Sunt oameni ale căror cuvinte deschid ferestre spre lumi neașteptate. Martin Turner este unul dintre ei. Fost basist și voce emblematică a trupei „Wishbone Ash”, Turner vine pentru prima oară în România, la Buzău, pentru a cânta în cadrul festivalului „Top T”, un eveniment care este el însuși o legendă a festivalurilor rock din România. Acest mare personaj al istoriei muzicii, un muzician rafinat, vibrant, a răspuns unor întrebări pe care i le-a adresat Tolea Postovei, în calitate de organizator al festivalului de la Buzău. Turner a răspuns cum numai un britanic trecut prin gloria anilor ’70 o poate face: cu umor, luciditate și o melancolie elegantă, fără să alunece în patetism.
Despre trecut – cu febră, șampanie și un răsărit de soare roman
Întrebat fiind despre momentul lui preferat din istoria „Wishbone Ash”, Turner oferă un adevărat poem de viață. Evocă amfiteatrul roman din Orange, Franța, un concert din 1973, o toxiinfecție alimentară, o trezire la 1.30 dimineața și un soare care răsare peste zidurile de piatră exact când trupa cântă „Phoenix”. „Concertul perfect”, spune el. Și pentru că zeii rockului sunt, uneori, generoși, povestea se încheie cu o tânără franco-marocană și un mic dejun post-efervescent. E limpede: omul trăiește din intensitatea fiecărei clipe care i-a rămas în memorie.
Întrebat apoi cu o nuanță de umor dacă nu ar fi vremea să se pensioneze, Turner zâmbește și răspunde în aceeași notă: „Am crezut când eram mai tânăr că mă voi retrage într-un mod demn… dar încă n-am făcut-o”. Lumea turneelor, spune el, nu e pentru slabi: șase săptămâni de drum, cântând seară de seară… Evocă moartea lui Marc Bolan, ultimele ore ale lui Keith Moon, o petrecere organizată de Paul McCartney și vizita discretă a lui David Bowie în casa sa, refugiat acolo de paparazzi.
Totul sună ca o tragedie antică jucată pe riff-uri de chitară. Turner nu se lamentează. Nu condamnă. Doar constată: „Nu mă duc acolo acum”.
Despre colegi de scenă și zei ai rockului
„Led Zeppelin”, „The Who”, „BB King”, „Mott the Hoople”, „Aerosmith” este lista trupelor cu care a împărțit scena, o adevărată enciclopedie a muzicii. Turner le amintește firesc, ca pe niște rude excentrice dintr-o familie veche. „Le-am iubit pe toate – personaje grozave”, spune el.
Când vine vorba însă despre planuri de viitor, Turner redevine moralistul ironic al generației sale: „Mi-ar plăcea să înregistrez din nou, dar industria muzicală e alta acum. Streaming-ul plătește 0,0003 dintr-un cent. E moartea rockului. Americanii au început totul în anii ’50 și acum îl sugrumă prin ceea ce eu numesc <Sindromul Bastardului Lacom>”. Apoi adaugă, ca o concluzie de înțelept taoist: „Nimeni nu trebuie să fie miliardar. Doar întinde-te pe spate și lasă universul să te susțină”.
Turner n-a mai fost în România, dar promite că va „trăi clipa”. La festivalul „Top T” de la Buzău, va aduce „Wishbone Ash-ul anilor ’70”: riff-uri clare, armonii de chitară și o eleganță de vechi meșteșugar.
Ascultă „Muse”, „Pink Floyd”, „Dylan”, „Le Cirque du Soleil” și jazz „lent și sexy”. Preferă pianistele ruse – „băieții sunt prea tehnici”. Este vorba despre un om care înțelege că arta nu e despre precizie, ci despre vibrație. Martin Turner e un muzician care refuză să îmbătrânească. E un gentleman al unei epoci dispărute, care încă mai crede în melodie, în soare răsărind peste ziduri vechi, în pianiste care simt mai mult decât știu. Va veni la Buzău, la Top T, și, pentru o seară, ne va aduce înapoi un strop din acel timp în care rockul nu se asculta – se trăia.
Festivalul Top T de la Buzău reunește, an de an, artiști consacrați și trupe emergente, păstrând vie tradiția rockului autentic românesc. Ediția din acest an, organizată de Tolea Postovei și de echipa sa, promite să fie una memorabilă: cu Martin Turner (ex-Wishbone Ash) ca invitat special. Pentru program complet și bilete, vizitați pagina oficială „Top T Festival”.
Pacat ca vrea ruse.