De Crăciun, copiii sărmani nu i-au scris Moșului despre trenulețe sau telefoane. I-au scris despre singurătate, boală, visuri și dorința simplă de a fi văzuți. Prin mijlocirea profesorului Cătălin Zaman și cu ajutorul oamenilor cu suflet, Moș Crăciun a răspuns.
Zaman desfășoară de câțiva ani proiectul „Scrisoare către Moș Crăciun” , „un proiect despre oameni, despre durere, despre speranță”, după cum spune omul care a ales să nu fie indiferent și i-a convins și pe alții să facă la fel.
Copiii au cerut puțin. Uneori, aproape nimic. Și tocmai de aceea au fost oameni care au dăruit din inimă. O fetiță rămasă fără părinți nu a cerut milă. A cerut, în tăcere, șansa de a merge mai departe. A avut grijă de mama ei bolnavă de cancer cu o maturitate care ar face mulți adulți să-și ceară scuze. „Nu cere milă, ci visează să meargă la facultate și să trăiască viața pe care mama ei nu a mai apucat să o trăiască”, povestește Zaman.
Un alt copil i-a scris Moșului nu pentru jucării, ci să-i aducă un prieten. Crescut de o mamă care muncește în două locuri pentru a-i plăti terapia, a cerut ceea ce nu se poate împacheta în hârtie colorată. „Un copil care ne-a reamintit cât de scumpă este, uneori, simpla prezență a cuiva”.
Au fost și lacrimi. Nu de tristețe, ci de uimire. O mamă a plâns când a aflat ce conțin pachetele pentru cele două fetițe ale ei. Nu pentru valoarea lucrurilor, ci pentru faptul că, pentru prima dată, cineva le-a văzut pe amândouă în același timp. „A plâns pentru că, pentru prima dată, cineva le văzuse”, spune profesorul.
Printre scrisori a fost și cea a lui M, un copil dintr-o familie numeroasă, care n-a impresionat prin ce a cerut, ci prin blândețea ei. „Te încălzea fără să spună prea multe”, spune profesorul. Cinci surori au scris nu pentru ele, ci una pentru alta; toate au făcut dovada că iubirea adevărată nu face zgomot și nu cere aplauze.
„Toate acestea au fost posibile datorită unor oameni de suflet, care au ales să răspundă, să dăruiască, să fie acolo”, subliniază Zaman. Iar concluzia sa este simplă, fără artificii: „Voi ați fost Moș Crăciun. Voi ați fost speranță!”. Pentru că, uneori, binele nu vine cu clopoței, ci cu oameni care bat la ușă și spun, fără prea multe cuvinte: „Nu ești singur”.
„Vă mulțumesc pentru fiecare gest, fiecare pachet, fiecare mesaj, fiecare lacrimă de bucurie. Datorită vouă, Crăciunul acesta a fost mai mult decât o sărbătoare. A fost o promisiune că nu sunt singuri”, spune Cătălin Zaman. Iar promisiunea a ajuns exact acolo unde era cel mai mult nevoie, adică în inimile copiilor.
