Povestea lui Lucian Mihai Lupșă și a echipei de robotică a Liceului „Marghiloman”

Există școli care transmit informații și există școli care formează destine. Diferența nu stă neapărat în programa oficială, ci mai degrabă în felul în care cunoașterea este transformată în exercițiu al minții și al caracterului, întrucât un liceu cu adevărat bun creează contexte în care pasiunea devine disciplină, iar curiozitatea se transformă în competență.

Într-un asemenea spațiu educațional, rigoarea intelectuală se întâlnește cu libertatea de a încerca, de a greși și de a construi. Liceul Teoretic de Informatică „Alexandru Marghiloman” din Buzău funcționează tocmai ca un astfel de laborator al formării, fiind un loc în care elevii sunt încurajați să-și depășească limitele, să își cultive pasiunile tehnice și să le ducă firesc din sala de clasă în arena competițiilor, fie ele naționale sau internaționale. Din acest mediu exigent, dar fertil, se naște povestea elevului Lucian Mihai Lupșă, care a înțeles că performanța este rezultatul unei educații asumate și al unei pasiuni lucrate cu răbdare. Lucian-Mihai Lupșă este elev în clasa a XII-B și a transformat interesul pentru informatică într-un parcurs coerent de dezvoltare personală, voluntariat și performanță.

„Sunt pasionat de informatică, în special de programare și dezvoltare de proiecte, iar în timp am transformat această pasiune în activități concrete, de la website-uri și aplicații până la proiecte de robotică și printare 3D”, povestește Lucian. Interesul său pentru domeniul IT nu a rămas însă la stadiul de hobby, ci s-a consolidat prin participarea la concursuri, olimpiade și proiecte extracurriculare.

Un rol important în formarea sa l-a avut Clubul de Robotică „Relativity” al liceului, coordonat de profesorul Ștefan Cosmin Pîrlog, unde este activ ca voluntar. Aici, Lucian lucrează la partea tehnică a proiectelor și se implică și în organizare și sprijinirea colegilor. „Mă ocup de organizarea activităților și mă implic în proiectele tehnice ale echipei, de la dezvoltare și testare până la pregătirea pentru competiții. În plus, îi sprijin pe colegi când au nevoie de ajutor pe partea de programare, electronică sau organizare”, explică elevul.

Motivația de a face voluntariat a venit firesc, din dorința de a da un sens practic pasiunii sale. „M-a motivat pasiunea pe care o am de mic pentru calculatoare și tehnologie, dar și dorința să fac ceva concret cu ea, nu doar să rămână un hobby”, spune Lucian, subliniind importanța muncii în echipă și a proiectelor funcționale, cu rezultate vizibile.

Timpul dedicat voluntariatului variază în funcție de perioadă, însă implicarea rămâne constantă. „Dedic voluntariatului câteva ore pe săptămână, iar când avem proiecte sau competiții ajung să lucrez aproape zilnic, inclusiv în weekend”, mărturisește el, adăugând că încearcă să mențină un echilibru între activitățile extracurriculare și școală.

Printre experiențele care l-au marcat se numără organizarea competiției „Relativity Robotics Challenge”, găzduită chiar de liceul său. „A fost genul de proiect unde nu conta doar partea tehnică, ci și coordonarea, comunicarea și rezolvarea problemelor din mers”, își amintește Lucian. Momentul în care a văzut competiția devenind realitate a fost definitoriu: „Să văd că evenimentul chiar se întâmplă, cu echipe, roboți și o atmosferă reală de competiție, a fost momentul în care am simțit că munca noastră a avut impact”. Voluntariatul i-a adus nu doar experiență tehnică, ci și abilități esențiale pentru viitor. „Am dezvoltat abilități de lucru în echipă și organizare, dar și gândirea logică și capacitatea de a rezolva probleme neprevăzute”, spune elevul, menționând și îmbunătățirea comunicării ca un câștig important.

