FOTO / Povestea Karinei Elena Pavăl, adolescenta care transformă voluntariatul în drum spre maturitate

În dimineața de  28 septembrie 2025, orașul se trezește greu, fiind zi de weekend; tânăra Karina Elena Pavăl este însă în picioare devreme; la 6.40 se află deja pe Stadionul de atletism, pentru a da o mână de ajutor  la pregătirile  de ultim moment pe care organizatorii le fac în vederea desfășurării în bune condiții a Semimaratonului 21k.

Pentru Karina Elena Pavăl ziua începea astfel dis-de-dimineață  cu energie și cu un scop: voluntariat. Colegii de la Liceul Tehnologic „Grigore C. Moisil” și cunoscuții au întâlnit-o în acea zi, până către orele prânzului, la punctele de hidratare amenajate pe traseele semimaratonului 21k, cu mâinile întinse către alergători, ținând sticla de apă astfel încât aceștia „să poată să o ia din alergat”. Relatarea aceasta este doar o imagine; una dintre miile care compun portretul acestei adolescente pentru care implicarea e o identitate.

Ne-am propus să facem cunoștință cu Karina, adolescenta matură, empatică, responsabilă și extrem de implicată. Este sensibilă, comunicativă și prietenoasă, calități pe care le-am descoperit, rând pe rând, pe măsură ce ne vorbește despre preocupările ei și despre modul ei de a fi.

„Mă numesc Karina Elena Pavăl; sunt elevă la Liceul Tehnologic <Grigore C. Moisil>, în clasa a IX-a”, începe ea povestea. O poveste care nu este creionată în liceu, ci cu mult înainte, în anii mai mici, din vremea în care se afla pe băncile Colegiului Național Pedagogic „Spiru Haret”. Acolo s-a aprins scânteia: „Mi-am găsit pasiunea de a participa la anumite voluntariate”. Așa a început totul, discret, dar cu o forță care urma să se dezvolte în timp.

Primii pași: voluntariatul care deschide orizonturi

Pentru Karina, totul a pornit în clasa a VII-a: „Am început primul meu voluntariat care a fost și încă este voluntariat cultural, însă pe parcurs am fost implicată și la voluntariate sportive”.

Cultura și sportul i-au devenit două drumuri care au construit-o deopotrivă: unul i-a modelat sensibilitatea, celălalt disciplina. Motivația? Cu sinceritate și maturitate explică: „M-a motivat nevoia de a mă dezvolta; voluntariatul îmi oferă ocazia să învăț lucruri noi, să am responsabilități reale și să mă dezvolt personal”. A crescut în mijlocul activităților, al oamenilor, al echipelor. A învățat coordonarea, „împărtășirea responsabilităților, gestionarea timpului și a resurselor”, dar și ceva ce nu se poate cuprinde în niciun manual: „Să vorbesc clar cu oameni de vârste diferite”.

Astăzi, se dedică voluntariatului „cel puțin două ore pe săptămână”, deși în realitate implicarea ei dă impresia că timpul se multiplică atunci când pui pasiune.

Experiențe memorabile: când voluntariatul te duce lângă oameni mari

Un moment i-a rămas în suflet mai puternic decât altele: „Cea mai memorabilă experiență… am trăit-o atunci când am făcut cunoștință cu moașa prințesei Kate a Marii Britanii, întâlnire la care au participat și renumiți doctori/asistenți din România cât și internaționali”.

Pentru o adolescentă în prag de liceu, întâlnirea cu profesioniști de elită, într-un context internațional, este încărcată de emoție și este confirmarea că o lume întreagă se află dincolo de sala de clasă, iar voluntariatul este  fereastra spre un viitor pe care îl simte tot mai aproape.

Semimaratonul 21K: acolo unde voluntariatul devine comunitate

Dacă ar exista o experiență care o definește pe Karina, aceea este voluntariatul la Semimaratonul 21K, organizat de Fundația Comunitară. A fost poate primul moment în care a simțit că munca ei, deși voluntară, are impact real, palpabil. „Experiența mea de voluntar la Semimaratonul 21K a fost una deosebită și inspirațională”, spune ea cu o lumină în privire.

