Bunicii, marii povestitori ai lumii, nu ne-au lăsat moștenire averi grele, ci un bagaj mult mai prețios: tradiția, credința, cuvântul spus cu rost. Un bagaj încărcat, e drept, dar nu apăsător, un bagaj care te învață cum să mergi drept, chiar și atunci când drumul e alunecos. Ei știau, fără să fi citit tratate savante, că fără povești lumea se subțiază, iar fără cuvinte așezate cu grijă, omul rămâne doar o umbră grăbită. De aceea, iarna a intrat și ea cu datini, în tradiție, drept un anotimp, care crează cel mai bun prilej: de adunare, de ascultare, de bucurie sfântă.
În această linie a continuității, vă prezentăm în cele ce urmează un interviu cu Alexandru Pripon, preot la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina”, ca o mărturie că povestea nu s-a terminat. El este inițiatorul și organizatorul unui concurs național de creație literară „Nașterea Domnului – prilej de bucurie sfântă”, o adevărată punte între glasurile de odinioară și condeiele de mâine. Aici, în această competiție literară, copiii învață că viitorul nu se inventează din nimic, ci se scrie cu aceeași cerneală din care au curs poveștile bunicilor, cu credință, trudă și bucuria de a duce mai departe un dar care nu are voie să se piardă. Concursul se află la ediția a patra și își croiește propria tradiție, devenind din ce în ce mai vizibil și preferat de tinerele condeie, până dincolo de Prut. „Nașterea Domnului – prilej de bucurie sfântă” este, în fond, o lecție despre viitor. Micii povestitori ai acestei competiții au înțeles probabil că povestea nu începe aici și nici nu se oprește aici; că ea vine dintr-o carte veche, cu coperți tocite de mâinile bunicilor, iar fiecare generație n-a făcut altceva decât să întoarcă pagina. Astăzi, copiii sunt cei care țin cartea deschisă pe genunchi și scriu mai departe, cu slova lor proaspătă, ceea ce alții au început cu mult timp în urmă.
Sub îndrumarea unui juriu pe care preotul Alexandru Pripon l-a strâns în jurul său, format din scriitori, critici literari și publiciști de prestigiu – amintim aici pe Mihaela Roxana Boboc, Tudor Cicu, Gina Zaharia, membri în Uniunea Scriitorilor din România, Elena Căpățînă, președinta Ligii Scriitorilor filiala Buzău -, lucrările copiilor au fost evaluate cu seriozitate, imparțialitate și grijă față de talentul aflat la început de drum. Textele selecționate ca în fiecare an sunt reunite într-o antologie oferită gratuit tuturor copiilor prezenți la festivitatea de premiere, un gest rar și cu atât mai valoros într-un context cultural în care accesul la carte este adesea limitat.
Pentru copii, apariția numelui lor într-o carte reprezintă prima confirmare că vocea lor contează și că povestea începută de alții poate fi continuată. Și unde se putea spune mai bine povestea decât în tinda bisericii, acolo unde slova s-a și născut! Premierea copiilor va fi făcută, în cadru festiv și în fața buzoienilor, după Sfânta Liturghie de duminică, 21 decembrie, în jurul orei 11.00, la Parohia „Sf. Mare Mucenic Mina”.
Cel mai de nădejde sprijin al preotului Alexandru Pripon vine, firește, de acasă, de la fiica sa, Victoria-Maria, poetă, și soția sa, Alina Ane-Maria, cadru didactic. Când familia îți stă alături, eforturile nu mai par grele, iar bucuria de a dărui altora se înmulțește de zeci de ori. Cu acest sprijin de acasă, alături de cel care vine din partea unor scriitori buzoieni consacrați, cu suflet mare, dornici să-i încurajeze pe micii creatori, concursul literar organizat de preotul Pripon este transformat într-un demers cu adânci rădăcini spirituale și culturale, menit să păstreze continuitatea tradiției și credinței românești. De altfel, competiția literară s-a născut din convingerea preotului Pripon și a scriitorilor care i s-au alăturat că tinerele generații au nevoie de repere autentice și că slova și credința merg mereu împreună, pentru că o educație adevărată nu se poate despărți de formarea sufletească.
Reporter: Ce v-a inspirat să inițiați concursul de creație literară „Nașterea Domnului – prilej de bucurie sfântă”?
