FOTO / VIDEO | Teatrul buzoian pășește pe scena viitorului

O premieră teatrală! Un experiment artistic! Și poate și o încercare de a pune în scenă întrebarea care ne bântuie pe noi, oamenii, de când inteligența artificială a pătruns în viața noastră: cât de departe vom merge cu tehnologia și cât de mult ne vom mai păstra umanitatea? Căci, deși roboții sunt programați, cei care trebuie „să se programeze” suntem noi, cei care vom învăța să conviețuim cu ei. Toate acestea s-au înfiripat în mintea mea miercuri, 9 septembrie, când am pășit într-o sală a Centrului Muzeal „I.C. Brătianu” care semăna mai degrabă cu un laborator al viitorului decât cu scena unui teatru. Am fost invitată de Teatrul „George Ciprian” să particip la o conferință de presă și am înțeles imediat că ceea ce urma să fie prezentat era o premieră națională, dar și un proiect care ar putea fi unic chiar la nivel mondial. Premiera spectacolului intitulat „E-Waste E-Motion”,  a cărui acțiune este  plasată într-un centru de reciclare din viitorul apropiat, are loc joi, 11 septembrie, începând cu ora 18.00.

Nașterea roboților-actori

Marina Hanganu, coordonatoarea proiectului a făcut o scurtă demonstrație a ceea ce propune piesa. Am fost martoră la punerea în scenă a unui proiect în care fragila artă a spectacolului, aceea care respiră prin trupul și vocea actorilor, este încredințată unor entități metalice, autonome, cu „sufletul încă necunoscut”. Această „aventură teatrală”, care marchează apariția roboților autonomi ca personaje, a fost concepută de regizoarea buzoiană Marina Hanganu, pe care publicul buzoian o știe  dintr-un proiect internațional cu roboți (care nu erau însă autonomi) „Tele-Encounters: Beyond the Human”, unde, în calitate regizor și de director artistic, explora relația dintre oameni și tehnologie, în special în contextul inteligenței artificiale și al realității virtuale.

Ideea piesei a pornit dintr-o fascinație a sa mai veche: fascinația pentru automatele realizate de meșteri cu secole în urmă. „De la figurinele mecanice din ceasul din Sighișoara până la teatrul mecanic de la Palatul Helburn din Salzburg, tradiția automatelor este veche de secole, iar ideea unei lumi în miniatură care se poate mișca singură m-a fascinat mereu. Am decis să încercăm o versiune modernă, un sistem automatizat sau, mai exact, autonom, pentru a vedea dacă poate avea și potențial teatral”, spune regizoarea.

Și iată-ne, am ajuns să  urmărim cum tehnologia, odinioară un instrument al mâinilor noastre, devine acum un partener de scenă. A fost nevoie și de ceva curaj  pentru regizoare, coordonatoarea proiectului Hanganu pentru a porni la drum cu acest proiect, pentru că schimbă cumva viziunea publicului asupra a ceea ce se poate întâmpla pe o scenă de teatru. Marina Hanganu a spus simplu: „A fost nevoie de curaj!”. Și a mărturisit și că a fost nevoie de curaj și din partea conducerii teatrului buzoian pentru a finanța acest proiect unde niște entități spun o poveste într-un spectacol unic, care combină teatrul, educația și responsabilitatea față de mediu. Marina Hanganu i-a mulțumit pentru curaj managerului Teatrului „George Ciprian”, Gina Chivulescu, care a anunțat în cadrul conferinței o finanțare de 250.000 de lei de la Administrația Fondului Cultural Național, la care se adaugă o cofinanțare de aproape 39.000 de lei din partea teatrului din Buzău, pentru acest spectacol care va avea zece reprezentații. Este însă un proiect de cercetare care va include feedback-ul publicului și care îndeamnă la reciclare și responsabilitate față de electronicele pe care le folosim, dar care ne confruntă și cu provocarea de a regândi ceea ce știm despre condiția teatrului.

