Președintele Academiei Române, în dialog cu hasdeienii despre memorie și identitate

Întrebarea „De ce avem nevoie de istorie?” capătă gravitatea unei interogații de conștiință când acest „astăzi” tratează trecutul ca pe un depozit opțional de amintiri.

Această întrebare au dorit profesorii de istorie Elena Năstăsoiu și Relu Olteanu să o aducă în fața elevilor hasdeieni în încercarea de a restabili legătura dintre memorie și identitate, dintre rădăcină și devenire. Și nu au făcut-o oricum, desi nu este o temă de manual, nici un exercițiu retoric. Au adus un invitat în măsură să ofere și răspunsuri și în măsură să le pună elevilor întrebările potrivite care să-I determine să afle răspunsuri și să ă privească Istoria cu alți ochi.

Astfel,  astăzi, de la ora 12.00, în Amfiteatrul „George Emil Palade” al Colegiul Național „B.P. Hasdeu” din Buzău, președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop,  a deschis un dialog cu elevii colegiului pe această temă esențială. Întâlnirea are loc, așa cum  menționam, la invitația profesorilor coordonatori Elena Nastasoiu și Relu Olteanu, într-un demers care își propune să depășească convenția unei conferințe și să devină exercițiu viu de reflecție.

A vorbi despre istorie în fața tinerilor înseamnă a pune în discuție nu doar trecutul, ci însăși consistența prezentului. ÎÎntâlnirea aceasta are loc într-un moment în care  informația circulă fără a se așeza,  iar memoria lucrurilor, a faptelor, riscă să devină decor. Or, fără memorie, identitatea se subțiază, iar comunitatea se transformă într-o simplă adunare de indivizi fără legătură între ei.  Iar Istoria  este tocmai acea formă de luciditate colectivă, uneori incomodă, adesea dureroasă, dar indispensabilă.

Faptul că dialogul se desfășoară într-un spațiu care poartă numele lui George Emil Palade, simbol al rigoarei și al excelenței științifice, adaugă întâlnirii o semnificație aparte. Aici, între pereții unui amfiteatru dedicat cunoașterii, întrebarea despre necesitatea istoriei devine, implicit, o întrebare despre responsabilitate: ce alegem să păstrăm, ce alegem să înțelegem și, mai ales, ce alegem să transmitem mai departe?

Președintele Academiei Române va pleda, fără îndoială, pentru o istorie eliberată de patimi conjuncturale și recuperată ca exercițiu de discernământ. Pentru o raportare la trecut care nu idolatrizează și nu culpabilizează fără măsură. În fața unei generații crescute în interactivitate și fragmentare, apelul la continuitate devine un act de cultură și de echilibru.

Întâlnirea de la Buzău se anunță astfel ca un moment de respirație intelectuală. Pentru câteva ore, prezentul își suspendă graba și își privește rădăcinile. Iar această privire este o condiție a maturității. Fiindcă o societate care nu-și cunoaște trecutul pierde memoria, și își perde și direcția.