În anul 2021 s-au împlinit 150 de ani de la naşterea lui Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim şi 70 de ani de la trecerea sa în neființă, momente de comemorare favorabile readucerii în atenţia contemporanilor a complexei sale personalităţi. La acea dată, av. Mihai Sălcuțan dorea să realizeze o întâlnire a buzoienilor cu nepoata acestuia stabilită în Canada, Dana Andreea Nigrim. Este nepoata de fiu a lui Nicolae Grigore Nigrim. Condițiile pandemice nu a mai permis acest lucru. S-a reușit însă această întâlnire joi, 19 iunie, când a avut loc un eveniment deosebit, cu siguranță unul memorabil din mai multe puncte de vedere.
Pe de o parte s-a creat o punte peste istorie prin evocarea personalității lui Nigrim, dar și a epocii în care acesta a trăit, a spiritului vremii. Pe de altă parte, a fost memorabil prin prezența nepoatei sale la Buzău, ea însăși o personalitate care ține aprinsă flacăra românismului în Canada, unde s-a stabilit împreună cu soțul său.
Dana Nigrim a dat citire materialului despre bunicul său pe care av. Mihai Sălcuțan l-a publicat în OPINIA în anul 2021. În acesta se spunea: „Nigrim a văzut lumina zilei într-o zi de duminică, la 19 martie 1871, în satul Gura Sărăţii, comuna Merei, judeţul Buzău şi a închis ochii pentru vecie tot într-o duminică (!), la 11 noiembrie 1951, în Bucureşti. Meleagul unde s-a născut şi a trăit se învecinează cu Pietroasele, aşezare în care a fost descoperit cel mai important tezaur al românilor, <Cloşca cu puii de aur>, şi cu Sărata Monteoru (în trecut, Fundul Sărății), locul de unde a fost scoasă la lumină cultura epocii bronzului care îi poartă numele, de o excepţională valoare naţională şi europeană…”. Și continua cu o caracterizare complexă a acestuia, în care sunt incluse, pe lângă date biografice esențiale, precum nașterea și decesul, și cele legate de formarea și cariera academică (a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, a obținut două doctorate, în filosofie și litere la Bruxelles, respectiv în științe sociale și politice la Paris), activitate profesională și literară diversificată (a fost profesor, sociolog, eseist, poet, nuvelist, romancier, dramaturg, memorialist, traducător, compozitor și editor), despre opera sa vastă și valoroasă, caracterizată prin originalitate și rafinament intelectual, contribuțiile sale majore în epigrama românească, fiind o figură de referință în istoria epigramei românești, subliniind faptul că a cultivat epigrama clasică și epitaful, având un stil satiric, umoristic, profund și bine echilibrat. Sunt evidențiate și calitățile stilistice și artistice ale acestuia: inteligență vie, simț critic dezvoltat, umor rafinat, stăpânire a limbii române și o mare forță de exprimare concisă și expresiv. De asemenea, se vorbește și despre duelul epigramatic cu Cincinat Pavelescu. „A avut o confruntare literară de notorietate cu Cincinat Pavelescu și familia acestuia”, reflectând faptul că duelul punea în lumină două stiluri opuse: Nigrim – discret și profund, Cincinat – impulsiv și provocator. De aici se reflectă cel mai bine poate și discreția și modestia personală, pentru că a creat din convingere, nu pentru faimă, ceea ce i-a conferit autenticitate și durabilitate: „Nigrim a preferat un stil de viață retras, în armonie cu natura, evitând expunerea publică exagerată”.
În materialul menționat se punctează și faptul că Nigrim beneficiază de recunoaștere, opera sa fiind inclusă în toate marile antologii de epigramă din ultimul secol, fiind apreciat de contemporani ca un model de autenticitate culturală pentru cei de astăzi. Într-o lume dominată de pseudocultură și relativism, Nigrim este un exemplu valoros de urmat, fiind o datorie a cunoscătorilor să transmită generațiilor viitoare moștenirea sa spirituală. (Citiți articolul integral pe AICI)
Cuvântul moderatorului – despre om și destin
Întâlnirea a fost moderată de avocatul și scriitorul buzoian Mihai Sălcuțan, în calitate de președinte al Cenaclului umoriștilor „Nicolae Grigore Mihăescu – Nigrim”. Acesta a evidențiat complexitatea personalității lui Nigrim, dar și destinul său tragic: a fost persecutat în perioada comunistă, fiind considerat „moșier”, și a fost forțat să-și părăsească proprietatea și manuscrisele.