Echipa multidisciplinară

Pentru a duce la îndeplinire această idee cel puțin inovativă, regizoarea a strâns în jurul ei o echipă formată din managerul Teatrului „George Ciprian”, Gina Chivulescu, actrița Smaranda Găbudeanu, inginerul Marius Dumitrescu, profesor la Liceul de Informatică din Constanța, designerul Maria Mandea și artiștii de new media Cristina Bodnărescu și George Urse (Ethics of Joy). Pe parcurs, au fost cooptați și liceeni, precum și un fost elev al profesorului Dumitrescu, olimpic la matematică și în prezent student în Olanda, Antonie Suciu, care i-a programat pe roboți. „Au fost implicați foarte mulți elevi în faza de prototipare și testare. Am vrut să verificăm dacă roboții rezistă la șocuri și impact. Ei s-au simțit foarte bine în această parte a proiectului, am descoperit puncte slabe și le-am îmbunătățit; la ora actuală, roboții nu mai au acele deficiențe din faza de prototipare. Sper ca acest proiect să prindă la public”, a spus profesorul constănțean.

Ateliere pentru elevi și lecții despre reciclare

Astfel, drumul de la idee la forma finală a proiectului a avut mai multe etape în care au fost implicați și liceeni. Marina Hanganu nu s-a mulțumit să pună pur și simplu niște roboți în fața publicului. Fiind un proiect de cercetare, a cooptat elevi din școli și a organizat ateliere cu elevi de la „B.P. Hasdeu”, elevi ai echipei de teatru 3.14 și ai echipei de robotică „Homosapiens” și de la Liceul de Informatică din Constanța. Tinerii, îndrumați de echipa proiectului, au modelat roboții, le-au dat chipuri și sensuri, ca niște mici demiurgi care, între două ore de matematică, au înțeles ce înseamnă să creezi o lume.

Inevitabil, au fost puși și ei în fața întrebării: ce facem cu deșeurile electronice, cu resturile acestei lumi pe care o tot fabricăm? Ei au participat la ateliere de teatru și robotică și au învățat despre reciclarea deșeurilor electronice prin prezentările susținute de Asociația ENVIRON.

Marina Hanganu a subliniat importanța implicării elevilor în proiect: „Și în timpul atelierelor ne-am inspirat de la elevi atât pentru designul personajelor, cât și pentru ajustarea piesei, pentru că ne-au dat sugestii despre ce am mai putea să îmbunătățim”.

La rândul său, actrița Smaranda Găbudeanu apreciază modul unic de lucru în acest proiect, colaborarea multidisciplinară și coordonarea echipei în trei orașe: Buzău, Craiova și București. „Pentru mine, tot modul de lucru a fost ca un puzzle. Rezultatul este foarte reușit din punct de vedere estetic și artistic”, a adăugat ea.

Îmbinarea artei cu tehnologia și emoția atașamentului

Profesorul constănțean este de aceeași părere: „Din punctul meu de vedere este încă un vis devenit realitate. A mai fost un proiect cu un robot care a jucat simultan în România și în Italia, un proiect de suflet. Îmi place foarte mult această încrengătură între tehnică și artă, și încercăm să transmitem sentimente. Sunt convins că publicul le va recepționa. Poate sună ciudat, dar la un moment dat ne atașăm de obiecte, mai ales de astfel de obiecte care prind viață. Comunitatea europeană și industria de robotică sunt pregătite să construiască roboți care să participe efectiv în viața noastră”.

Poate cel mai tulburător moment al conferinței a fost când inginerul Marius Dumitrescu a spus, aproape cu melancolie, că, deși roboții sunt programați, cei care trebuie să se programeze suntem noi, adică să învățăm să trăim cu ei: „Cea mai mare problemă suntem noi. Este foarte greu să ne acomodăm cu această tehnologie. Din punctul meu de vedere, acesta este încă un plus al proiectului, care ne arată că ne vom atașa foarte curând de aceste aparate, dar de fapt o să le îndrăgim”.

Vocea roboților

Cea care a dat glas roboților și le-a apropiat de umanitate, construind sentimente pentru fiecare entitate în parte, este actrița Smaranda Găbudeanu. Prin urmare, ea dă voce personajelor prin intermediul inteligenței artificiale. Nu este un lucru simplu nici ca mod de lucru, nici ca proces de creație, deoarece un actor obișnuit oferă replici partenerilor de scenă, adică altor personaje. Ea însăși mărturisește că a juca alături de roboți înseamnă a învăța să-ți construiești singur replica, fără partenerul viu. Ca și cum, într-o lume a autonomiei tehnologice, actorul uman ar fi „condamnat” la solitudine.