Pe plan personal, Lucian consideră că implicarea în proiecte de voluntariat l-a ajutat să devină mai responsabil și mai încrezător. „Voluntariatul mă scoate din zona în care lucrez singur și mă obligă să colaborez, să comunic clar și să gestionez situații reale”, afirmă el.

Privind spre viitor, elevul are deja conturat un proiect pe care și-ar dori să îl inițieze: „Aș crea un program de robotică și programare pentru elevi mai mici, organizat ca un atelier constant pe parcursul anului, cu mentori, kituri de lucru și o mini-competiție la final”. Scopul este clar: atragerea copiilor spre tehnologie și menținerea interesului prin rezultate concrete.

Povestea lui Lupșă Lucian-Mihai arată cum pasiunea, susținută de voluntariat și muncă în echipă, poate deveni un fundament solid pentru viitor. Este un exemplu de implicare care demonstrează că educația se construiește la clasă, dar și prin inițiativă, responsabilitate și dorința de a face o diferență reală.

„Progresul vine din muncă constantă, nu din noroc”

Lucian-Mihai Lupșă, elev în clasa a XII-B la Liceul Teoretic de Informatică „Alexandru Marghiloman” din Buzău, a reușit să adune, de-a lungul anilor de liceu, rezultate importante la olimpiade și la concursuri naționale și internaționale.

Organizarea timpului este unul dintre secretele succesului său. Lucian-Mihai spune că prioritatea rămâne școala, chiar și în perioadele aglomerate: „Îmi organizez timpul în primul rând ca elev: învăț din timp și încerc să nu las materia pe ultima sută de metri. Când știu că urmează o perioadă mai aglomerată la club sau înainte de competiții, îmi fac temele și recapitulez mai devreme, ca să fiu liber când trebuie”. Această strategie îl ajută să îmbine eficient învățătura cu activitățile de voluntariat și cu pregătirea pentru concursuri, „fără să sacrific școala”.

De-a lungul anilor de liceu, a participat la numeroase olimpiade și competiții de profil. A fost prezent la Olimpiada de Informatică din clasa a IX-a până în clasa a XI-a și intenționează să continue și în clasa a XII-a. De asemenea, a participat constant la Olimpiada de Tehnologia Informației, în clasele IX–XI. Pe partea de web development și proiecte, a concurat la WorldSkills Web Development și la InfoMatrix 2025. Pasiunea pentru robotică l-a dus și peste hotare, participând la competiții precum Fibonacci International Robot Olympiad, la Roma, RoboComp, în Cracovia, sau Yokozuna Robot Yusho, la Salonic.

Rezultatele obținute confirmă munca depusă. În clasa a IX-a, Lucian-Mihai a câștigat Premiul III la Olimpiada de Tehnologia Informației, etapa județeană. Un an mai târziu, a obținut Premiul II la aceeași olimpiadă, calificându-se la etapa națională, unde a câștigat medalie de bronz. Tot în clasa a X-a, a obținut Premiul III la WorldSkills Web Development, etapa națională. În clasa a XI-a, a urcat din nou pe podium, cu Premiul III la Olimpiada de Tehnologia Informației și medalie de bronz la InfoMatrix, etapa internațională, la categoria „Programare”. În domeniul roboticii, a obținut mai multe premii pe podium, inclusiv Premiul II și Premiul III, la competiții de prestigiu.

Informatica rămâne domeniul care îl definește cel mai bine. „Mă pasionează cel mai mult informatica, în special partea de programare și dezvoltare de proiecte. Îmi place pentru că îmbină logica cu creativitatea: pornești de la o idee și ajungi să construiești ceva real, care funcționează și are un scop”, explică elevul. Pentru el, satisfacția vine din faptul că rezultatele sunt vizibile rapid, fie că este vorba despre un website, o aplicație sau un robot.

Pregătirea pentru competiții nu este lăsată la voia întâmplării. Deși nu urmează un program rigid, Lucian-Mihai are o rutină bine stabilită: „Îmi împart pregătirea pe etape, teorie, exerciții și apoi aplicare practică pe proiecte”. În perioadele premergătoare concursurilor, intensifică munca, dedicând timp suplimentar după școală și în weekend.

