FOTO/VIDEO | Ionuț Danil, tânărul buzoian care pășește pe urmele legendelor la Festivalul „Mamaia”

În perioada 22-24 august, stațiunea Mamaia a fost din nou gazda unuia dintre cele mai prestigioase evenimente muzicale din România, Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia”. Publicul s-a bucurat atât de cele două secțiuni competiționale, Creație și Interpretare, cât și de recitaluri susținute de artiști consacrați ai scenei românești. Festivalul „Mamaia”, scena pe care s-au lansat și consacrat nume mari ale muzicii românești, continuă să scrie povești de succes.

Anul acesta, buzoianul Ionuț Danil a reușit performanța de a câștiga premiul I la secțiunea „Interpretare”, impresionând atât juriul, cât și publicul. La doar 29 de ani, acesta a reușit să cucerească juriul și să obțină premiul I la secțiunea Interpretare, cu piesa „Dacă ploaia s-ar opri”, celebrul hit al trupei Cargo.

Tânărul artist a povestit cu emoție, într-un interviu pentru OPINIA, despre experiența sa la Festivalul Mamaia, descriind-o drept „una dintre cele mai frumoase din viața mea”. Ionuț Danil a mărturisit că prezența pe scena celui mai mare festival de muzică din România, acolo unde și-au lansat cariera artiști precum Dida Drăgan, Mădălina Manole, Corina Chiriac, Margareta Pâslaru, Loredana Groza, Holograf, Ștefan Bănică Jr., Andra sau Delia, a fost o onoare imensă. Buzoianul și-a exprimat recunoștința pentru șansa de a cânta alături de orchestra maestrului Andrei Tudor și pentru emoția trăită într-un loc care a lansat și consacrat atât de multe nume mari ale muzicii românești, mulțumind tuturor celor care l-au susținut de-a lungul drumului său artistic.

Pentru tânărul artist, această victorie este o confirmare a talentului și a muncii depuse, dar și un pas important pe drumul său muzical, despre care vorbește cu emoție și entuziasm, așa cum o face și atunci când  vine vorba despre provocările întâmpinate și despre planurile sale de viitor.

Rep.: Cum ai primit vestea că ai câștigat premiul I la Festivalul „Mamaia”? Care a fost prima ta reacție?

Ionuț Danil: În jurul meu se auzeau doar păreri și zvonuri, cum se întâmplă, de altfel, la toate festivalurile. Majoritatea colegilor și concurenților își dădeau cu părerea: „Tu cred că ai luat 2”, „Îți zic eu că ai luat 3” și tot așa. Nu mă așteptam deloc. Ca să vă faceți o idee, în graba de dinaintea Galei Laureaților am luat un sacou la întâmplare, care nu avea nicio legătură cu festivitatea, pentru că nu mă așteptam să obțin un premiu.

Rep.: Ce a însemnat pentru tine această competiție și cum te-ai pregătit pentru ea?

I.D.: Festivalul „Mamaia” a fost pentru mine o rampă de lansare și un semn de la Dumnezeu, să văd dacă acesta este cu adevărat drumul meu. M-am pregătit cam în proporție de 70 la sută. Cu două săptămâni înainte, mama mea mi-a spus: „Vezi că peste două săptămâni sunt preselecțiile pentru <Mamaia>. Nu vrei să te mai duci și tu? Altfel, vei pierde șansa din cauza limitei de vârstă”. Nostalgic fiind, având deja experiență la mai multe festivaluri, am decis să mă înscriu. Neștiind ce aș putea cânta, am început foarte repede să repet câteva piese și să trimit clipuri cu mine cântând. Totul a fost pe repede-înainte, dar finalul a fost fericit.

Rep.: Ai avut vreun moment dificil în timpul festivalului, în care ai simțit că ar fi putut merge altfel?

I.D.: Momente dificile au fost la tot pasul. Emoțiile și-au spus cuvântul, mai ales că nu mai eram obișnuit cu scene mari și public numeros. A fost greu să-mi stăpânesc emoțiile și să țin pasul cu ceilalți concurenți, care erau foarte experimentați. M-am descurcat, dar se putea și mai bine. Oricum, ce suntem noi fără emoții?

Rep.: Cum a început pasiunea ta pentru muzică? Cine sau ce te-a inspirat să urmezi acest drum?

I.D.: Pasiunea mea pentru muzică a început pe la 16 ani. Atunci am participat la primul festival, care se numea „Primăvara Buzoiană”; apoi am mers la Festivalul „Mihaela Runceanu”, unde am câștigat trofeul. Au urmat festivalul de la Amara, „Dan Spătaru” și altele. Părinții mei „m-au împins” să urmez această carieră. Inspirația am găsit-o la trupele și concertele la care am asistat, dorindu-mi să fiu și eu pe o scenă mare. Eram un puști cu un vis mic, care acum a devenit mare.