Alexandru Pripon: Întotdeauna am considerat că suntem datori cu mult mai mult efort din punct de vedere cultural-educațional față de generațiile care vin din urmă. Iar vremurile pe care le trăim par a fi propice doar superficialității îmbrăcate în veșminte înșelătoare. Copiii noștri deprind cultivarea aparenței, ca formă nefirească de împlinire personală, iar acest lucru este dureros! Am inițiat acest concurs, „în prispa bisericii”, cu speranța că, alături de celelalte două competiții literare pe care le organizăm anual, îi va atrage pe cei mici către o lume frumoasă, a lecturii, deprinderii valorilor reale și creației. Deoarece fără lectură, fără strădanie, nu există împlinire adevărată, ci doar o înfățișare calpă, menită, într-un final, să ne înșele pe noi înșine, îndepărtându-ne de tot ceea ce ar trebui să fim. Înscrierea în concurs este gratuită, așa cum este și antologia pe care o primește fiecare participant prezent la festivitatea de premiere.
Rep.: Concursul a ajuns deja la ediția a IV-a. Care credeți că este impactul său asupra copiilor participanți și asupra comunității? Concursul a depășit granițele județului. Ce spuneți despre acest interes național legat de competiția literară de la Buzău?
A.P.: Ne bucură nespus faptul că elevii, sub îndrumarea profesorilor cel mai adesea, au răspuns în număr atât de mare chemării noastre. Iar depășirea granițelor județului (cu destul de mult, am putea spune, întrucât avem deja inclusiv o participare internațională constantă) ne dovedește, din nou, că facem ceva cu adevărat necesar. Sperăm din toată inima că aceste începuturi timide, firesc copilărești, se vor materializa, mai târziu, în cuvinte minunat potrivite, capabile să îndrume noile generații către bine și frumos. Acesta este darul nostru, al scriitorilor și publiciștilor ceva mai în vârstă, către comunitate: „Școala de creație de la <Sf. Mina>” – așa cum inspirat a denumit criticul literar Tudor Cicu, președintele juriului, competiția noastră literară.
Rep.: Cum a evoluat concursul de la prima ediție până astăzi?
A.P.: Am început cu doar câțiva participanți, de la școlile din municipiul Buzău. Astăzi, avem texte trimise de copii din toate zonele țării, din Republica Moldova și din Ucraina. Am început cu teama de a edita o antologie nu chiar cuprinzătoare. Astăzi, suntem nevoiți să publicăm doar sub formă de fragment multe texte, pentru a menține volumul în limitele a 250-300 de pagini. Am început cu scurte compuneri, astăzi avem poeme și eseuri elaborate, alături de lucrări scrise în limbile germană și engleză – ca urmare a proiectelor desfășurate în colaborare cu prestigioase instituții de învățământ din Buzău. Am început cu solicitarea unor îndrumări și opinii, cu fișiere stângaci realizate, trimise spre corectare ori chiar realizare completă, la edituri. Astăzi trimitem direct versiunea finită, elaborată integral de noi, la tipografie. Am pornit la drum cu patru ani în urmă, dar suntem în continuare la început… Și ne bucurăm să putem aborda fiecare ediție cu emoția, încântarea, bucuria specifice oricărui nou și frumos start.
Rep.: Cum colaborează Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina” cu școlile buzoiene și cu organizațiile culturale pentru a organiza acest concurs?
A.P.: Parteneriatului cu Școala Gimnazială „George Emil Palade” Buzău i s-au adăugat, de-a lungul timpului, frumoase colaborări cu instituții de învățământ din toată țara, din Republica Moldova și din Ucraina (Cernăuți), urmate de instituții culturale (Palate ale copiilor), organizații și cenacluri literare. Sunt colaborări fructuoase, bazate pe respect reciproc, cimentate de aceleași pasiuni: dragostea față de literatură și dorința de a duce mai departe, neîntinate de nălucirile cotidianului, credința și tradițiile românești. Anunțul nostru către mai vechii colaboratori – privind debutul și regulamentul competiției – este apoi distribuit către alți și alți iubitori de cultură, ceea ce se concretizează în primirea pe adresa concursului a sute de lucrări.
Rep.: Ce rol au colaboratorii precum Liga Scriitorilor sau Uniunea Ziariștilor Profesioniști în desfășurarea evenimentului?
A.P.: Dincolo de orice, reunirea sub semnul culturii, în biserica „Sf. Mare Mucenic Mina”, a membrilor unor organizații de creație diferite este un lucru minunat. Însă nu doar acesta este scopul. Prezența oamenilor de litere din Uniunea Scriitorilor, Liga Scriitorilor și Uniunea Ziariștilor Profesioniști constituie atât o legitimare a demersului cultural, cât și o chezășie că aceste concursuri au fost, sunt și vor rămâne dedicate principiilor care ne călăuzesc, dincolo de apartenența la vreo organizație ori de cine știe ce convingeri perisabile: lecții de credință, de înțelepciune, de frumos, desfășurate sub directa oblăduire a celor care și-au dedicat viața acestor idealuri.