„Cred că sunteți aici pentru faptul că știți cine este (n.r., Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim). Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din București, doctor în filosofie și litere la Bruxelles, doctor în științe politice și sociale la Paris. Vorbea fluent două limbi. A scris. A tradus. A fost profesor de limba franceză la licee din Râmnicu Vâlcea, Ploiești, Râmnicu Sărat, Buzău. A fost scriitor. A abordat toate genurile literare. A scris proză, memorialistică, eseuri, epigramă, poezie; a fost editor, critic de artă, critic muzical, a avut compoziții muzicale. O personalitate extrem de complexă. Nu prea ați auzit și nu s-a vorbit multe despre el, pentru că în anul 1948 a fost declarat moșier; avea moșie, vie și pădure la Gura Sărății, în buza Monteorului. Auzind că Securitatea vrea să-l ridice într-o noapte, a fugit la un consătean, s-a ascuns. De acolo a mers în București, dar tot ce a avut a rămas în casa lui, nu numai bunurile materiale, dar și acelea spirituale, manuscrise și tot ce a avut, o bogăție”, a spus în deschiderea evenimentului av. Mihai Sălcuțan.
El a vorbit și despre tragismul familiei Nigrim, legat de pierderea copiilor, cu excepția lui Grigore: „S-a născut într-o familie cu 11 copii. Zece frați și surori au murit copii sau la vârsta adolescenței”. Ce destin tragic! A rămas Nicolae, cel căruia i s-a organizat acest eveniment în prezența nepoatei sale, în semn de omagiu. Pentru detalii referitoare la destinul acestei familii și a lui Nigrim, Sălcuțan i-a îndemnat pe cei prezenți să achiziționeze exemplare din volumul pe care i l-a închinat, „Nigriada”.
Dana Nigrim – între muzică, memorie și emoție
Evenimentul a împletit momente de evocare istorică și literară cu fragmente muzicale interpretate cu măiestrie de Dana Andreea Nigrim. Aceasta, împreună cu soțul său, muzicianul Radu Palade, a oferit buzoienilor o serată literar-muzicală emoționantă și profundă.
Astfel, momentele de istorie din viața lui Nigrim și a familiei sale au fost împletite cu cele din istoria creațiilor sale ducând publicul și pe tarâmul literaturii. Ele au fost așezate între filele momentelor muzicale dăruite buzoienilor cu reală măiestrie și încărcate de emoție de Dana Nigrim. Totul s-a petrecut în cadrul a ceea ce s-a dorit a fi, și a reușit pe deplin, serata literar-muzicală comemorativă „Nicolae Grigore Mihăescu Nigrim”. Ea a fost organizată de Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” al municipiului Buzău și de Cenaclul umoriștilor „Nicolae Grigore Mihăescu–Nigrim”.
Manifestarea a fost reușită și prin prezența Danei Andreea Mihăescu–Nigrim, nepoata celui comemorat, artistă contemporană de anvergură mondială, doctor în muzicologie, director artistic Ansamblului Liric din Montreal cu interpretări la pian, canto și recitare, dar și a soțului său, Radu Palade, pianist, muzicolog, compozitor, profesor în Montreal.
Au participat, alături de membrii Cenaclului umoriștilor „Nicolae Grigore Mihăescu Nigrim”, numeroase personalități din domeniul culturii și învățământului buzoian, membri Filialei Buzău a Uniunii Scriitorilor din România, ai Filialei Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici, un numeros public.
„Arta și naționalismul” – un discurs actual
Un moment special a fost lectura unui fragment din conferința lui Nigrim, „Arta și naționalismul”, susținută pe 4 februarie 1938. Acesta sublinia că, înainte de a fi universală, arta este în primul rând națională, expresie a sufletului unui popor și a culturii sale.
Dana Nigrim a rostiti în fața publicului cu gândul la bunicul său un extras dintr-un discurs al acestuia despre artă și naționalism. V-ați întrebat vreodată de ce spunem „arta franceză”, „arta italiană”, „arta germană” sau „arta românească”? În fond, nu este arta o poveste universală? Și totuși, arta – fie ea pictură, muzică, arhitectură – se dezvoltă într-o cultură, într-o țară cu un caracter specific, diferit de al altora. Ea se naște din sufletul unei națiuni și reflectă valorile, aspirațiile și stilul de viață ale acelui popor. Așadar, deși se vorbește despre universalitatea artei, nimeni nu contestă că există o artă franceză, o artă italiană, o artă germană, o artă românească. Această clasificare nu este lipsită de sens. Dacă acceptăm acest lucru, atunci trebuie să admitem că arta, înainte de a fi universală, este în primul rând națională. Ea pornește din rădăcinile unui neam și abia apoi comunică lumii.
Grigore Mihăescu Nigrim vorbea despre aceste lucruri în conferințe. Una dintre ele a fost ținută la Societatea Română Artă și Istorie națională, Liga Culturală, pe 4 februarie 1938 și se numește „Arta și naționalismul”.
Încheiere solemnă: diplome comemorative
La finalul întâlnirii, directoarea Centrului Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”, Florentina Potîrniche, a oferit oaspeților diplome comemorative. Acestea sunt menite să păstreze vie amintirea unui moment dedicat unui mare scriitor român, născut pe meleagurile buzoiene – un adevărat reper al culturii naționale.
Opera lui Nigrim este inclusă în marile antologii de epigramă din ultimul secol și apreciată pentru autenticitate. Este considerat un model cultural și un exemplu valoros într-o lume dominată de superficialitate și relativism.
