Galeriile de Artă „Ion Andreescu” din Buzău găzduiesc, în această perioadă, expoziția de grafică „Semn. Simbol. Semnificație”, semnată de artistul plastic Anca Pașa Deaconu, un demers vizual și conceptual dedicat operei și influenței marelui sculptor român Constantin Brâncuși, în anul comemorativ al împlinirii a 150 de ani de la nașterea sa. Expoziția este curatoriată de Valeriu Șușnea, președintele Filialei Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Expoziția a fost vernisată în prezența artistei, a curatorului Valeriu Șușnea, a criticului de artă Mimi Necula și a unui public numeros, iubitor de artă, și poate fi vizitată la Galeriile de Artă „Ion Andreescu” din Buzău până la data de 4 martie.
„În anul în care aproape fiecare instituție culturală din țară, dar și din mari centre culturale internaționale, îl omagiază pe Constantin Brâncuși – <părintele sculpturii moderne>, la 150 de ani de la nașterea sa -, în orașul Buzău – loc de ființare a două opere brâncușiene, la Cimitirul Dumbrava –, se deschide o expoziție care își așează conceptul pe opera și pe influența marelui sculptor român și universal”, subliniază criticul de artă Mimi Necula, după evenimentul de la Buzău, într-o postare publicată pe pagina sa de socializare. Un eveniment reușit, la finalul căruia Anca Pașa Deaconu a transmis mulțumiri speciale președintelui UAP Buzău pentru primirea caldă, pentru implicare și susținere, reprezentantei galeriei, Anca Burducea, precum și tuturor celor implicați în realizarea acestui demers artistic.
Proiectul 12 – un parcurs artistic național
Expoziția de la Buzău se înscrie în „Proiectul 12”, un amplu parcurs artistic inițiat de Anca Pașa Deaconu și prezentat, de-a lungul timpului, în importante centre culturale din țară – Târgu Jiu, Timișoara, București, Iași, Tulcea, Constanța (orașul natal al artistei) -, ajungând acum la Buzău, „la începutul lunii în care s-a născut Constantin Brâncuși”, după cum precizează criticul de artă.
Aceasta este cea de-a opta expoziție din cele 12 gândite de artistă în siajul operei brâncușiene, fiecare etapă păstrând titlul „Semn. Simbol. Semnificație”, care funcționează „atât ca referință, cât și ca sugestie” pentru discursul vizual propus.
Simbolistica numărului 12, axa conceptuală a expoziției
Conceptul expozițional, spune criticul Mimi Necula, gravitează în jurul numărului 12, cu o profundă încărcătură simbolică: „O trimitere spre cele 12 scaune ale Mesei Tăcerii, cele 12 luni ale anului, cele 12 ore ale zilei și ale nopții, dar și către cei 12 apostoli”. Acest simbol devine axa în jurul căreia artista construiește serii de lucrări grafice, dar și compoziții realizate în tehnică mixtă, colaj din hârtie, cu forme, texturi și culori diferite.
La Buzău, publicul poate descoperi atât lucrări de grafică concepute, în general, în serii de câte 12, cât și alte 12 compoziții realizate în tehnică mixtă, care completează și îmbogățesc discursul vizual al expoziției.
Dialog cu Brâncuși, fără imitație
Anca Pașa Deaconu recurge la simbolurile brâncușiene „ca la un cod-simbol pe care îl decodifică și îl interpretează”, spune criticul de artă, fără a le reproduce mimetic. Artista își construiește „propriul registru semantic, transpus în limbaj grafic”, în care sfera, cercul, pătratul sau dreptunghiul devin vehicule pentru ambivalențe simbolice precum „plin-gol, alb-negru, lumină-întuneric, bine-rău”.
Secționările, simetriile și raporturile formale trimit subtil la lucrări emblematice precum „Sărutul”, devenit simbol al artei universale. „Arsenalul brâncușian nu reprezintă o intenție de reiterare a demersului plastic al marelui sculptor, ci punctul din care artista își construiește propriul parcurs”, explică criticul Mimi Necula, un parcurs fundamentat pe „unitate, echilibru, armonie și ideea de perfecțiune universală”.
Sacralitatea și materia
În multe dintre lucrări se observă contrastul alb-negru completat de accente aurii, „o trimitere directă fie către bronzul polisat al operelor brâncușiene, fie către un registru sacru, specific iconografiei creștine”. Această dimensiune este susținută de experiența artistei în domeniul artei sacre, Anca Pașa Deaconu având preocupări constante pentru mozaic și tehnici mixte. Colajele realizate din hârtie, lemn, textile sau materiale neconvenționale conferă lucrărilor o dimensiune tridimensională și tactilă, invitând privitorul la o lectură vizuală stratificată.
Portretul unei artiste cu vocație pedagogică
Anca Pașa Deaconu
Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România din anul 2005, Anca Pașa Deaconu este absolventă a Universității „Ovidius” din Constanța, cu studii de master în pictură la UNArte București și doctorand al Facultății de Arte Decorative și Design. Cu o activitate didactică de peste 20 de ani, artista îmbină creația artistică cu pedagogia, având în palmares peste 20 de expoziții personale, numeroase participări la expoziții de grup, precum și premii și distincții naționale.
Moștenirea pedagogică a lui Valeriu Șușnea, descoperită la Liceul de Arte
Criticul de artă Mimi Necula a completat parcursul său cultural la Buzău cu o vizită documentară la Liceul de Arte „Margareta Sterian”, după cum consemnează pe pagina sa de socializare, un loc emblematic pentru activitatea didactică și artistică a profesorului Valeriu Șușnea. Aici, criticul a descoperit dimensiunea profundă a moștenirii lăsate de artist în spațiul educațional, materializată în lucrări monumentale realizate singur sau împreună cu elevii săi: picturi murale, frescă și intervenții de artă de for public.
„Mi-a trecut prin minte, în timp ce profesorul Valeriu Șușnea ne prezenta Liceul de Arte <Margareta Sterian> din Buzău, că asta este moștenirea sa de dascăl sau mentor: nu doar îndrumarea punctuală în formarea unor noi generații de artiști, ci și sau mai ales amprenta întipărită în conștiința copiilor și pe aproape fiecare zid al acestei școli, pe parcursul anilor de activitate didactică”, a declarat Mimi Necula. Criticul a subliniat caracterul monumental și unitar al acestor intervenții artistice, evidențiind coerența stilistică și tematică a lucrărilor, care i-au amintit de „Sala Pașilor Pierduți a lui Sabin Bălașa, de la Iași, evident, într-un alt registru”, o comparație ce confirmă forța vizuală și identitară a acestui parcurs artistic și educațional.
