Fizicianul buzoian Ștefan I. Vencov, comemorat la Primărie
Academician și profesor, a fost pionier al opticii și spectroscopiei românești
În cadrul evenimentului „Zilele personalităților buzoiene de ieri și de azi”, Primăria Buzău a adus un pios omagiu profesorului și academicianului Ștefan I. Vencov (17 noiembrie 1899, Buzău – 8 septembrie 1955, Marx Stadt, Germania), una dintre personalitățile marcante ale fizicii românești din prima jumătate a secolului XX, ale cărui contribuții au stat la baza dezvoltării cercetărilor moderne de optică și spectroscopie în România.
Absolvent al studiilor gimnaziale și liceale din Buzău, la actualul Colegiu Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu” (1914–1918), Ștefan I. Vencov și-a continuat formarea intelectuală la Facultatea de Științe a Universității din București (1918–1922). După absolvire, și-a început cariera universitară în cadrul laboratorului de optică al Universității, unde a activat ca asistent, apoi ca șef de lucrări.
În 1930, a obținut titlul de doctor în fizică la Universitatea din Paris, cu o teză consacrată descărcărilor produse prin șoc electronic în hidrogen , un domeniu inovator la acea vreme. De-a lungul carierei, a ocupat funcții didactice și științifice de prestigiu: conferențiar la Institutul Politehnic (1944), profesor de fizică tehnică la Institutul de Petrol și Gaze din București (din 1948), iar în perioada 1951–1952 a fost rector al Institutului Politehnic București.
Recunoașterea academică i-a adus alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1949, membru titular în 1952, precum și funcția de membru al prezidiului și șef al secretariatului Academiei.
Ștefan I. Vencov și-a construit cariera științifică ca pe o adevărată explorare a luminii și materiei, lăsând în urmă o moștenire de cercetări care au pus bazele fizicii experimentale moderne în România. În laboratoarele sale, fiecare experiment era o fereastră către fenomene încă neînțelese. El a studiat cu minuțiozitate descărcările electrice în gaze, observând cum se formează și se propagă fulgerele microscopice, și a transpus aceste observații în modele teoretice care au influențat întreaga comunitate științifică. Interesul său pentru spectroscopia moleculară l-a determinat să caute tipare ascunse în spectrele chimice, evidențiind modul în care moleculele absorb și emit radiație. În același timp, s-a apropiat de lumea invizibilului prin fotografia în infraroșu, o tehnică inovatoare la acea vreme, care i-a permis să surprindă detalii imposibil de perceput cu ochiul liber.
Cercetările sale s-au extins și asupra luminescenței vaporilor de hidrocarburi în descărcări fără electrozi, unde a identificat comportamente neașteptate ale compușilor organici. A explorat cu atenție absorbția în infraroșu și ultraviolet a unor compuși organici și anorganici, oferind date precise care au fost fundament pentru alte studii. Prin metode ingenioase, a reușit și să evidențieze punțile de hidrogen, elemente structurale esențiale ale chimiei moleculare, și să investigheze spectrele în infraroșu ale uleiurilor vegetale, contribuind astfel la înțelegerea proprietăților chimice și fizice ale acestora.
Fiecare domeniu explorat de Vencov reflecta pasiunea lui pentru descoperire, rigurozitatea metodei științifice și dorința de a deschide drumuri noi în cercetarea românească, transformând laboratoarele sale în adevărate centre de inovație și inspirație. Rezultatele sale sunt cuprinse în studii devenite repere în domeniu, între care: „Rigidité des solutions colloïdales ”(1932), „Absorbție cantitativă în ultraviolet a sticlelor foarte subțiri ” (1933), „Punți de hidrogen și spectre de vibrație ”(1942), „Associations moléculaires et spectres de vibration des amines” (1942), „Spectres d’absorption ultraviolette de quelques amines” (1943), „Fotografia în infraroșu, aplicații” (1947).
Destinul său s-a încheiat prematur la 8 septembrie 1955, în orașul german Marx Stadt (fosta Republică Democrată Germană), unde participa la evenimentul internațional „Zilele Păcii”, organizat de Comitetul German al Păcii.
Astăzi, numele lui Ștefan I. Vencov este sinonim cu rigoarea academică, inovația și devotamentul pentru progresul științific. Prin activitatea sa, a deschis drumuri noi în fizica românească și a format generații de specialiști, lăsând o moștenire științifică și instituțională de necontestat.
