FOTO / Eleva de la „Moisil” Maria Voicu  inspiră prin pasiune și implicare

Maria Voicu, elevă în clasa a X-a a Liceului Tehnologic „Grigore C. Moisil”, este o elevă excepțională, care, săptămânal, combină voluntariatul, concursurile și pasiunile personale într-un ritm care pare imposibil pentru un adolescent.

De la ateliere pentru copii și implicare în proiecte sociale, până la competiții internaționale de astronomie și arte, Maria își asumă responsabilități și își urmează pasiunile și visurile fără compromisuri, arătând că dedicarea și autenticitatea fac diferența în viața celor din jur. Cel mai recent premiu, „pentru cel mai creativ şi original poster”, l-a obținut pe 11 decembrie, la competiția „Care-i faza cu cititul?”, organizată de Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”.

La prima vedere, Maria Voicu, eleva din clasa a X-a a Liceului Tehnologic „Grigore C. Moisil”, pare doar o tânără foarte ocupată. Însă ceea ce o face cu adevărat remarcabilă nu este cât de multe face, ci felul în care le face: tratează lucrurile cu seriozitate, dar rămâne deschisă și prietenoasă, și se implică activ fără să-i plictisească pe cei din jur. Maria a început simplu voluntariatul, implicându-se în proiecte mici, pentru a ajuta și a înțelege lumea din perspective diferite. „Am vrut să ajut și să văd lumea din alte perspective”, spune ea. Pe măsură ce a descoperit viața din mai multe perspective, a învățat să își asume responsabilitatea pentru acțiunile sale. Ce a început ca un pas simplu s-a transformat treptat într-un parcurs impresionant de curaj și implicare autentică.

Voluntariatul, această formă elegantă de a-ți complica viața

Maria este voluntar la Universitatea Româno-Americană. Se ocupă de media și organizare de evenimente. „Sunt voluntar la Universitatea Româno-Americană. Mă ocup de media și organizare de evenimente”, explică ea simplu, de parcă ar vorbi despre aranjarea cărților pe biroul de lucru. În realitate, organizarea unui eveniment este mult mai complicată: necesită răbdare, calm în situații stresante și mult entuziasm, pentru că se poate întâmpla uneori ca lucrurile să nu meargă exact așa cum te aștepți. Situația devine și mai serioasă și responsabilitățile cresc când se implică în Asociația „Ajungem Mari”. Acolo, Maria petrece timp cu copii instituționalizați. Nu salvează lumea, nu face minuni, dar face ceva mult mai greu: rămâne. Iar în treaba aceasta prezența constantă valorează mai mult decât toate discursurile motivaționale la un loc.

Maria nu se ferește nici de subiectele incomode: „Mă implic și la Fundația <Dan Voiculescu>, pe zona de prevenție antidrog, arătând că optimismul ei nu înseamnă că închide ochii la problemele reale, dificile ale tinerilor”.

Maria este voluntar și la „Școala din Parc”. Aici lucrurile se înseninează: „Susținem ateliere pentru copii”, adică exact acel tip de educație care nu-i sperie pe cei mici, ci, dimpotrivă, care-i atrage.

Ea spune prezent și activităților de la Palatul Copiilor din Buzău. Lucrează aici „pe partea de fotografie și amenajare”. Se pare că, atunci când lumea „nu poate fi reparată”, măcar poate fi aranjată mai frumos!

Patru ore care cântăresc mai mult decât par

Maria dedică voluntariatului „aproximativ  patru ore pe săptămână”. Sunt ore pline de întâmplări care nu se uită. „Un băiețel m-a îmbrățișat și mi-a spus că a fost cea mai frumoasă zi din viața lui”, își amintește Maria. După o asemenea declarație, orice adult ar trebui să-și revizuiască agenda.

Iarna, îmbrăcată în elf, Maria descoperă că diferența poate fi un motiv de bucurie: „Copiii spuneau că sunt primul elf creț pe care l-au văzut”. Această experiență autentică le va rămâne probabil copiilor mai vie în amintire decât orice lecție despre conformism, știut fiind că autenticitatea și implicarea personală au un impact mult mai puternic decât regulile sau normele impuse. Maria nu pretinde că voluntariatul e un sacrificiu. Spune, foarte pragmatic: „Am dezvoltat responsabilitatea, organizarea, răbdarea și respectul față de cadrele didactice”. Și, ca o concluzie care ar trebui predată în școli: „Mă ajută educațional și emoțional. Mă maturizează”.

Cu alte cuvinte, atunci când dai ceva lumii, lumea are „prostul obicei” de a-ți da ceva înapoi.

Concursuri, olimpiade și refuzul de a alege o singură direcție

Dacă Maria ar fi fost un personaj de roman, profesorii ar fi spus că e „prea împrăștiată”. În realitate, ea participă la concursuri de „desen, artă populară, artă decorativă, astronomie, redacție, fotografie, teatru, dans, informatică, machete, aeromodele și altele”. Lista e atât de lungă încât pare că a refuzat politicos ideea de a fi un singur lucru.

Rezultatele nu au întârziat să apară: „Premiul II la un concurs internațional de astronomie, premii la un festival de film, la informatică și altele”. Totuși, Maria rămâne calmă: „Am învățat fair-play și faptul că experiența contează mai mult decât premiul”. Iar când vine vorba de competiții importante, recunoaște fără dramă: „Sunt emoționată”. O emoție sănătoasă, semn că îi pasă.

Timpul liber, acest „teritoriu” subestimat

În timpul liber, spune Maria practică sporturi extreme și studiază limbi asiatice. Explicația vine din copilărie: „De mică preferam experiențele în locul cadourilor. A devenit o tradiție”. Un copil care cere experiențe în loc de jucării este, de obicei, un adult greu de plictisit.

Pentru aceste pasiuni, Maria alocă „aproximativ zece ore pe săptămână”. „Mă face să mă simt împlinită”, spune ea. Și probabil că împlinirea aceasta e motivul pentru care nu pare niciodată grăbită, deși face atât de multe.

Viitorul, creionat fără iluzii

Când vine vorba de viitor, Maria nu are planuri comode: „Pilot comercial sau criminalist”, spune ea. Meserii care nu acceptă jumătăți de măsură. Pentru ele, consideră necesare „inteligență, curaj, atenție, pregătire și seriozitate”. Nu vorbește despre modele și nici despre noroc când se gândește la alegerea făcută. Spune doar: „O să muncesc constant”. O idee simplă, dar surprinzător de rar aplicată.

O concluzie care nu moralizează

Maria vorbește cu sinceritate dezarmantă și când vine vorba despre școala în care învață: „Are multe oportunități și este bine dotată”, dar „nu toți elevii se implică”. Ea se implică. Își planifică timpul, își respectă programul și își vede de drum.

Dacă ar avea resursele necesare, ar iniția „un proiect pentru bătrânii din azile și un club de carte pentru copii”. Adică exact pentru construcția acelor locuri unde lumea vorbește mai puțin și are mai multă nevoie să fie ascultată. Povestea Mariei Voicu este una, așa cum poate ați observat, despre consecvență. Maria a decis să se facă utilă semenilor fără să facă mare caz din asta. Și se pare că-i și iese!