FOTO / Educația ca dar. Lecția liceenilor care citesc

Există zile care nu seamănă cu nimic din calendarul școlar obișnuit. Zile în care educația iese din bănci, traversează curțile liceelor și se oprește în mijlocul orașului, acolo unde trecătorii nu se așteaptă să o întâlnească.

O astfel de zi  a fost creată de elevii Colegiilor Naționale „B. P. Hasdeu” și „Mihai Eminescu”, care au redescoperit sensul simplu, dar profund al învățăturii: acela de a dărui ceea ce te-a format. Cu toții impulsionați parcă de un îndemn simbolic care spune că educația începe acolo unde cineva are curajul să dăruiască mai departe lumina care i-a fost dăruită, peste 150 de elevi au ieșit pe platoul Dacia cu o carte în mână. Nu oricare. O carte citită, trăită, iubită, una care, la un moment dat, a însemnat o cotitură tăcută în felul lor de a gândi, de a fi.

Gestul a fost gândit și coordonat simultan de Elena Năstăsoiu, profesor de istorie la Colegiul „B. P. Hasdeu”, și de Cătălin Zaman, directorul Colegiului „Mihai Eminescu”, profesor de limba română. Doi oameni care cred, deopotrivă, că educația nu se consumă în catalog, ci se trăiește în comunitate.

Profesorul care adună în jurul său oameni

Elena Năstăsoiu, profesoara de istorie de la „Hasdeu”, s-a aflat pentru al doilea an consecutiv în mijlocul copiilor în cadrul acestui eveniment. Cu un calm de pedagog autentic, și-a însoțit elevii pe platoul Dacia, i-a ascultat, i-a încurajat și i-a privit cu mândrie.

„Și anul trecut am avut un eveniment asemănător, dar astăzi bucuria e mai mare; sunt aici elevi din clasele a XII-a I, X H, XI H, XI J. Sunt copii care și-au rupt din timpul lor liber ca să arate buzoienilor că da, copiii noștri prețuiesc lectura”, spune Năstăsoiu.

Cadrul didactic a precizat că prezența pe platoul Dacia a fost amânată din cauza vremii, dar copiii nu s-au dat bătuți. „Săptămâna trecută am sărbătorit Ziua Educației, însă, din cauza vremii, nu am putut fi prezenți fizic pentru a arăta felul în care copiii noștri au gândit să marcăm împreună această zi. Astăzi sunt aici aproximativ 150 de elevi, reprezentând cinci-șase clase din Colegiul Național <B. P. Hasdeu>. Este un proiect care își propune să ofere un exemplu despre modul în care copiii noștri pot contribui la educarea comunității buzoiene. Vorbim despre ceea ce înseamnă educația prin lectură, prin cuvânt, prin încurajarea învățăturii și a cititului. Fiecare elev dăruiește o carte din biblioteca personală unui buzoian întâlnit aici, în centrul orașului, oferindu-i totodată un citat care îndeamnă la lectură și reflecție”, a explicat profesoara de istorie.

Năstăsoiu nu e la prima sa acțiune de acest fel. De ani buni, își implică elevii în proiecte caritabile, în activități dedicate culturii și solidarității. De la strângeri de fonduri pentru copii nevoiași până la campanii de lectură și ateliere educative, profesoara a reușit să transforme istoria într-o formă de empatie activă. Pentru ea, educația nu e o disciplină predată, ci o stare de spirit: aceea de a învăța împreună să fii om.

Două licee, o singură respirație de spirit

Profesorul Zaman a venit însoțit de colegi profesori, de elevi, dar și de fiica sa cea mare, o prezență care a adăugat evenimentului o emoție suplimentară. Tată și fiică au ales împreună o carte, pe care copila a oferit-o în dar unui alt suflet de vârsta sa. „Este un gest mic, dar plin de sens, o carte aleasă cu inima; este dăruită ca un îndemn de iubire pentru carte, pentru lectură”, a spus profesorul, cu emoția celui care știe că adevărata educație se naște din gesturile simple, luminoase.

Evenimentul care s-a petrecut pe platoul Dacia din municipiul reședință de județ are la bază și puterea exemplului, având în vedere că elevii reprezentau două dintre cele mai valoroase unități de învățământ ale Buzăului. Ei au mers pe principiul „o carte dăruită e o formă de a spune celuilalt: uite, și pe mine m-a schimbat cuvântul”, demonstrând prin forțe proprii că educația este și despre a face un gest frumos, a îndemna pe cineva spre cunoaștere, „a dărui lumină”.

Dorința elevilor de a face un astfel de dar este de necontestat: „Evenimentul trebuia să aibă loc înainte de Ziua Educației, numai că vremea nu ne-a permis; dezamăgirea copiilor că am amânat activitatea pentru luni și apoi am amânat-o  pentru vineri a fost feedbakul că ei s-au implicat cu tot sufletul”, spune Zaman.

