FOTO / Alexandra Anamaria Gheorghe, rezultate academice de top și peste 100 de ore de voluntariat în SUA

Alexandra Anamaria Gheorghe, elevă a Colegiului Național Pedagogic „Spiru Haret”, își continuă jurnalul american publicat prin intermediul cotidianului OPINIA, cu o nouă filă intensă și plină de semnificații. Aflată pentru un an la studii la Jefferson High School, în Statele Unite ale Americii, după ce a câștigat, în urma unei competiții acerbe, prestigioasa bursă FLEX, Alexandra surprinde în rândurile sale complexitatea unei experiențe care depășește granițele educației formale.

Luna februarie se conturează ca un punct de cotitură, în care reușitele academice, implicarea în comunitate și descoperirea tradițiilor locale americane se împletesc într-un parcurs personal și educațional remarcabil.

Dacă ianuarie a însemnat adaptare și echilibru, februarie a venit cu un ritm alert, presărat cu provocări, emoții și momente definitorii. De la performanțe notabile în competiții artistice și implicarea în viața liceului, până la acumularea a peste o sută de ore de voluntariat – prag care îi va aduce o recunoaștere oficială –, experiența Alexandrei devine un exemplu de determinare și autenticitate. În același timp, interacțiunea cu tradițiile și evenimentele specifice culturii liceale americane oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care educația și comunitatea se construiesc dincolo de sala de clasă.

Prin acest nou capitol, Alexandra Anamaria Gheorghe  își continuă povestea și conturează, cu luciditate și sensibilitate, transformarea unui tânăr aflat departe de casă, dar mai aproape ca oricând de propria devenire.

Februarie – drumul dintre vis și realitate

de Alexandra Anamaria GHEORGHE

Februarie a fost, fără îndoială, una dintre cele mai intense și pline de sens luni ale experienței mele ca exchange student în Statele Unite ale Americii. Dacă luna ianuarie a fost mai degrabă o perioadă de liniște, adaptare și echilibru, februarie a venit ca un carusel de emoții, provocări și reușite care m-au împins constant dincolo de zona de confort.

Unul dintre cele mai importante capitole ale acestei luni a fost reprezentat de competițiile de teatru, show choir și chamber choir. În spatele fiecărui moment de pe scenă au stat săptămâni întregi de repetiții intense, oboseală acumulată și o dorință comună de a atinge perfecțiunea. Au fost zile în care programul părea nesfârșit, în care energia se consuma rapid, dar pasiunea reușea de fiecare dată să compenseze. Iar rezultatele nu au întârziat să apară: am obținut titlul de Overall Champions în divizia noastră (AAA) și 1st Runner-Up Overall. La nivel individual, am avut onoarea de a primi premiul pentru The Best Performance în cadrul American Classic Performing Arts Festival – un moment care a însemnat enorm pentru mine și care mi-a confirmat că munca, dedicarea și autenticitatea nu rămân niciodată nerăsplătite.

Pe lângă aceste competiții, luna februarie a adus și participarea la competițiile de cheerleading, un alt element definitoriu al culturii liceale americane. Energia și spiritul de echipă sunt esențiale în astfel de momente, iar experiența de a susține echipa și de a face parte dintr-un colectiv atât de unit este cu adevărat specială.

Tot în această lună am avut ocazia să particip la un eveniment specific liceelor din America – Senior Night la baschet. Aceasta este o seară dedicată elevilor din ultimul an (seniors), în care sunt celebrați pentru contribuția lor în echipă și pentru parcursul lor de-a lungul anilor. Înaintea meciului, fiecare elev este prezentat alături de familie, fiind un moment emoționant atât pentru ei, cât și pentru întreaga comunitate. A fost impresionant să văd cât de mult sunt apreciați acești elevi și cât de puternic este sentimentul de apartenență la echipă și la școală.

Februarie a marcat și încheierea celui de-al treilea sfert al anului școlar, ceea ce înseamnă că am intrat oficial în ultimul quarter. Acest lucru aduce cu sine un sentiment ciudat – pe de o parte, entuziasmul finalului, pe de altă parte, conștientizarea faptului că timpul trece mult mai repede decât mi-aș fi imaginat. Fiecare zi devine mai prețioasă, fiecare experiență mai intensă.

