Buzoianca Oana Camelia Șerban, vocea filosofiei românești în Young Academy of Europe

Buzoianca Oana Camelia Șerban a devenit de curând membră a Young Academy of Europe (YAE), o rețea europeană de cercetători de elită, recunoscută pentru contribuțiile sale în domeniul filosofiei și al cercetării interdisciplinare. Aceasta susține importanța gândirii critice și a valorilor etice în educație și în societate, fiind o voce influentă în dezbaterile privind rolul filosofiei în lumea contemporană, fiind activă în organizarea de conferințe, ateliere și evenimente academice.

Cu această ocazie, am rugat-o să ne acorde un interviu în care să ne vorbească despre contextul alegerii în YAE, interesele sale de cercetare și relevanța lor pentru YAE, oportunități și beneficii ale participării sale în YAE pentru România și, în special, pentru cercetare, precum și contribuțiile planificate la politicile științifice pe care și le va aduce. Ea ne-a oferit cu mult mai mult, pentru că a atins și teme esențiale pentru viitorul Europei și a punctat rolul filosofiei în politicile europene. Nu în ultimul rând, în interviu menționează și faptul că încă din primul moment al accederii sale în această academie are planuri inovatoare. Și amintim aici planul de a crea o Academie a Managerilor Instituțiilor de Cultură din Estul Europei, ceea ce nu este deloc puțin, iar o viitoare carte și ca fellow YAE se află deja pe drum.

Reporter: Ce a însemnat pentru dumneavoastră alegerea ca membru în Young Academy of Europe și cum reflectă acest lucru parcursul dumneavoastră academic și cercetările realizate până acum?

Oana Camelia Șerban: Trebuie să vă spun că nu a fost nicidecum o ambiție personală. Colegul meu, conf. univ. dr. Emilian Mihailov, pe care îl prețuiesc și care e un model în privința cercetării și a activității academice, a susținut ideea acestui demers, pe care l-am găsit lăudabil, știind, pe de o parte, capitalul cultural al YAE, și pe de altă parte, network-ul cu care vine la pachet. E o platformă ideală de a cunoaște cercetători din toate domeniile și de a construi alături de aceștia proiecte meritorii, mai ales interdisciplinare. Sunt adepta unei smerenii epistemice, pe care trebuie să o păstrăm oricât de sus cunoaștem lumea. Consider însă că ceva oi fi făcut bine, de vreme ce lucrurile s-au așezat altfel. Nu îmi doresc ca lucrurile să fie bune pentru mine în mod personal, ci pentru studenții mei, cărora le port o recunoștință aparte pentru felul în care mă determină să fiu în fiecare zi cea mai bună versiune a mea. În mod sigur, afilierea la YAE le confirmă că au un profesor de încredere alături de ei. Iar pentru mine asta face o lume mai bună.

Rep: Care considerați că sunt aspectele din activitatea dumneavoastră academică și de cercetare care au cântărit cel mai mult în alegerea dumneavoastră în YAE?

O.C.Ș.: Domeniul nostru e unul evaluat scientometric. Nu sunt mândră că sunt o cifră într-o statistică, dar una care produce capital financiar pentru universitate și pentru cei cu care lucrez. Publicațiile și proiectele anterioare sunt cele care oglindesc capacitatea de a sfinți locul. Însă fără recomandări de la un membru al unei academii și un scholar prestigios în domeniul tău de activitate, simplul CV nu îți aduce nimic. Deci a contat că am avut aproape oameni care au putut confirma că am capacitățile necesare de a mă alătura YAE. Nu sunt puțini, iar valul de gânduri bune de după numire mi-a confirmat o uriașă susținere din partea celor care mă cunosc de ani de zile și știu că tot ce am construit a fost în timp și cu efort. Sunt foarte recunoscătoare.

Rep.: Cum s-au intersectat interesele dumneavoastră în filosofie, estetică și geopolitică cu criteriile de excelență promovate de YAE?

