Dacă tradițiile ar avea ceasornic, la Buzău ele n-ar întârzia niciodată. Iar dovada s-a văzut la Muzeul de Etnografie „Vergu Mănăilă”, unde sorcova, acest modest bețișor cu ambiții de talisman , a devenit pretext pentru bucurie, învățare și chiar și un pic de magie de final de an.
Într-o atmosferă care ar fi făcut până și un sceptic notoriu să creadă în noroc, a avut loc ultimul atelier din acest an: atelierul de confecționat sorcove. Copiii, înarmați cu hârtie colorată, flori, panglici și o seriozitate demnă de meșteri vechi, au descoperit că tradiția nu se învață din cărți groase, ci din gesturi simple și mâini harnice.
În zona Buzăului, sorcovitul a fost dintotdeauna o urare spusă pe fugă. Ramura înmugurită, lovirea ușoară a persoanei căreia i se adresează urarea, ritmul urării, toate vorbesc despre speranța într-un an roditor, sănătos și îndelungat. Iar Muzeul de Etnografie, parte a Muzeului Județean, a reușit, și de această dată o lecție vie, pe înțelesul celor mici.
Un rol important l-au avut partenerii din Asociația Meșterilor Populari și Artiștilor Buzău, oameni care știu că tradiția „se dă mai departe”, cu răbdare și zâmbet. Lor li se cuvin mulțumiri sincere, pentru că au fost alături de muzeu în acest proiect care „crește”, la propriu, minți și suflete.
Muzeul de Etnografie „Vergu Mănăilă” își încheie astfel anul cu tradiție și cu un mesaj deschis, ca o ușă de casă care așteaptă colindătorii în dimineața de Anul Nou: „Vă așteptăm la muzeu pentru a crește împreună minți și suflete!”.