„Noi am creat împreună traseele roboților, dar ei se înregistrează separat. Se face traseul unui robot, apoi al altuia. Este un mod foarte interesant de a lucra. Tot modul de lucru la acest proiect a însemnat pentru mine un puzzle. Aș vrea să subliniez că proiectul este în același timp o cercetare și o inițiativă artistică, și acesta este, cred, marele său atu. În spatele lui există un mesaj și o motivație clară, dar ceea ce mi se pare cu adevărat fascinant este ideea Marinei. Este, într-un fel, un teatru de păpuși al viitorului, și mi se pare foarte onest modul în care Marina abordează totul: roboții joacă propriile roluri, nu încearcă să înlocuiască actorii umani. Ei sunt ei înșiși pe scenă. Practic, în viețile noastre vom întâlni prezențe de o altă factură decât cea umană, iar teatrul viitorului poate include aceste personaje. Este un moment esențial, și mă bucur să fac parte din vârful de lance al acestei direcții”, mărturisește actrița.

Drama roboților abandonați. Dispozitivele electronice pe scenă

Spectacolul, programat să aibă premiera mâine după-amiază, spune povestea emoționantă a unor roboți sociali dintr-un viitor apropiat, abandonați de oameni. Capabili să comunice și să simuleze sentimente, aceștia își retrăiesc amintirile alături de foștii utilizatori, dezvăluind fragmente din viețile acestora și drama propriei uitări. Pe scenă, publicul va vedea un singur robot umanoid, asemănător roboților sociali actuali, o oglindă inteligentă, un fotoliu inteligent – personaje care încă nu există în viața reală -, și alte dispozitive cu grade diferite de integrare tehnologică: un braț robotic, jucării robotice și un aspirator robotic.

Profesorul Marius Dumitrescu, responsabil de construcția roboților, subliniază mesajul educativ și optimist legat de prestația actorilor roboți în piesă: „Roboții se programează. Dar cei care trebuie să se programeze suntem noi (…) Chiar acum, acumulatorii roboților provin din baterii de mașini uzate, transformate și reîncărcate pentru a funcționa în spectacol. Sunt acumulatori care și-au terminat viața pe mașină, care sunau la 112, și acum sunt aici. Sper să nu sune la 112”, a glumit Dumitrescu.

Oglinda lumii. „Cimitirul Obiectelor” și apelul de reciclare

Scena devine oglinda lumii; ea înglobează la vedere și în culise obiecte care prind viață, copii care învață să creeze și o echipă de artiști care au înțeles că teatrul nu mai poate fi doar locul în care nu doar oamenii se transformă; el devine și locul în care mașinile încep să ne transforme pe noi, oamenii, adică să-și lase amprenta asupra vieții noastre.

Spectacolul durează aproximativ 30 de minute, iar interacțiunea cu instalația extinde experiența la circa 45 de minute. Publicul va putea aduce aparatură electronică mică, uzată, pentru a interacționa cu instalația, care va fi deschisă și atunci când nu sunt reprezentații. Programul complet va fi disponibil pe pagina teatrului.

Marina Hanganu precizează că „spectacolul este însoțit de un apel de reciclare. Publicul este invitat să aducă dispozitive mici pe care nu le mai folosesc, să le depună în Cimitirul Obiectelor, amplasat în același spațiu cu instalația robotică, și să lase un mesaj de adio pentru fiecare dispozitiv”.

Instalația „Cimitirul Obiectelor” face parte din proiect și a fost realizată de artiștii brașoveni Cristina Bodnărescu și George Urse, în timp ce designul artistic al roboților și scenografia au fost create de designerul Maria Mandea.

Programul spectacolelor

Chiar dacă intrarea este gratuită, organizatorii încurajează publicul să se înscrie online pentru a se asigura că locurile sunt suficiente pentru toată lumea. Evenimentele au loc la Centrul Muzeal „I.C. Brătianu”, de joi până duminică în această săptămână, cu zece reprezentații în Buzău.  Aparatura uzată va fi preluată de Asociația ENVIRON, care sprijină și apelul de colectare a dispozitivelor.

Primul spectacol va avea loc joi, de la ora 18.00, iar următorul de la ora 20.00. Până pe 14 septembrie, vor fi programate câte trei spectacole pe zi, mai puțin duminică, când vor avea loc doar două. Experiența spectatorilor va fi analizată într-un raport statistic și, alături de procesul de lucru la spectacol, va fi prezentată într-un articol online și o broșură digitală.

Proiectul este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național  și are drept  coordonator Teatrul „George Ciprian” din Buzău care are  alături parteneri: Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, Colegiul Național „B.P. Hasdeu” Buzău, Liceul Teoretic Internațional de Informatică din Constanța, Asociația ENVIRON.