă dimensiunea artistică și intră într-o zonă profund umană: aceea a recuperării memoriei și a identității. Inițiatoarea proiectului este artista Oana Maria Cajal, fiica Balcicăi Moșescu-Măciucă, venită special din Canada pentru a împlini una dintre dorințele esențiale ale mamei sale — aceea de a reveni, măcar simbolic, în locul care i-a definit sensibilitatea și destinul artistic.

Prin proiectul „Întoarcere în paradis. O poveste despre dragoste și apartenență”, realizat de Asociația Dar Development, Oana Maria Cajal va dona sculptura Centrului Cultural Palatul Balcic. Gestul are valoarea unei restituiri simbolice către un spațiu care a definit, timp de decenii, o parte importantă a spiritului cultural românesc.

Seara va continua cu prezentarea volumului memorialistic „Balchik”, semnat de Balcica Moșescu-Măciucă și publicat de Institutul Cultural Român în anul 2019. Considerată una dintre cele mai sensibile evocări ale Balcicului de altădată, cartea reconstruiește, cu nostalgie și rafinament, atmosfera unei lumi dispărute: terasele albe scăldate de lumină, seratele culturale, vacanțele aristocratice, cercurile artistice și farmecul oriental al orașului dintre mare și stâncă.

Publicul va putea descoperi și albumul dedicat memoriei poetei, publicat de Grupul Editorial DAR Publishing, un proiect editorial care completează povestea unei existențe legate inseparabil de Balcic și de cultura română interbelică.

Pentru generațiile mai tinere, numele Balcicăi Moșescu-Măciucă poate părea astăzi aproape uitat. Și totuși, destinul ei spune poate una dintre cele mai emoționante povești despre ceea ce a însemnat Balcicul pentru cultura română.

În anii interbelici, orașul de pe țărmul Mării Negre devenise un adevărat sanctuar artistic. Regina Maria transformase domeniul său într-un spațiu al libertății estetice și al dialogului cultural, iar pictorii români veneau aici fascinați de lumina unică a locului. Scriitori, poeți și intelectuali descopereau la Balcic un amestec rar de orient și occident, de melancolie balcanică și eleganță europeană.

Balcicul era o stare de spirit. Un refugiu cultural în care România interbelică își proiecta poate cea mai rafinată imagine despre sine.

În acest context, evenimentul din această seară capătă o semnificație aparte: se vernisează o expoziție dedicată unei poete , se inaugurează o sculptură, dar mai presus de acestea  este o încercare de recuperare a unei memorii culturale pierdute și o punte între prezent și o lume care a definit cândva elita artistică românească.

Povestea Balcicăi Moșescu-Măciucă este strâns legată și de Râmnicu Sărat. Născută la 23 aprilie 1930, chiar la Balcic, în perioada în care orașul aparținea României, ea a primit numele „Balcica” de la tatăl său, Octavian Moșescu, mare iubitor al orașului și una dintre figurile importante ale vieții culturale din Cadrilaterul interbelic.

După cedarea Cadrilaterului în 1940 și plecarea forțată a numeroaselor familii românești din Balcic, familia Moșescu s-a stabilit pentru o perioadă la Râmnicu Sărat. Acolo, Balcica Moșescu-Măciucă și-a continuat studiile și a absolvit Liceul „Alexandru Vlahuță” în anul 1948.

Râmnicu Sărat era legat și de destinul tatălui său. Octavian Moșescu, care provenea din fostul județ Râmnicu Sărat, fiind născut la Tâmboești, și a păstrat mereu o legătură puternică cu această zonă.

În numeroase evocări, familia vorbește despre casa și grădina bunicilor din Râmnicu Sărat ca despre un spațiu esențial al memoriei familiale. Fiica sa, artista Oana Maria Cajal, mărturisea că s-a format afectiv între „Balcicul magic al mamei” și „casa și grădina bunicilor de la Râmnicu Sărat”.

Astfel, dacă Balcicul a rămas pentru Balcica Moșescu-Măciucă paradisul pierdut al copilăriei și al inspirației artistice, Râmnicu Sărat a devenit locul continuității familiale după drama pierderii Cadrilaterului — spațiul refugierii, al memoriei și al reconstrucției vieții.

În această seară, la Balcic, arta va vorbi despre apartenență, despre rădăcini și despre felul în care memoria poate învinge timpul. Iar printre grădinile albe ale domeniului regal, acolo unde marea continuă să lovească lent țărmul de piatră, spiritul unei epoci dispărute va părea, pentru câteva ore, din nou viu.