Cosmin Andrei Cristea se numără printre liceenii buzoieni care au ales să își dedice timpul voluntariatului, implicându-se în mai multe direcții și proiecte. Anul trecut, în cadrul Galei Elevului Buzoian, lui Cosmin i-au fost recunoscute meritele pentru implicarea sa deosebită în voluntariate, o recunoaștere binemeritată pentru un adolescent care nu doar că visează la o lume mai bună, dar muncește zilnic pentru a o construi.
Poate de aceea, agenda lui arată, ca un exercițiu de echilibru; adică diminețile lui încep cu ore, după-amiezile continuă cu 
pregătirea pentru școală, iar printre ele își face loc, constant, o altă întâlnire la care nu renunță. O dată pe săptămână, lasă manualele deoparte și se întâlnește cu copiii din cadrul Asociației „Ajungem MARI”;este o activitate pe care o prioritizează cu același simț al responsabilității cu care își pregătește examenele.
La început a fost o decizie simplă: să se implice. Apoi au urmat nume de copii învățate, povești ascultate, progrese mici, dar care au contat. Apoi, încet, încet, întâlnirile au devenit repere, iar orele petrecute acolo au căpătat greutate. Între planuri de lecții și conversații sincere, Cosmin a descoperit că voluntariatul acesta nu este o simplă activitate din program. În felul acesta, experiența de la „Ajungem MARI” s-a așezat firesc în parcursul lui, influențând nu doar modul în care își gestionează timpul, ci și felul în care își imaginează drumul mai departe.
„Am aflat despre Asociația <Ajungem MARI> din mediul online și din recomandările altor voluntari, iar ideea de a lucra direct cu copiii din centrele de plasament m-a atras imediat”, povestește Cosmin. Decizia de a se înscrie ca voluntar aici nu a fost una întâmplătoare. „M-am înscris din dorința de a face ceva concret pentru cineva care are mai puține oportunități și pentru că am simțit că nu este suficient doar să empatizez, ci trebuie să acționez”.
Pe de altă parte, tânărul spune că a ales această organizație pentru filosofia ei bazată pe consecvență și educație. „Am ales această asociație”, mărturisește Cosmin, „pentru că pune accent pe relația constantă cu copilul și pe educație, pe implicare pe termen lung, nu doar pe activități punctuale”.
Emoții, descoperiri și depășirea așteptărilor
În preajma primei întâlniri cu copiii, starea sa interioară a fost marcată de o emoție autentică, izvorâtă din dorința de a face o impresie bună și din incertitudinea firească a începutului. Își amintește cu sinceritate frământarea acelor clipe: „Da, am avut emoții înainte de prima activitate. Nu știam cum voi fi perceput”, mărturisește el, sugerând vulnerabilitatea și onestitatea unui om aflat în fața unei experiențe noi.
Cu toate acestea, realitatea întâlnirii a risipit rapid temerile inițiale. Momentul debutului s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, lipsită de rigiditate, iar interacțiunea s-a legat aproape spontan. Așa cum subliniază chiar el, „primul contact a fost mai natural decât mă așteptam, iar copiii au fost foarte deschiși”, o constatare care reflectă nu doar surpriza plăcută a începutului, ci și bucuria descoperirii unei conexiuni autentice. Experiența avea să îl surprindă prin profunzimea ei. „Mă așteptam să fie o experiență frumoasă, dar nu realizam cât de profundă va fi. Așteptările mi-au fost depășite”, spune Cosmin.
Pentru el, experiența voluntariatului nu poate fi redusă la o simplă contabilizare a orelor petrecute în slujba altora. O descrie ca pe un angajament care îl obligă, îl modelează și îl așază, constant, în proximitatea nevoilor reale ale oamenilor. În viziunea sa, esența acestui demers stă într-o asumare profundă a rolului pe care îl are în viața celorlalți. „Pentru mine, voluntariatul înseamnă responsabilitate, implicare și umanitate. Înseamnă să fii prezent pentru cineva fără a aștepta ceva în schimb”, explică el.
Contactul direct cu vulnerabilitatea, cu poveștile și cu dificultățile celor sprijiniți l-a obligat să-și reevalueze propriile limite și capacități. Vorbește despre această etapă ca despre un proces de autocunoaștere, în care a descoperit resurse pe care nu știa că le are: „M-a făcut mai matur, mai empatic și mai atent la nevoile celor din jur. Am învățat că am mai multă răbdare decât credeam și că pot construi relații bazate pe încredere”.
Lecția constanței și puterea unui cuvânt
Cosmin subliniază că perseverența este esențială în voluntariat. „Cea mai importantă calitate a unui voluntar este constanța, pentru că acești copii au nevoie de stabilitate”, spune el. Impactul implicării sale s-a făcut resimțit în momente aparent simple, dar încărcate de semnificație: „Unul dintre cele mai memorabile momente a fost când un copil mi-a spus că ora petrecută împreună este preferata lui din săptămână. Atunci am înțeles cu adevărat că prezența mea contează”.
Chiar și într-un an solicitant cum este acesta, voluntariatul a devenit un sprijin pentru el. „Chiar dacă sunt în clasa a XII-a și este un an solicitant, voluntariatul îmi oferă echilibru. Mă motivează faptul că știu că cineva mă așteaptă”. Deși au existat momente de oboseală, gândul că poate face o diferență l-a ajutat să continue.
„Din punct de vedere emoțional, această experiență îmi oferă împlinire și un sentiment profund de utilitate. Progresul copiilor și încrederea pe care o capătă în timp mă fac să simt că munca mea contează”, adaugă el.
Relații bazate pe încredere și un viitor dedicat oamenilor
Relația construită cu cei mici este fundamentată pe valori clare: „Relația mea cu copiii este bazată pe încredere, sinceritate și respect reciproc”. Cosmin este convins că acești copii „au nevoie cel mai mult de stabilitate, încredere și oameni care să creadă în potențialul lor”. Bucuria progresului este autentică: „Atunci când văd progresul lor simt bucurie și mândrie sinceră”.
Experiența voluntariatului i-a influențat lui Cosmin și planurile de viitor. „Îmi doresc să urmez o carieră în domeniul medical, iar voluntariatul mi-a confirmat că vreau să lucrez cu oamenii și pentru oameni”, spune tânărul. În acest parcurs, a dezvoltat „abilități de comunicare, răbdare, organizare și empatie”.
Cosmin nu vede voluntariatul ca pe o etapă temporară în viața sa. „Da, mă văd continuând voluntariatul și după terminarea liceului, pentru că a devenit parte din valorile mele. Adolescența mea ar fi fost mai săracă fără această experiență”, spune Cosmin.
„A ajunge mare” – dincolo de vârstă
Implicat și în alte activități de voluntariat, pasionat de biologie și anatomie, participant la concursuri școlare și proiecte educaționale, Cosmin îmbină dezvoltarea personală cu responsabilitatea socială. Are și o pasiune pentru fotografie, pentru că, mărturisește el, „îmi place să surprind emoții și momente autentice care spun o poveste”.
Tânărul speră ca societatea să privească diferit copiii din centrele de plasament: „Mi-ar plăcea ca mai multă lume să înțeleagă că acești copii nu sunt diferiți, ci au nevoie de șanse reale și sprijin constant”. Cea mai importantă lecție primită de la ei? „Recunoștința pentru lucrurile simple și puterea de a merge mai departe în ciuda dificultăților”, spune tânărul.
Poate de aceea, pentru Cosmin, sensul maturizării capătă o definiție aparte: „Pentru mine, <a ajunge mare> înseamnă să devii un om responsabil, echilibrat și capabil să îi ridici și pe alții”.