Experiența competițiilor l-a ajutat să se dezvolte nu doar profesional, ci și personal. „Din olimpiade și concursuri am învățat că progresul vine din muncă constantă, nu din noroc”, spune el. Aceste experiențe l-au învățat să lucreze sub presiune, să fie atent la detalii și să nu renunțe în fața eșecului: „De câte ori cad sau greșesc, trebuie să mă ridic și să continui”.

Emoțiile sunt nelipsite la competițiile importante, însă Lucian-Mihai le transformă în motivație. „Simt o combinație de emoții și adrenalină, pentru că miza e mare și vreau să dau tot ce pot. După ce intru în ritm, mă concentrez pe ce am de făcut”, mărturisește el.

Prin muncă, perseverență și pasiune, Lucian-Mihai Lupșă demonstrează că performanța se construiește pas cu pas, iar rezultatele sunt rodul unui efort constant și bine organizat.

De la curiozitatea copilăriei la proiecte digitale folosite de alții

Pentru un elev pasionat de tehnologie, timpul liber nu înseamnă pauză de la învățare, ci ocazia perfectă de a crea. Robotica, programarea, dezvoltarea de website-uri, electronica și printarea 3D sunt activități care îi ocupă zilnic orele și îi conturează deja un viitor profesional clar în domeniul IT.

„În timpul liber, hobby-urile mele sunt strâns legate de tehnologie. Lucrez la proiecte de robotică, programez și dezvolt website-uri, iar uneori fac și proiecte de electronică și printare 3D”, povestește elevul. Ceea ce îl motivează cel mai mult este procesul complet de creație: „Îmi place să experimentez și să construiesc lucruri care funcționează, de la ideea inițială până la produsul final”.

Pasiunea sa a început încă din copilărie, sub influența fratelui mai mare. „Fratele meu mă ținea pe lângă el când se juca pe calculator. La un moment dat am devenit curios nu doar să joc, ci să înțeleg cum funcționează jocurile și cum sunt făcute site-urile”, explică el. Această curiozitate
l-a determinat să învețe singur și să transforme treptat un simplu hobby într-o pasiune serioasă.

Astăzi, lucrează aproape zilnic la proiectele sale, chiar și atunci când are la dispoziție doar una sau două ore. „Pentru mine e o activitate constantă, fiindcă mereu testez, îmbunătățesc sau învăț ceva nou”, spune elevul, care recunoaște că, în perioadele cu proiecte mari, își dedică serile și weekendurile muncii sale.

Una dintre cele mai mari realizări ale sale este dezvoltarea website-ului competiției „Relativity Robotics Challenge 2025”, proiect pe care l-a continuat și pentru ediția din 2026. „Am primit feedback foarte bun, atât pe partea de design, cât și pe partea de funcționalități, fiind considerat ușor de folosit pentru utilizatori”, afirmă el. De asemenea, a creat piese și componente 3D care sunt utilizate în prezent de alte persoane, lucru care îi oferă o satisfacție aparte. „Una dintre cele mai mari satisfacții e când văd că munca mea le este utilă și plăcută”, spune acesta.

În ceea ce privește viitorul, elevul nu intenționează să schimbe direcția, ci își dorește să evolueze. „Vreau să rămân în aceeași zonă și să îmi extind hobby-ul pe partea de programare mai avansată, să învăț tehnologii noi și să construiesc proiecte mai complexe”, mărturisește el.

Planurile sale profesionale sunt la fel de clare: își dorește o carieră în IT, ca software developer, cu accent pe dezvoltare web și aplicații. „Îmi doresc să lucrez la proiecte complexe, care au utilizatori reali și un impact clar”, explică elevul. Motivația vine din dorința de a crea și de a rezolva probleme concrete: „Îmi place ideea că pot construi lucruri reale, de la zero, și că văd impactul direct al muncii mele”.

