Astăzi, 4 mai 2025, Gică Baciu, cel mai vârstnic buzoian și totodată cel mai longeviv veteran de război din județ, împlinește 103 ani. La această vârstă, Gică Baciu, veteran de război, cosaș, vânător și povestitor desăvârșit, este un „Tezaur Uman Viu”, un simbol viu al identității și rezilienței rurale românești. El a păstrat nealterată o tradiție a muncii, a demnității și a iubirii de țară.
Veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, a luptat sub drapelul României și a supraviețuit foametei cumplite din anii 1946–1947. De-a lungul unei vieți pline de încercări, a rămas un om activ, lucid și implicat în viața comunității. Nici foamea, nici gloanțele nu l-au doborât. Poate pentru că inima lui a fost mereu legată de ceva mai mare decât frica: dragostea de țară. „M-am născut cu drapelul ăsta, pentru el am luptat. Drapelul României este scutul țării!”, a spus el, cu ochii umezi de lacrimi, pe 28 aprilie, în Crâng, în mijlocul buzoienilor, autorităților buzoiene, cu ocazia Zilei Naționale a Veteranilor de Război înconjurat de aplauze și respect.
Într-o lume care aleargă mereu mai repede, Nea Gică din Mânzălești rămâne o ancoră de demnitate și simplitate. Martor al istoriei și om al pământului, nea Gică a trăit vremuri de foc, dar și clipe de lumină.
Dar nea Gică nu e doar o poveste din cărțile de istorie, ci un om viu, prezent. Încă sapă, cosește, își repară casa cu mâinile lui. Nu așteaptă nimic de la nimeni, dar oferă tuturor un exemplu. Un exemplu de viață trăită drept, cu coloană vertebrală și suflet curat.
El nu e doar un martor al trecutului, ci un transmițător viu al patrimoniului imaterial: din gesturi, din port, din vorbă, din cântecul fluierului și din felul cum privește cerul.
De aceea, pentru comunitatea din Ținutul Buzăului, pentru tinerii care îl filmează, ascultă și se inspiră din el, nea Gică este un Tezaur Uman Viu, așa cum UNESCO definește acei oameni rari care păstrează și transmit elemente esențiale ale patrimoniului cultural.
În ultimii ani, comunitatea din Ținutul Buzăului a început să-l filmeze, să-l asculte, să-l iubească. A devenit personajul principal într-un scurtmetraj premiat, în care lumea descoperă câtă înțelepciune încape într-un zâmbet sincer sau într-o vorbă spusă rar, dar cu miez.
Astăzi, de ziua lui, nu e doar o aniversare, ci un moment de reflecție. Pentru că în casa lui nea Gică, între o lopată și o amintire, se păstrează o parte din România care nu se plânge, ci trudește și iubește în tăcere.
La mulți ani, nea Gică Baciu! Povestea ta e comoara noastră, a buzoienilor!