Rep.: Care sunt provocările principale în coordonarea acestui concurs literar destinat copiilor?
A.P.: Probleme noi și diferite apar la fiecare ediție, iar rezolvarea lor constituie, cred, o parte din farmecul concursurilor noastre. O realizare facilă, cel mai adesea, este una lipsită de satisfacții, în timp ce depășirea obstacolelor ivite în cale este în măsură să ne convingă, totuși, că suntem pe drumul corect. Ispitele caută să împiedice doar faptele bune.
Poate părea lumesc, venind din partea unui preot, dar principalele provocări sunt de natură financiară. Organizarea concursului, precum și a festivității de premiere, în biserica Parohiei „Sf. Mare Mucenic Mina” din Buzău, presupun cheltuieli pe care le acoperim din veniturile proprii (îi mulțumesc familiei mele frumoase pentru înțelegere și dărnicie), inclusiv din veniturile membrilor juriului (care oferă și ei premii impresionante pentru lucrările foarte bune), dar mai ales cu sprijinul unor buni și dragi prieteni (preotul Ionuț Badea și domnul Sorin Chiru), bucuroși să le dăruiască un zâmbet, în prag de Sărbători, copiilor – marii, singurii beneficiari ai efortului nostru.
Vă mărturisesc că, la o ediție precedentă, cu o antologie foarte consistentă, ne întrebam cum ne vom descurca, atunci când a venit o doamnă și a oferit o sumă deloc mică, în numele nepotului – Luca. Am oferit atunci „Premiul Luca” unui elev care scria frumos, mulțumind lui Dumnezeu. Cât timp există astfel de oameni, care îi învață pe cei mici lecția dărniciei și a frumuseții sufletești, zările încă mai sunt senine.
Rep.: Cum este alcătuit juriul și ce criterii urmărește în evaluarea lucrărilor?
A.P.: Tudor Cicu – critic literar, poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România –, președintele juriului; Elena Căpățînă – poetă și publicistă, președinta filialei Buzău a Asociației Liga Scriitorilor și membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România; Gina Zaharia – poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România; Mihaela Roxana Boboc – poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Ei, membrii juriului, sunt sufletul acestei competiții literare! Acești oameni minunați lasă totul deoparte și citesc cu atenție sute de lucrări, ba adaugă și eventuale corecturi, pentru antologie. În funcție de talent, originalitate, cursivitate, eleganța exprimării, fiecare text, fără date de identificare, cu un simplu număr, pentru asigurarea completei imparțialități, primește un calificativ. În calitate de organizator, eu centralizez calificativele și le prezint, apoi, membrilor juriului ierarhia finală. Procedura este transparentă și lipsită de orice complicații. Și știm cu toții că, printre lucrările acelea numerotate se află, trebuie să se afle măcar câteva așternute de condeiul scriitorilor buni ai zilei de mâine.
Rep.: Din ce ați observat la edițiile anterioare, ce înseamnă pentru copii să fie incluși în antologia pe care o realizați cu lucrările lor, anul acesta „Frumusețea Crăciunului”?
A.P.: Copiii sunt entuziasmați. Îi văd cum deschid antologia, își caută numele, la cuprins, apoi își recitesc lucrările, cu bucurie întipărită pe fețe. Unii dintre ei sunt deja „veterani”, au participat la fiecare ediție, observăm îmbunătățiri ale stilului și exprimării, dar bucuria aceea rămâne pură, neschimbată. Mi-a povestit soția mea, organizatoare a concursurilor în limbile germană și engleză, că un elev a venit la ea, cu o antologie, și i-a spus, râzând fericit: „Doamna, aici apare numele meu! În cartea asta apar eu!”. Pentru astfel de momente merită dusă mai departe strădania aceasta! În bibliotecile noastre se regăsesc numele copiilor noștri…
Rep.: Care sunt cele mai frumoase reacții ale copiilor și ale părinților la festivitatea de premiere?