O.C.Ș.: În mod normal, YAE e sensibilă la cercetători care vor să își pună expertiza în slujba îmbunătățirii politicilor educaționale, dezvoltării network-urilor de cercetare sau creșterii gradului de cooperare între cercetători europeni în plan educațional. Nu sunt mulți membri în YAE care să lucreze pe estetică sau pe biopolitică, și cu atât mai puțin pe modernitate filosofică timpurie. Deci cred că au ales și pe criteriul exotismului unor preocupări de-ale mele. Ceea ce îndrăznesc să calific ca fiind foarte sănătos. E bine să securizezi domenii lacunare sau subreprezentate.

Rep.: În ce fel credeți că această recunoaștere consolidează poziția cercetării românești în domeniul filosofiei pe scena europeană?

O.C.Ș.: Filosofia e la locul meritat și nu traversează nicio criză, alta decât cea în care noi o aruncăm, sensibil preocupați de viitorul ei. Și cu mine, și fără mine, YAE e la fel de bine. Dar cu mine mai are două mâini dibace și o minte liberă în plus, care pot face mai mult pentru Europa de Est și nu numai. Am promis că fac o Academie a Managerilor Instituțiilor de Cultură din Estul Europei, și cu sprijinul YAE, și mă bucur că în curând se întâmplă. Filosofia Culturii e un domeniu care trebuie „mapat” mai substanțial.

Rep.: Ce oportunități vă oferă participarea în această organizație pentru dezvoltarea proiectelor dumneavoastră de cercetare?

O.C.Ș.: Sunt fellow YAE și asta adaugă o formă de capital cultural la profilul meu. Mizez că va sensibiliza acest statut în diferite etape de evaluare ale proiectelor mele, și mă bucur dacă ceea ce fac în nume propriu sau pentru comunitatea mea filosofică va conta și pentru ei. Deocamdată am plăcerea să semnez curând viitoarea mea carte și ca fellow YAE. E o onoare.

Rep.: Cum intenționați să contribuiți, în calitate de membru YAE, la politicile științifice europene sau la strategii privind educația și cercetarea?

O.C.Ș.: Personal, am optat să mă implic mai mult în componenta de network. Politicile educaționale sunt ceva sensibil, iar eu încă duc luptele mele pentru debirocratizarea unui sistem în care traficăm destulă maculatură inutil. Românii au un fel al lor de a crede că dacă adaugi o hârtie în plus demersul e mai de încredere sau mai ferm. Din punctul meu de vedere, fragilitatea unui sistem depinde de cantitatea de birocrație. Iar la noi, birocrația bate eficiența sau îți trebuie un dosar cu șină chiar și pentru ea.

Rep.: YAE promovează implicarea tinerilor cercetători în politici publice europene. Cum vedeți dumneavoastră rolul filosofiei în conturarea acestor politici?

O.C.Ș.: Nu e vorba de faptul că filosofia poate schimba politicile publice europene pentru educație în genere. Ea poate schimba ceva pentru ea însăși. Dar sunt componente ale gândirii filosofice care pot coerentiza aceste conținuturi. Ca de pildă gândirea critică și filosofia valorilor — ar merita să ne întrebăm de două ori care sunt valorile pe care le urmăm când construim politici educaționale și dacă nu cumva multe valori sunt confundate cu atitudini în mod falacios?

Rep.: Care sunt temele de cercetare pe care le considerați esențiale pentru viitorul Europei și cum pot fi acestea aduse în atenția factorilor de decizie prin intermediul YAE?

O.C.Ș.: O agendă a incluziunii și toleranței trebuie să aibă în centrul ei combaterea radicalismelor de orice fel. Mai ales a celor politice. Nu cred că o Europa „suverană” e compatibilă cu Europa rațională din care au derivat Republica Literelor sau UE. Dimpotrivă! Cred că până nu combatem analfabetismul, până nu coerentizăm deontologia din spatele uzului inteligenței artificiale și până nu combatem valurile de antisemitism și antiumanism care acoperă democrațiile imperfecte, neparticipative și nereprezentative nu vom reuși să facem o Europa locuibilă. Doar un muzeu al nostalgiilor care ne aruncă la extremele spectrului politic.