Conștient de cerințele domeniului, elevul consideră că gândirea logică, atenția la detalii, răbdarea și capacitatea de a învăța continuu sunt esențiale. Deși nu are o singură persoană-model, recunoaște influența celor din jur: „M-au motivat fratele meu, profesorii și colegii cu care am lucrat la proiecte și competiții”.

Școala și activitățile extracurriculare joacă un rol important în dezvoltarea sa. „Școala îmi oferă o bază solidă la informatică, iar clubul de robotică și competițiile mă ajută să aplic practic ce învăț”, spune el. Experiențele acestea îl ajută nu doar tehnic, ci și în lucrul în echipă și gestionarea timpului.

Pasiunea pentru tehnic prinde viață la liceu

Elevul Lupșă și-a descoperi la liceu direcția și a reușit să transforme curiozitatea pentru tehnologie într-un parcurs plin de rezultate. Școala pe care o urmează pune accent pe domeniul tehnic, pe proiecte aplicate și pe implicarea elevilor în activități care depășesc cadrul clasic al orelor de curs.

„În liceul în care învăț există interes pentru domeniul tehnic și pentru activități practice, nu doar pentru teorie”, povestește Lupșă. El subliniază rolul esențial al profesorilor care îi încurajează pe elevi să participe la concursuri și proiecte: „Am profesori care ne susțin când vrem să ne implicăm în proiecte și competiții, iar eu am beneficiat în mod special de sprijinul doamnei profesoare de informatică, care m-a ajutat să mă pregătesc pentru olimpiade și concursuri”.

Un moment decisiv în parcursul său a fost intrarea în echipa de robotică a liceului, „Relativity”, încă din clasa a IX-a. „Am ajuns în echipa de robotică din curiozitate și din dorința de a încerca cât mai multe activități. Îmi plăcea ideea de robotică și programare și am vrut să văd cum e să construiești ceva real, în echipă”, își amintește elevul.

Pentru Lupșă, echipa „Relativity” este mai mult decât un simplu club școlar. „Echipa, pentru mine, înseamnă muncă, colaborare și ambiție”, spune el, explicând că a fost martor direct la evoluția grupului, de la primii pași în organizare până la participarea tot mai serioasă la competiții. Atmosfera este una echilibrată, „serioasă, dar prietenoasă, pentru că ne ajutăm între noi și învățăm unii de la alții, iar fiecare are un rol clar”.

Rezultatele nu au întârziat să apară. Primele premii au avut un impact puternic asupra echipei. „Sentimentul a fost foarte puternic, pentru că în spatele fiecărui rezultat sunt multe ore de lucru, testare și îmbunătățiri”, afirmă Lupșă. Succesul a devenit o confirmare a muncii depuse și un imbold pentru a ridica standardele de la o competiție la alta.

Echipa „Relativity” a participat de-a lungul timpului la numeroase concursuri naționale și internaționale, printre care „RoboChallenge” (București), „Robotics Championship” (Oradea), „Fibonacci International Robot Olympiad” (Roma), „RoboComp” (Cracovia), „Yokozuna Robot Yusho” (Salonic) și „Minoan Robotsports Competition Global Olympiad”. Fiecare experiență a adus provocări noi și lecții importante, atât din punct de vedere tehnic, cât și uman.

„Pentru mine, să fac parte din echipa de robotică înseamnă să fiu într-un loc unde pot crește constant, unde îmi pot pune ideile în practică și unde simt că fac parte dintr-un proiect cu impact”, concluzionează Lupșă. Experiența trăită în cadrul echipei l-a învățat perseverența și faptul că eșecul face parte din procesul de învățare: „E mai mult decât un club: e o experiență care m-a format și care m-a învățat să nu renunț, indiferent de câte ori lucrurile nu ies din prima”.

Povestea lui Lucian Mihai Lupșă demonstrează că pasiunea, susținută de muncă și perseverență, poate deveni deja o formă de performanță și un prim pas sigur spre o carieră de succes.