Cătălin Zaman mai spune că  această activitate ar trebui să devină  o tradiție pe care o dorește din ce în ce mai mare,  de la an la an. „Cu cât suntem mai mulți, cu atât impactul este mai mare. Trebuie să colaborăm cu colegii din oraș, astfel încât comunitatea să vadă din partea noastră implicare și deschidere. Îmi doresc ca anul viitor proiectul să capete o dimensiune mai mare , să devină unul județean. Mi-ar plăcea ca toate școlile din Buzău să ofere, la aceeași oră, o carte unui om din localitatea lor”.

Viziunea lui Zaman depășește zidurile școlii, pentru că își dorește un eveniment în care profesorii și elevii îmbunătățesc comunicarea cu comunitatea din care fac parte.

Cărțile ca oglindă a sufletului tânăr

Pe platoul Dacia fiecare copil avea alături de carte și bilețele cu citate, și fiecare carte dăruită era însoțită de un mesaj; și din acest gest se vedea că pentru copii este ceva mai mult decât entuziasmul unei activități școlare. Se vedea bucuria de a împărtăși. Elevii și-au ales cărțile în funcție de ceea ce i-a marcat: povești de onoare, de prietenie, de descoperire.

Marius Stoica, elev în clasa a XII-a I la Hasdeu, a venit pe platoul Dacia cu un volum care vorbește despre curaj și loialitate: „Numele meu este Stoica Marius; sunt elev la Colegiul Național <B. P. Hasdeu>, clasa a XII-a I. Astăzi am venit cu o carte de oferit intitulată <Samurai. Război și onoare în Japonia medievală>. Este o carte care mi-a fost recomandată de o persoană dragă mie și care, la prima lectură, mi-a schimbat percepția asupra unor valori fundamentale precum curajul, prietenia, loialitatea”. În mesajul pe care elevul dorește să îl transmită viitorului posesor al cărții se simte înțelepciune și marturitate: „Poate că mesajul meu – un citat de Joyce Carol Oates: <Lectura este unicul mijloc prin care putem aluneca, uneori involuntar, în pielea, vocea, sufletul altcuiva> -, se rezumă astfel: a citi înseamnă a trăi mai multe vieți  și, uneori, a o înțelege mai bine pe a ta”. Este un citat bine ales care definește perfect gestul lui , și, de fapt, întregul eveniment.

La rândul ei, Aura Petre, colegă cu Marius la Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, a ales să dăruiască  o altă carte din literatura universală. „Astăzi am venit cu cartea <Portretul lui Dorian Gray> de Oscar Wilde. Am citit această carte la recomandarea unei profesoare din gimnaziu și mi-a plăcut foarte mult modul fantastic în care autorul descrie personajele și trăirile lor. Mi-ar plăcea să o ofer unei fete de vârsta mea, care ar putea înțelege în profunzime portretul personajului principal”, spune Aura. Și a adăugat, cu o sinceritate dezarmantă: „Este o carte pe care am primit-o în dar de la o persoană importantă pentru mine. De aceea vreau să o dau mai departe, să transmit mai departe emoția cu care am primit-o. Cred că și cărțile se dăruiesc cu sentimente cu tot”. Pentru Aura, lectura e un mod de a vorbi lumii cu blândețe: „Mă bucur enorm că sunt astăzi aici, alături de atât de mulți colegi… Mi se încălzește sufletul să văd copii mai mici și mai mari care au acest dar al lecturii și al generozității”.

Lecția care nu se predă

Cum s-au petrecut lucrurile? Foarte simplu: cărțile  au trecut dintr-o mână  în alta. De la elevi la trecători, adică la alți copii, tineri, părinți, bunici. Fiecare elev care a avut de dăruit a rostit un citat, un îndemn la lectură, un cuvânt frumos către viitorul posesor al cărții dăruite. Trecătorii s-au oprit surprinși plăcut și au primit acest dar neașteptat. Cei mai mulți nu s-au reținut în a-și exprima bucuria de a fi primit un astfel de dar special. Profesorii au zâmbit aprobator. Toate aceste momente de bine au creat acel eveniment dedicat Educației care sub această formă și-a regăsit chipul originar: nu al instituției, ci al comuniunii.

Căci da, educația adevărată nu este doar despre lecții și note. Este despre întâlnirea dintre oamenii care cred în puterea cuvântului. Acești copii, acești liceeni, hasdeieni și eminescieni, au demonstrat că educația e vie, dăruind și simțind. Poate că peste ani, când își vor aminti de această zi, nu-și vor aduce aminte poate ce carte au oferit, dar sigur își vor aminti privirea celui care a primit-o. Iar acolo, în acel moment tăcut, se ascunde adevărata lecție a vieții.

Prin gestul lor, copiii care citesc au devenit „profesori de umanitate”. Au dat mai departe nu doar o carte, ci o parte din ei înșiși, iar Buzăul a primit, pentru o clipă, o lecție de noblețe.

Ziua Educației a devenit, prin gestul elevilor de la „Hasdeu” și „Eminescu”, o lecție despre sensul profund al învățării. Prin gestul lor au demonstrat că educația înseamnă și emoție și curajul de a împărtăși ceea ce te-a atins. Și au mai arătat că  lectura nu e neapărat  o activitate solitară, ci poate fi și o formă de comuniune între suflete.