Rep.: Cum credeți că aderarea la YAE va influența direcțiile de cercetare în cadrul Centrului de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice (CCIIF) sau în colaborările CCIIF?

O.C.Ș.: Depinde cât voi rămâne director al CCIIF. În ce privește mandatul meu, voi încerca să stabilesc un factor de coeziune între proiectele CCIIF și cele pe care le voi desfășura sub egida YAE. Ce vreau să punctez este că CCIIF avea deja o direcție pro-europeană. Dar m-aș bucura ca, în timp, cât mai mulți cercetători să opteze pentru YAE și să fie bineprimiți în sânul acestei antecamere a Academiei Europene.

Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră să reprezentați România într-o astfel de rețea europeană de elită?

O.C.Ș.: Nu am avut niciodată probleme să spun că sunt din România, dimpotrivă, am spus-o mereu cu mândrie și blândețe. Fiecare sfințește locul cum poate. Orice pune România pe hartă în sensul bun e nu miraculos, ci normal, și de la un punct o datorie pe care o avem. Nu mă gândesc însă la nimic din toate aceste lucruri când muncesc. Ci pur și simplu la ce e de făcut într-o zi care nu e bună pentru cercetare niciodată, dacă te uiți la România, așa cum își tratează ea profesorii.

Rep.: Ce învățăminte ați dori să împărtășiți din propria experiență celor care aspiră la recunoaștere internațională în domeniul academic?

O.C.Ș.: Nu dau sfaturi necerute nimănui și am probleme să le dau și dacă îmi sunt cerute. Ce știu e că deseori în Leviatanul acesta ți se va spune că nu meriți, că nu ești cel mai bun, că se putea mai bine, doar pentru că nu ești în cercurile potrivite. Lumea e mai mare decât Dâmbovița și decât România. Și când te uiți așa la lucruri, faci ce trebuie fără să dai doi bani pe cei care fac parte din cercuri de influență, dar nu de inteligență. Faceți ce simțiți și nu vă uitați în jur. Într-o țară în care dacă vrei să distrugi pe cineva îl întrebi ce făcea la Revoluție și ce e în teza lui de doctorat, e atâta loc să faci lucrurile altfel, mai ales când
te-ai născut în timpuri de libertate. Nu uitați însă că există o inimă dincolo de fiecare minte. Una care ar fi bine să nu rămână în urmă, oricâte ISI-uri inspiră.

Cine este Oana Camelia Șerban

Buzoianca Oana Camelia Șerban este o personalitate marcantă în domeniul filosofiei contemporane din România, cunoscută pentru activitatea sa academică, editorială și implicarea în promovarea culturii filosofice. Este lector universitar doctor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, unde predă cursuri de Filosofie Modernă, Estetică, Biopolitică și Studii Culturale. Este doctor în Filosofie din 2018, cu o teză dedicată analizei revoluțiilor artistice în modernitate, intitulată „The Structure of Artistic Revolutions in Modernity. A Political Theory of Aesthetic Validity” și deține funcția de director executiv al Centrului de Cercetare a Istoriei și Circulației Ideilor Filosofice (CCIIF) din cadrul Universității din București. Este, de asemenea, membră a International Society for Cultural History (ISCH).

Oana Camelia Șerban este autoare și co-autoare a mai multor volume în domeniul filosofiei, culturii și esteticii. Are o bogată activitate editorială și jurnalistică, activitate pe care a început-o din vremea în care era elevă a Colegiului Național „B. P. Hasdeu”. A publicat numeroase articole și studii în reviste de specialitate, abordând teme precum filosofia modernă, estetica și biopolitica. Are la activ și multe colaborări publicații și platforme culturale, contribuind la promovarea gândirii critice și a valorilor filosofice în spațiul public.

Activitatea sa i-a fost recunoscută public și la nivel academic prin diplome și distincții. Amintim distincția de „Profesor Bologna”, pe care a primit-o de două ori, în 2018 și 2021, o distincție acordată de studenți pentru excelență în activitatea didactică.