Această lună nu a fost lipsită nici de momente neașteptate și chiar puțin înfricoșătoare. Am trăit pentru prima dată o avertizare de tornadă – o experiență care m-a făcut să realizez cât de mic și vulnerabil este omul în fața naturii. Este genul de moment care te oprește pentru câteva clipe și te face să privești viața cu mai multă luciditate și recunoștință.

Pe plan personal, una dintre cele mai importante realizări a fost faptul că am fost acceptată în echipa de tenis a liceului – un sport de care m-am îndrăgostit încă din copilărie și pe care l-am practicat ani la rând cu o bucurie sinceră. Cu toate acestea, a trebuit să aleg dacă îmi doresc să mă dedic complet tenisului și competițiilor, sau să renunț, pentru a alege călătoriile și experiențele care urmează. Am ales, conștient, să renunț la această oportunitate pentru a putea profita de experiențele unice pe care acest schimb mi le oferă: competiții, evenimente, călătorii și contexte care, cel mai probabil, apar o singură dată în viață. Tenisul va rămâne mereu o parte din mine și este un sport la care mă pot întoarce oricând, acasă, în România. Însă aceste oportunități – oamenii, locurile, trăirile – sunt irepetabile. A fost o alegere care m-a maturizat și care m-a învățat să privesc dincolo de moment, spre ceea ce contează cu adevărat pe termen lung.

În mijlocul acestui ritm alert, au existat și momente de liniște și bucurie autentică. Un astfel de moment a fost petrecerea de Galentine’s Day (sărbătoare neoficială celebrată pe 13 februarie, cu o zi înainte de Valentine’s Day, dedicată prieteniei feminine. Creată de personajul Leslie Knope din serialul „Parks and Recreation”, aceasta este o ocazie pentru femei de a-și celebra prietenele, adesea prin brunch-uri, cadouri și activități comune, lăsându-și partenerii acasă, n.r.), unde am avut ocazia să petrec timp alături de prietenele mele. Departe de familie, astfel de clipe devin cu atât mai valoroase, pentru că îți oferă acel sentiment de apartenență și conexiune de care ai atât de multă nevoie.

Cel mai important aspect al acestei luni a fost, fără îndoială, implicarea mea în viața liceului și în comunitate. Am atins pragul de 100 de ore de voluntariat – un obiectiv care a însemnat mult mai mult decât o simplă cifră. Fiecare oră a însemnat oameni, povești, efort și dorința sinceră de a contribui. În curând, voi primi o recunoaștere oficială din partea Departamentului de Stat, însă adevărata recompensă este sentimentul că am reușit să fac o diferență, oricât de mică.

Viața de liceu în America continuă să mă surprindă în cele mai neașteptate moduri. Chiar și un incident aparent banal – faptul că un cuptor cu microunde din cafeteria a luat foc – s-a transformat într-un moment care a adus întreaga școală împreună, prin organizarea unui pep rally. Astfel de momente arată cât de important este spiritul de comunitate și cât de ușor se pot transforma situațiile neobișnuite în experiențe care unesc oamenii.

Un alt moment cu adevărat special pentru mine a fost acela în care, datorită implicării mele constante în activitățile liceului și în comunitate, lângă steagul Statelor Unite a fost arborat și steagul României. A fost o clipă încărcată de emoție și mândrie, care mi-a reamintit că, dincolo de tot ceea ce trăiesc aici, reprezint țara mea. M-a făcut să conștientizez mai profund rolul de „ambasador” pe care îl am și responsabilitatea care vine odată cu el.

Dincolo de toate aceste experiențe, februarie a fost o lună care m-a maturizat profund. Am construit relații frumoase cu familia gazdă – cu părinții și cu sora mea gazdă – relații care au devenit, treptat, o parte importantă din viața mea de zi cu zi. Cu toate acestea, există momente în care dorul de casă apare neașteptat. Dorul de familie, de prieteni, de locurile care m-au format. Este un sentiment care nu dispare, dar care te învață să apreciezi mai mult, să iubești mai conștient și să fii recunoscător pentru fiecare legătură creată de-a lungul timpului.

Februarie nu a fost doar o lună plină – a fost o lună care m-a provocat, m-a emoționat și m-a făcut mai puternică. O lună în care am învățat că implicarea dă sens experiențelor, că alegerile ne definesc și, mai ales, că această experiență nu este doar despre locurile în care ajung, ci despre omul în care mă transform, pas cu pas, în fiecare zi.