Echipată și pregătită înaintea răsăritului, alături de un coleg — „din toată clasa eu cu Raul am mers” —, Karina a intrat în ritmul intens al unei comunități unite. A organizat traseul, a pregătit măsuțele la punctele de hidratare, a încurajat alergători, a împărțit apă, sucuri, gustări. „Ne așezam lângă traseu, le desfăceam apa și o țineam în mână”.

Ce a simțit? „M-a impresionat spiritul comunitar și bucuria participanților”, dar mai ales conștiința faptului că „munca noastră, a voluntarilor, chiar conta”, spune ea. Nu era acolo doar pentru rutină. Era acolo pentru oameni.

După proba principală, a mers pe Calea Eroilor, unde „s-a ținut maratonul pentru copii micuți”. A avut grijă „ca toți copiii înscriși să aibă kituri de participant și la sfârșit să fi primit toți medalie”.

Cum își organizează timpul o adolescentă care vrea să facă totul? Pare greu să îmbini școala, voluntariatul, hobby-urile și competițiile. Dar Karina a găsit metoda: „Îmi notez din timp temele, testele și activitățile de voluntariat, îmi organizez săptămâna astfel încât să nu se suprapună”. E un exercițiu de responsabilitate pe care nu destul de mulți adulți îl stăpânesc.

O elevă care performează: de la olimpiade la bursa sportivă

Karina nu e doar voluntar. E și o elevă implicată în competiții:  „Am participat la olimpiadele de gramatică/română, la concursuri de informatică, la concursuri de șah unde am obținut locul 1 și la concursuri de canto”, enumeră ea din competițiile care i-au adus bucurie, unele încheindu-se  pentru ea cu rezultate remarcabile.

Cel mai important rezultat? „Cele mai bune rezultate au fost la concursurile de canto”, mărturisește Karina. Dar și baschetul i-a adus succes: „Când aveam meciurile de baschet, își amintește Karina, câștigam mai mereu locul II cu echipa mea, ceea ce mi-a adus și bursa sportivă”.

Un alt domeniu care o pasionează este Psihologia pentru că, spune ea,  „mă ajută să înțeleg mai bine oamenii”; la acestea se adaugă și  hobby-urile — dans, desen, cântat, baschet —, prin care ea reușește să își exprime frumos emoțiile.

Visul ei de viitor: să devină „educator-învățător”

Deși anul 2024/2025 a fost greu, mărturisește ea, întrucât l-a petrecut în spitale și nu a mai putut acorda atenție pe cât de mult ar fi dorit  învățatului,  Karina știe foarte bine încotro se îndreaptă. „Pe viitor mi-ar plăcea să merg pe profesia de Educator-Învățător”. Îi place să fie în preajma copiilor, iar răbdarea ei nu e întâmplătoare: „Iubirea față de copii și calmitatea/răbdarea pe care o am în preajma lor… Nu toți oamenii au răbdare cu copiii!”.

Știe că pentru această meserie e nevoie de „timp, înțelegere și calm”, dar și de o capacitate empatică rară, „capacitatea de a înțelege emoțiile copiilor și de a le răspunde adecvat”.

Modelul ei? Îl descrie repede și cu sinceritate: „Familia, dar cel mai mult sora mea mai mare, Iasmina”.

Iar drumul? Drumul ei este clar: „Pasul următor după liceu este Facultatea de Pedagogie”.

Cum arată școala prin ochii ei

Pentru Karina, școala este o comunitate: „Profesorii sunt dedicați, bine pregătiți și ne încurajează creativitatea; de asemenea, profesorii ne sprijină atunci când întâmpinăm dificultăți”. Școala înseamnă laboratoare, ateliere, profesori implicați, pe scurt un mediu în care „mă simt încurajată să învăț, să mă dezvolt și să-mi descopăr pasiunile”.

Finalul unei povești? Nu. Acesta este doar începutul pentru Karina pentru că voluntariatul nu e pentru ea un hobby trecător. Este instrumentul cu care își construiește viitorul.