Buzoianca Bianca Mihai a trecut de etapa live-urilor la Vocea României și a ales să meargă mai departe în echipa Theo Rose-Horia Brenciu, după ce a întors toate scaunele.
Ea interpretat piesa „La Ciolpani, la crucea-naltă”, vocea ei reușind să treacă dincolo de microfon și de reflectoare, direct în sufletele celor care care o ascultau. Ea a reușit să facă un fel de punte între două universuri: copilăria înconjurată de lăutari și scena mare a show-ului televizat, lumea IT-ului diurn și studioul nocturn, viața de „Hannah Montana” și destinul de muzician asumat.
Unul câte unul, scaunele s-au întors. Toți antrenorii au vrut-o în echipa lor. Tudor Chirilă, sedus pe loc, a văzut în ea „un cocktail” de Loredana, Aura Urziceanu și Pink Martini. „O interpretare excepțională! Mie mi s-a părut hipnotică interpretarea ta. Chiar și tu ești hipnotică! Prezența ta e foarte mișto pe scenă”, a spus el.
Irina Rimes a invocat metafora vinului bun, semn că a simțit ceva din alchimia rară a muzicii care se așază, încet și sigur, în suflet. Ea a completat cu emoție: „Ești foarte specială, și ai o inteligență în a interpreta piesa care mie îmi trezește fluturi în stomac. A fost ca un vin bun!”.
Brenciu a proclamat sfârșitul etapelor: „Poftim Vocea României!”. Iar Theo Rose, lucidă, a pus punctul pe i: „Simțul artistic bate vocea. Și tu ai”.
În cele din urmă, Bianca a ales să meargă mai departe alături de Teo Rose și de Horia Brenciu, convinsă că acolo își va putea construi cel mai frumos drum artistic.
Dar povestea ei nu începe pe scena de la „Vocea României”. Bianca Mihai a crescut într-o familie de lăutari; bunicul cânta la vioară, iar atmosfera plină de viață și muzică i-a modelat copilăria. La 12 ani urca deja pe scenă și se îndrăgostea iremediabil de jazz, găsind asemănări între improvizațiile acestui gen și libertatea muzicii lăutărești. Câțiva ani mai târziu, la liceu jongla între matematica intensivă, cursurile de canto și teatrul școlii.
Drumul ei a continuat spre ASE, la Cibernetică. Acolo și-a construit o viață cu două fețe: ziua în IT, seara în studio. O adevărată poveste „Hannah Montana”, cum îi place să spună. A început să scrie piese, inspirată de oamenii din jurul ei, a jucat în reclame și piese de teatru și a devenit totodată o voce activă în comunitatea romă, studiind istoria și cultura etniei din care provine.
În seara audițiilor, a dedicat piesa familiei; rădăcinile ei, inspirația ei, forța ei. Și poate că exact asta a simțit și publicul: o voce puternică, dar caldă, un artist autentic.
