Mădălina Drăgaică, elevă în ultimul an la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, se remarcă prin activitatea sa intensă în comunitate și prin pasiunea pentru cultură și știință. Originară din comuna Vintilă Vodă, tânăra vorbește cu emoție despre locurile natale: „Eu vin de la Vintilă Vodă, locul unde m-am născut și am făcut primii ani de școală”.

Implicarea ei în proiectul de voluntariat „Raiul de la Vintileana” este una profundă și constantă. „Aici m-am implicat cu tot sufletul”, mărturisește Mădălina, explicând că, alături de alți tineri, „țin ateliere de comunicare” pentru copiii între 5 și 14 ani. Despre activitatea cu aceștia spune cu bucurie: „Am în grijă copii, de la 5 la 14 ani, pe care-i învăț să se joace, să comunice, să se bucure de natură și de timpul petrecut împreună. Mă pierd printre ei, și asta mă bucură tare mult”.

Pasiunea pentru teatru este un alt element esențial în dezvoltarea sa personală. „Îmi place să merg la teatru, pentru că este o experiență care te scoate din preocupările obișnuite și te pune în starea de grație”, spune ea. În anii de liceu, Mădălina a făcut parte din grupul de cronicari ai festivalurilor organizate la Teatrul „George Ciprian”, o experiență plină de provocări: „N-a fost chiar simplu, fiindcă, după fiecare spectacol, trebuia să îmi adun repede gândurile și să scriu, ca a doua zi să apară cronica pe site-ul Boohhub.ro”. Despre acest capitol important ea adaugă: „Am trăit intens emoția unor seri de neuitat  și adrenalina unei misiuni foarte serioase. Nu e simplu să scrii, dar am reușit”.

Privind spre viitor, Mădălina își conturează cu determinare drumul profesional: „Îmi doresc o carieră în domeniul biotehnologiei, fiindcă sunt pasionată de cercetare”.

Prin activitatea sa, prin sensibilitatea față de cultură și prin dorința de a contribui la comunitate, Mădălina Drăgaică se afirmă ca un tânăr dedicat, demn de admirat și de urmărit.

În rândurile de mai jos, Mădălina Drăgaică surprinde cu sensibilitate și luciditate forța emoțională a spectacolului „Vrăjitoarele din Salem”, pus în scenă de Teatrul Municipal „Bacovia”. Cu un ochi bine format pentru detaliu și cu o înțelegere matură a mesajelor transmise de teatru, Mădălina analizează felul în care frica, manipularea și setea de putere pot transforma o comunitate și pot distruge destine. Textul ei este un îndemn la vigilență, gândire critică și empatie, valori pe care spectacolul le readuce în prim-plan și le face imposibil de ignorat. (V.B.)

„Vrăjitoarele din Salem”

Am fost impresionată de „Vrăjitoarele din Salem”, spectacolul Teatrului Municipal „Bacovia”, realizat după piesa lui Arthur Miller. Mesajul piesei arată cât de periculoasă este frica atunci când oamenii o lasă să preia conducerea.

Spectacolul regizat de Mădălin Hâncu surprinde isteria colectivă care cuprinde o comunitate mică și ajunge să distrugă oameni nevinovați, bolnavi de suspiciune și dornici să-și exercite puterea, să aibă „o poziție” din care să poată da verdicte, să-i condamne pe alții și să se pună pe sine la adăpost.

Personajele sunt tensionate, credibile, interpretate în așa fel încât capătă o aură de fascinație. John Proctor mi s-a părut cel mai puternic, pentru că își asumă greșelile și luptă pentru adevăr, chiar dacă pierde tot: familia, numele, viața. Nu și demnitatea!

Abigail arată cât de ușor pot fi manipulate mințile oamenilor. M-a impresionat atmosfera apăsătoare de pe scenă și din sală. Simți, ca spectator, cum teama și minciuna se răspândesc ca un foc.

Mesajul e actual: oamenii pot deveni oricând victime dacă nu gândesc singuri. Iată un spectacol care te face să reflectezi la cât de ușor se pierd rațiunea și dreptatea atunci când emoțiile și interesele conduc!

*

Maria Esther Bîrsan, elevă în clasa a XII-a F la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, îmbină cu pasiune arta și grija pentru natură. De-a lungul liceului, ea a fost o prezență constantă la spectacolele de teatru, declarând că scena o emoționează prin atmosfera sa aparte, „unde, când spectacolul e reușit, se spune că au coborât îngerii”.

Pe lângă activitățile artistice, Maria a participat la proiecte ecologice, printre care și plantarea de copaci în parcul Crâng. „Pot să spun cu mândrie că am în parc un ulm al meu, copăcel cu două cercuri pe trunchi, semnul celor doi ani de viață”, povestește eleva, care se declară încântată de natură și de grija pentru plante și animale.

Profilul său de „Științele naturii” a inspirat-o să-și propună o carieră în Medicină Veterinară, dorindu-și să protejeze și să îngrijească viețuitoarele fragile care ne  fac viața mai frumoasă.

În ceea ce privește arta, Maria rămâne un spectator discret, dar plin de admirație pentru artiști. „Poate că, într-o zi, când voi fi destul de pregătită pentru asta, am să urc și eu cu chitara mea pe scenă”, mărturisește eleva.

Maria Esther Bîrsan este un exemplu de tânără care îmbină sensibilitatea artistică cu responsabilitatea față de mediul înconjurător, pregătindu-se să-și urmeze visurile atât în artă, cât și în știință.

Ea ne împărtășește într-o mini-cronică impresiile sale despre „Oleanna”, spectacolul Teatrului Excelsior. Ea surprinde subtilitatea și duritatea piesei, în care jocul de putere între profesor și studentă este o lecție despre responsabilitate, adevăruri multiple și consecințele deciziilor. Cronica Mariei ne introduce în atmosfera încărcată a spectacolului, unde fiecare replică și fiecare gest devin puncte de cotitură într-un conflict care nu oferă răspunsuri simple.

„Oleanna”

Într-o viziune regizorală inspirată, „Oleanna”, spectacolul Teatrului Excelsior, prezintă o realitate greu de digerat dacă ești elev sau profesor. Actorii ne spun cu mult farmec o poveste despre abuzul de putere săvârșit într-un spațiu academic, de pe o poziție socială cu autoritate.

Puterea asupra celuilalt, omul de lângă tine, e miza confruntării alimentate de ideile corectitudinii politice. Nu există un singur adevăr. De aceea, este dificil să te decizi de partea cui ești.

John e tipul de bărbat agitat, ușor agresiv, care nu își poate controla propriile acțiuni, iar asta îl va aduce în situația de a-și pierde slujba; întâi îi este periclitată viața profesională, apoi și cea personală.

Carol este studenta care îl va face să își piardă „drepturile”, cuvânt ce capătă o însemnătate foarte mare în evoluția piesei. O notă mică la un examen aduce acuzații de agresiune sexuală pe care profesorul le consideră nefondate.

Actorii reușesc să te țină în suspans pe tot parcursul piesei și să te întrebi cum se va sfârși istoria. Dar noi știm că, la teatru, istoria nu se sfârșește niciodată. O ia de la capăt în fiecare seară de festival.