A.P.: Pe lângă bucuria menționată mai sus, trebuie spus că tinerii nu știu (încă) să se prefacă, să mimeze interesul ori blazarea. Este vizibilă așteptarea înfrigurată, apoi mulțumirea de a-și primi diploma de participare (sau chiar un premiu), alături de antologia oferită gratuit. Părinții și profesorii coordonatori păstrează pe chipuri zâmbete calde – este imposibil să nu zâmbești înduioșat atunci când vezi câteva zeci de copii, cuminți, în biserică, strângând la piept cartea unde se află și rodul strădaniei lor literare.
La edițiile trecute, m-a surprins până la lacrimi gestul unor prichindei care, venind să-și primească diploma și antologia, m-au îmbrățișat, fericiți. De asemenea, m-a emoționat bucuria părinților și a profesorilor, care au venit să-mi strângă mâna. Sunt lucruri mărunte, dar care contează enorm și care ne dau puterea, determinarea de a merge mai departe.
Rep.: Ce puteți să ne spuneți despre importanța promovării valorilor tradiționale și spirituale, care este, de fapt, și scopul acestui concurs literar?
A.P.: Este imperativ necesar să nu ne înstrăinăm de valorile reale ale neamului nostru, după cum este foarte important să nu le răpim înțelesurile, prin includerea lor în clișeu. Praznicul Nașterii Domnului, căruia îi este dedicat acest concurs, înseamnă mult mai mult decât „magia Crăciunului” ori alte formulări la modă, deposedate de sens. Faptul că, în aceste vremuri, elementele caracteristice ale sărbătorilor creștine sunt „dublate”, până la o posibilă înlocuire, de semnificații noi, fanteziste, chiar seducătoare, constituie un test. Un test al credinței, înțelepciunii, speranței, iubirii. Poate că nu vom trece toți acest test, dar trebuie să ne asigurăm că nu vor lipsi vârfuri ale culturii și spiritualității din generațiile următoare, astfel încât specificul românesc, cu tradițiile și frumusețea lui, să fie dus mai departe – făclie care să lumineze, nu doar să atragă. Până la urmă, de aceea organizăm aceste concursuri, pentru a ști că nimic din cele bune, frumoase și de folos nu este nici pierdut, nici măcar amânat.
Rep.: Cum vedeți rolul creației literare în educația spirituală și culturală a copiilor?
A.P.: Un copil care citește își dezvoltă capacitatea de a cuprinde și de a înțelege universul. Un copil care scrie le dăruiește celorlalți fragmente importante din deplin. Se presupune, însă, că scriitorul are deja o cultură solidă, căreia îi va adăuga mereu alte și alte volume citite. Pe de altă parte, un tânăr scriitor începe mai curând această călătorie, lucrările lui de început fiind o promisiune: că va duce mai departe și va îmbogăți filonul acela al gândurilor pline de sens care dau naștere, într-un final, ideii creatoare. Iar cunoașterea, fără elementul spiritual, este seacă. Indiferent care a fost atitudinea sa față de credință, de-a lungul vieții, fiecare persoană cu adevărat cultă a studiat – cei mai mulți chiar au trăit – credința. De aceea, mai ales un scriitor trebuie să-și „hrănească” sufletul.
Dat fiind faptul că această competiție literară („Nașterea Domnului – prilej de bucurie sfântă”) este organizată în preajma bisericii „Sf. Mare Mucenic Mina”, e firesc să ne așteptăm ca tinerii să trateze subiectul legat de sărbătoarea creștină în cunoștință de cauză. Chiar dacă nu toate textele primite au subiect religios, știm că, în sufletele copiilor, fericirea adusă de concursul nostru, adăugată bucuriei Crăciunului, este asociată cu binecuvântarea lui Dumnezeu, Cel care ne unește, ne călăuzește și ne duce mai departe, către înțelepciune și mântuire.
Rep.: Ce planuri aveți pentru edițiile viitoare ale concursului?
A.P.: Ne dorim să fim mereu la fel de tineri ca acum – puțin mai vârstnici decât copiii din jurul nostru. Să putem privi în continuare, de fiecare dată, textele copiilor ca pe niște începuturi (sau, de ce nu, confirmări) literare și să le dăruim, de fiecare dată, zâmbete curate, sincere, celor care vor ajunge, să sperăm, scriitorii iscusiți de mâine. Ne dorim să putem demonstra că un elev care scrie poate deveni un lider, un îndrumător al generațiilor care vin. Și că, dincolo de inteligența artificială și alte modalități de a eluda cunoașterea, copiii noștri sunt ei înșiși inteligenți și frumoși la suflet, oameni care, prin ceea ce fac și vor face, sunt pregătiți să schimbe în bine lumea.