Rep.: Care au fost artiștii care te-au influențat cel mai mult în stilul tău muzical?

I.D.: Artiștii care m-au influențat provin, în primul rând, din repertoriul românesc: „Holograf”, „Cargo”. În plus, m-au inspirat și mai mulți artiști din repertoriul internațional.

Rep.: Cum vezi evoluția ta artistică după acest premiu?

I.D.:  După acest premiu, mă voi pregăti pentru festivalul de anul viitor, pentru secțiunea „Creație”, deoarece acum nu mai pot participa la secțiunea „Interpretare”. Voi fi în recital anul viitor și voi veni cu câteva surprize, lucrând la un proiect nou în curând. Totodată, simt o energie care s-a acumulat acolo, ca și cum aș fi deblocat un „skill” nou urcând pe scenă.

Rep.: Festivalul „Mamaia” are o istorie importantă în muzica românească. Cum ai resimțit tu această tradiție pe scenă?

I.D.:  Nu știu dacă există cuvinte potrivite pentru a descrie ce am simțit. Știind că acolo s-au spus și cântat povești, au debutat artiști, legende, am simțit enorm respect. Am avut chiar și ocazia să le strâng mâna sau să îi îmbrățișez pe unii dintre ei.

Rep.: Ce ai învățat de la ceilalți concurenți și de la juriu?

1. D: De la ceilalți concurenți nu am învățat ceva concret, mai mult am schimbat câteva vorbe sau am discutat experiențe din alte festivaluri. În rest, fiecare avea propriile emoții; toți erau copii talentați care munciseră mult să ajungă acolo. De la juriu nu am avut feedback, în afară de domnul Ionel Tudor, care la proba de sunet mi-a spus: „Ai mare grijă ce faci, că ai un timbru foarte special. Să rupi scena, că te mănânc!” .

Rep.: Dacă ai putea descrie experiența de la „Mamaia” într-un singur cuvânt, care ar fi acela și de ce?

I.D.: Binecuvântare. A fost un semn de la Dumnezeu: am fost primul la repetiții, cu mine au început să repete când am ajuns la Sala Radio din București, apoi am fost primul concurent care a deschis festivalul. Acum, locul 1. Abia mai târziu am realizat semnele care s-au întâmplat.

Rep.: Care sunt planurile tale imediate după câștigarea premiului? Ne poți dezvălui proiecte noi?

I.D.: Planurile mele includ lucrul la un proiect pentru secțiunea „Creație”. Am o piesă la CatMusic, numită „Nukfly – Nothing Breaks Me Down”. De asemenea, voi pregăti un proiect cu un compozitor, prieten și profesor, dar mai multe nu pot spune momentan. Nu știu exact când va începe, dar se va întâmpla în această toamnă. Ulterior, voi participa la „Vocea României” anul viitor.

Rep.: Ce mesaj le transmiți tinerilor artiști care visează să ajungă pe scena „Mamaia”?

1. D: Să aleagă o piesă care să le avantajeze timbrul vocal și să nu fie foarte grea, ca să o poată gestiona și jongla cu ea.

Rep.:  Ai făcut o pregătire specială, precum sportivii  de performanță care exersează zilnic?

I.D.: Nu a existat o pregătire specială pentru festivaluri; de obicei, este foarte simplu: alegi o piesă sau două, în funcție de regulamentul festivalului la care te înscrii, o exersezi, și cam asta este. Am urmat mai multe școli de muzică: am început cu domnul Sandu Costel, la Școala Populară de Arte din Buzău, apoi cu Dana Dorian, la Compania de Artiști București, și, în final, cu ultimul meu profesor, Cristian Faur, cu care voi colabora în continuare pentru secțiunea de creație. În mare parte, exersez și repet singur. Pe viitor, însă, voi începe din nou să lucrez la tehnica vocală.

Rep.: În afară de muzică mai ai și alte pasiuni, hobby-uri?

I.D.: Da, am câteva pasiuni și hobby-uri: airsoft, design grafic — am și o imprimantă 3D —, practic toate acestea în domeniul artistic. Sunt pasionat și de gaming, când am timp, bineînțeles, iar în mare parte mă interesează sporturile extreme. Cel mai pronunțat interes din lista mea este airsoft-ul. Mi-ar fi plăcut o carieră militară, dar, se pare, acesta nu este drumul meu. Ca să pot hrăni această dorință, practic sportul airsoft.