FOTO/VIDEO | Cum a transformat buzoianca Elena Gherghe talentul copilăriei în 130 de trofee și o carieră în ascensiune

Buzoianca Elena Gherghe este o tânără artistă și elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, a cărei pasiune pentru muzică a început încă din copilărie și s-a transformat într-un parcurs impresionant, plin de realizări remarcabile. De la primul concurs, unde a obținut locul întâi și și-a evidențiat talentul, până la participările internaționale pe scene din Serbia, Belarus, Macedonia, Letonia, Malta și R. Moldova, Elena a demonstrat perseverență, dedicare și o maturitate artistică remarcabilă pentru vârsta sa. Cu peste 130 de trofee în palmares și experiențe alături de artiști consacrați ai muzicii românești, a învățat nu doar tehnica și expresivitatea, ci și valoarea muncii susținute și a colaborării cu profesioniști.

A studiat în clasele I–VIII la Liceul de Arte „Margareta Sterian”, secția pian, iar din clasa a IX-a a devenit elevă a Liceului „Mihai Eminescu”, la profilul Științe Sociale. La vârsta de 10 ani a lansat prima sa melodie și de atunci continuă să compună, lucrând în prezent la o nouă piesă.

Participarea la Festivalul „Mamaia”, încheiat recent, a reprezentat un moment definitoriu în cariera sa: pe această prestigioasă scenă din România, Elena a avut ocazia să transmită publicului pasiunea, emoția și mesajul muzicii sale. În interviul care urmează, ea vorbește despre alegerea pieselor care o reprezintă, experiențele trăite alături de tineri talentați și artiști consacrați, impactul festivalului asupra carierei sale și planurile pentru viitor în industria muzicală românească.

Reporter: Cum ai aflat despre selecția pentru Festivalul Mamaia 2025 și ce înseamnă pentru tine această oportunitate?

Elena Gherghe: Din dorința arzătoare de a participa la acest festival, am urmărit cu atenție noutățile care apăreau zilnic despre ediția de anul acesta. Pentru mine este un pas uriaș în cariera artistică, pentru că am avut  ocazia să performez pe cea mai mare și prestigioasă scenă din România și am reușit astfel să împărtășesc publicului pasiunea mea pentru muzică.

Rep.: Cum ai ales piesa pe care ai interpretat-o în cadrul festivalului? Ai avut o piesă preferată sau una care te-a reprezentat cel mai bine?

E.G.: Piesa pe care am interpretat-o la festival, „Clopote albe, clopote negre”, compozitor George Natsis, textier Roxana Popescu, transmite un mesaj puternic și plin de emoție, motiv pentru care am considerat-o potrivită pentru acest eveniment. Îmi aleg întotdeauna melodiile astfel încât să mă reprezinte și să reflecte lucrurile cu care rezonez.

Rep: Cum a fost experiența de a concura alături de alți tineri talentați și ce ai învățat din această competiție?

E.G: Am avut ocazia să cunosc mulți tineri talentați, voci bune, cu un viitor sigur strălucit. Pe parcursul concursului, ne-am felicitat și ne-am încurajat unii pe alții, bucurându-ne împreună de reușita fiecăruia. Această competiție mi-a adus încă un moment de împlinire sufletească, și mi-a confirmat  încă o dată că locul meu este pe scenă.

Rep.: Cum ai descrie atmosfera de pe scenă și reacțiile publicului în timpul recitalului?

E.G.: Când pășesc pe scenă mă simt întotdeauna cel mai bine; acolo simt o bucurie sufletească enormă care mă transformă și îmi dă puterea de a transmite publicului emoțiile și mesajul melodiei. Simt că pe scenă este cu adevărat locul meu! Am norocul de a fi înconjurată de un public minunat, care mă inspiră și mă susține, o experiență pe care am trăit-o cu aceeași emoție și la festivalul „Mamaia”. Am fost primită cu căldură și aplauze ce m-au încurajat și mi-au dat încredere. Am observat pe fețele oamenilor bucurie și mi-am dat seama că mesajul a fost  bine primit. Am avut onoarea de a fi acompaniată de Orchestra Festivalului de la „Mamaia”dirijată de maestrul Andrei Tudor, lucru ce mi-a amplificat emoția.

Rep.: Ați întâlnit artiști consacrați sau ați avut ocazia să colaborați cu alți participanți în cadrul festivalului?

E.G.: Da, am avut privilegiul de a întâlni și de a cânta alături de numeroase nume importante ale muzicii românești, care au lăsat o amprentă puternică asupra muzicii adevărate: maestrul Ionel Tudor, maestrul Andrei Tudor, Monica Anghel, Adrian Romcescu – cu care am avut onoarea de a cânta în duet la vârsta de 9 ani -, Horia Moculescu, Corina Chiriac, Dida Drăgan, Marina Voica, Aurelian Temișan și mulți alți artiști consacrați. Îi admir profund și le port un respect deosebit pentru realizările lor remarcabile și pentru exemplul pe care îl oferă tinerilor artiști.

Rep.: Cum a influențat participarea la Festivalul „Mamaia” cariera ta muzicală? A deschis noi oportunități sau colaborări?

E.G.: Participarea la Festivalul „Mamaia” a fost un moment important și copleșitor, oferindu-mi vizibilitate, încredere în propriul drum artistic și ocazia de a învăța de la profesioniști. A însemnat o scenă importantă și o etapă care mi-a consolidat evoluția ca viitor artist. Cu siguranță, a deschis noi oportunități care mă vor ajuta să pășesc și mai sigur în această industrie.

