Duminică, 2 martie, Camelia Stroe și-a lansat volumul de debut în localitatea Pitulicea, satul natal al personajului principal al romanului, bunicul său Ion. Ce poate fi mai emoționant decât să-ți dezvălui povestea chiar în locul în care a trăit eroul cărții tale, acolo unde îți simți rădăcinile și unde trecutul prinde din nou viață? După slujba de la biserica satului, localnicii s-au adunat pentru a descoperi, alături de autoare, povestea impresionantă a unui om deosebit. Împreună, au depănat amintiri despre vremurile de altădată, creând un moment autentic de comuniune și emoție. A doua zi, pe 3 martie, de Ziua Internațională a Scriitorului, Camelia Stroe a continuat să împărtășească povestea bunicului său elevilor clasei a VIII-a de la Școala Gimnazială „Glodeanu Sărat”.
Povestea lui Ion va ajunge și la Muzeul Județean, unde instituția de cultură va găzdui un nou eveniment de lansare a cărții, duminică, 23 martie, începând cu ora 14.00. Cei prezenți vor avea ocazia să descopere, prin vocea autoarei, un roman plin de emoție, umor și autenticitate, o mărturie vie a unui trecut ce nu trebuie uitat.
Cartea „I se zicea Ion” aduce în prim-plan traumele celui de-Al Doilea Război Mondial, relatate prin ochii unui bunic care își împărtășește amintirile nepoților. Evenimentul de la Glodeanu Sărat s-a desfășurat sub forma unui dialog interactiv între autoare și elevi, stimulând curiozitatea acestora și oferindu-le o lecție alternativă de istorie. Tema profundă a volumului le-a oferit tinerilor o perspectivă accesibilă asupra unor realități dure, precum suferințele războiului și lipsurile provocate de foamete. Lansarea cărții la Școala Gimnazială Glodeanu Sărat a demonstrat cum literatura poate deveni o punte de legătură între generații, consolidând memoria colectivă și promovând valorile culturale autentice.
Dar cine este Ion? Un om simplu de la țară, fără multă școală, dar cu o inimă și o minte cât o lume întreagă. Într-o confesiune sinceră și tulburătoare, el transformă experiențele trăite pe front – uneori crude și absurde, alteori presărate cu umor neașteptat – în lecții despre viață, curaj și fragilitate umană. Povestirile sale, relatate cu o simplitate profundă, demonstrează că uneori cele mai mari adevăruri nu vin din cărți, ci din ochii și inima celor care le-au trăit. De la camaraderie și pierdere, până la momente de speranță în mijlocul haosului, Ion reușește să contureze o lume care rămâne în mintea cititorului mult timp după închiderea cărții.
