Neurochirurgul buzoian care își duce echipa la perfecționare în Olanda pe banii proprii

De Ziua României, aducem în lumină povestea unui medic tânăr din Buzău, un neurochirurg care refuză să se oprească în fața imposibilului. Medicul neurochirurg  este Georgian Ciobotaru, un buzoian care, prin eforturi personale, sacrificii financiare și curaj profesional, a reușit să construiască un pod între România și unul dintre cele mai performante sisteme medicale din Europa.

Totul pornește de la momentul în care, aflat în fața unor cazuri extrem de dificile, medicul mărturisește că s-a oprit în fața unei limite pe care puțini specialiști o depășesc: „M-am oprit în sinusul cavernos… o structură din creier unde puțini neurochirurgi de pe glob se mai avântă astăzi”.

Recunoaște cu sinceritate: „Te uiți la el și vezi acolo incompetența ta. Nu știi să faci asta… nu ai pe nimeni pe o rază de 1.000 de km care să facă asta confortabil”.

În loc să renunțe, cere ajutor. Sprijinul vine de la un alt român plecat în lume, respectiv dr. Victor Volovici, o mândrie a neurochirurgiei olandeze: „Român de-ai noștri, șeful departamentului de Chirurgie Cerebrală Complexă din Rotterdam… să mai continui? Și astea pe la 40 de ani”.

Relația profesională și umană se naște simplu, cu un strigăt de ajutor și un răspuns neașteptat: „Te rog… trimite-mă la cineva să învăț să operez așa ceva!” „Păi haide la noi! Fondăm acum un program, avem un prim student și apoi te luăm pe tine!”

Așa medicul buzoian ajunge în Olanda, unde petrece două luni învățând la cel mai înalt nivel al neurochirurgiei, în condiții modeste: „Din banii mei și din banii asociației… am reușit să trăiesc într-o cameră de 14 paturi, mâncând într-o bucătărie comună”.

Revenit în țară, începe să opereze cazuri de sinus cavernos, una dintre cele mai complexe regiuni ale creierului: „M-am întors în România și am operat sinus cavernos! Chiar mai multe”.

Dar dorința de a se perfecționa nu se oprește aici. Se întoarce în 2025 la Rotterdam, unde observă că mentorul său evoluase spectaculos: „Victor înflorise într-un an de zile!… aplicând inclusiv ce i-am recomandat eu, un neica nimeni de pe dreapta din România!”

Gestul care impresionează o țară întreagă

Conștient că neurochirurgia este muncă de echipă, medicul decide să își ducă la Rotterdam nu doar cunoștințele, ci întreaga echipă de asistenți. Și o face pe banii lui: „Am luat cu mine… toți asistenții de pe secție… Am dat 10.500 de lei din salariul meu de stat… rămânând cu 74 de lei în cont timp de 2 săptămâni, ba împrumutându-mă 3.000 de lei… 1.000 de lei de la un vecin și… câte 100 de lei pe ici pe colo să am din ce mânca”.

Pe lângă colegi, duce cu el și un pacient cu o tumoră imposibil de operat în România: „Un tânăr educat, care dorea o rezecție tumorală maximală… meningiom de sinus cavernos drept, aderent de carotidă…”, o intervenție de o complexitate majoră.

Rezultatul? O operație reușită, un pacient salvat, o colaborare medicală de vârf: „Ce vedeți în poză e rezultatul unei colaborări internaționale… cu unul dintre cei mai bine pregătiți neurochirurgi”.

De ce face toate acestea? Răspunsul este simplu și emoționant: „Pentru că vreau să ofer pacienților din România posibilitatea ca orice este inoperabil la noi să fie inoperabil oriunde în lume”.

Și mai mult de atât, spune el, „vreau să avem și noi un loc, gratuit, la stat, unde să nu ne mai fie rușine!”

În final, recunoștința sa se îndreaptă spre colegi, pacienți și mai ales spre mentorul său: „Mulțumesc doctorului Victor Volovici… e dovada vie a faptului că sângele apă nu se face!”

Acum, medicul buzoian pregătește un proiect ambițios: fondarea unei asociații care să faciliteze colaborările internaționale și pregătirea românilor în străinătate: „Voi fonda o asociație care să sprijine toate aceste demersuri… Momentan, vă rog doar să dați un share… pentru că pe strada asta începe să răsară soarele și toți trebuie să înțeleagă că țara asta se mai schimbă și în bine!”