Rep.: Ce planuri ai pentru viitor în domeniul muzical? Există proiecte sau evenimente la care lucrezi în prezent?

E.G.: Pentru viitor îmi doresc să aprofundez partea de compoziție și să lansez piese proprii. Mi-aș dori, de ce nu, să colaborez și cu alți artiști și poate să susțin concerte pe scene importante, pentru a împărtăși direct cu publicul energia mea.

Rep.: Cum te vezi evoluând în industria muzicală românească și ce genuri muzicale te atrag în mod special?

E.G.: Mă văd evoluând cu autenticitate, prin muncă, perseverență și dorința de a aduce mereu ceva nou. Vreau ca fiecare etapă să mă apropie de visul meu de a-mi construi un drum luminos în această industrie. Poate visez măreț, dar nu există limite, așa că voi continua să visez și să merg înainte. Planul meu este să compun piese care să mă reprezinte pe deplin, să aduc emoție și originalitate în fiecare vers și fiecare notă. Vreau ca publicul să simtă că muzica mea spune o poveste în care se pot regăsi. Genurile muzicale care mă atrag în mod special sunt pop, rock și jazz și mi-am propus să studiez mai în detaliu partea de jazz.

Rep.: Ce te inspiră să continui să cânți și să participi la astfel de evenimente? Există persoane sau experiențe care te-au marcat în mod deosebit?

E.G.: Felul în care mă face muzica să mă simt, sentimentul atât de cunoscut și liniștitor pe care îl am de fiecare dată când pășesc pe scenă, atmosfera în momentul în care cânt, adrenalina, sunt lucruri care mă determină să nu renunț la ceea ce îmi doresc. Există persoane în viața mea care mi-au marcat evoluția în domeniul muzical în mod deosebit. Una dintre ele este doamna profesoară de canto, mezzosoprana Adina Sima, care  reprezintă în viața mea o sursă continuă de inspirație; mi-a fost alături și m-a îndrumat în acest parcurs. De asemenea, o persoană care are o importanță majoră în viața mea artistică este domnul profesor Sandu Costel, care m-a îndrumat pentru participarea la Festivalul „Mamaia”. Față de domnul profesor am un respect deosebit și o admirație profundă și îi sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce face pentru mine.

Rep.: Cum a început cariera ta muzicală? Care este povestea ta în domeniul muzical?

E.G.: Am început să cânt la vârsta de 6 ani, când mă aflam într-o vacanță la țară și luam orice drept microfon și cântam de răsuna satul. Atunci, bunica mea a sesizat că am ureche muzicală și am fost la o  testare pentru a vedea dacă așa e. Am început orele de canto și în mai puțin de o lună participam la primul meu concurs, la București, unde am reușit să obțin chiar locul 1. De atunci, concursurile au devenit ceva firesc, și am participat aproape în fiecare lună la câte unul. Mă simțeam atât de în largul meu și mă încerca un sentiment unic! De-a lungul timpului, am obținut premii importante; am adunat în palmares peste 130 de trofee. La câteva luni de la începerea orelor de canto, am început să studiez și pianul, fiind absolut fascinată de tot ceea ce învățam;  petreceam ore întregi în fața clapelor numai de drag.

De asemenea, am reprezentat România la concursuri internaționale, în câteva țări, precum Serbia, Belarus, Macedonia, Letonia și cel mai recent, anul trecut în Malta și R. Moldova. Aceste participări m-au ajutat enorm; am avut ocazia să urc pe scene mari ale lumii și mi-au adus premii importante, locuri 1 sau chiar trofee de secțiune sau de grupă. La vârsta de 10 ani, îmi lansam prima melodie  intitulată „Să crezi în visul tău”, proiect câștigat în cadrul unui festival în colaborare cu TommoProduction.

Rep.: Ce planuri de viitor ai?

E.G.: Anul acesta sunt clasa a XII-a și Îmi doresc sa trec cu brio peste examenul maturității, Bacalaureatul. Mai apoi, mă așteaptă admiterea la Conservator, un vis pe care îl am încă de mică. Este un pas important, pentru că îmi doresc să studiez în profunzime muzica și să îmi dezvolt abilitățile alături de profesori și artiști consacrați. Planuri sunt multe, iar eu nerăbdătoare să aflu ce mi-a pregătit viitorul; mă bucur de prezent, de momentele minunate din viața mea și muncesc neîncetat, visez neîncetat la drumul pe care mi l-am ales.

Rep.: Cum reușiți să echilibrați viața personală cu cariera muzicală și ce sfaturi ai oferi tinerelor talente care doresc să urmeze o carieră similară?

E.G: Pentru mine, cariera muzicală și viața personală reușesc să se împletească, să se completeze, pentru că tot ceea ce trăiesc în plan personal se reflectă în muzică, iar muzica îmi aduce echilibru și bucurie în viața de zi cu zi. Una o inspiră pe cealaltă și împreună mă definesc ca om și ca artist. Poate sună clișeic, însă cel mai important este ca tinerele talente să nu renunțe la ceea ce le dictează sufletul. Să creadă până la capăt în visul lor și în puterea lor de muncă, să nu se lase descurajate de obstacole și să își urmeze întotdeauna vocea interioară. Muzica cere multă muncă și perseverență, însă răsplata este imensă când ajungi la sufletele oamenilor. Poate nu toate lucrurile vor ieși conform planului, dar important este să rămână constanți și să creadă cu adevărat în dorința lor.

Vezi mai jos clipul primei melodii a Elenei Gherghe, lansate la vârsta de 10 ani.