Episcopul Chesarie Căpăţână, mare ctitor al Eparhiei Buzăului și Vrancei, vizionar al unității românilor (II)
Mihai SĂLCUȚAN
Episcopul Chesarie Căpățână s-a remarcat și prin deosebite realizări de ordin cultural, tipărirea și difuzarea cărților fiind o preocupare însemnată. Tipografia, fondată de episcopul tipograf Mitrofan la sfârșitul secolului al XVII-lea, a fost modernizată cu utilaje aduse de la Viena și au fost imprimate, diortosite și traduse aproape 60 de scrieri bisericești, filosofice, didactice, juridice, beletristice, cuvântări, periodice. Pentru cărţile de slujbă şi învăţătură duhovnicească a înfiinţat în anul 1833 o tipografie eparhială unde s-au imprimat, cu binecuvântarea şi cheltuiala sa, aproximativ 20 de cărţi patristice şi de cult, distribuite în cea mai mare parte gratuit.
Dintre titlurile imprimate în timpul păstoririi sale amintim: „Despre purcederea Sfântului Duh, Împărţire de grâu, Puţul Sfântului Ioan Gură de Aur” (1833), „Sfătuire pe scurt către cel ce se pocăieşte” (1834), „Cazaniile la Duminicile de peste an, la praznicile împărătești și la sfinții mari” (1834), „Evanghelia” (1834), „Molitfelnic”, „Sfintele Liturghii”, „Psaltirea” (1835), „Învăţătură către preoţi şi diaconi” (1835), „Sfânta Scriptură pe scurt, cu un mare Catehism traducere din greacă de Eofrosin Poteca” (1836), „Ceaslovul bogat”, „Acatistier” (1836), „Alcătuire aurită” (1837), „Cinci cuvinte ale Sfântului Grigorie de Nyssa” (1838), „Carte foarte folositoare de suflet” (1839), „Octoih”, „Catavasier” (1839), „Chiriacodromionul la Evanghelii al lui Nichifor Theotochis” (1839), „Sfintele Liturghii” (1840), „Tălmăcirea la cei 150 de psalmi, de Teodoret al Ciprului” (1840), „Meditații religioase traduse din germană de profesorul Gavriil Munteanu” (2 vol. 1839-1840), „Psaltirea” (1841), „Agheasmatar” (1845), „Apele metalice ale Rumaniei Mari, de doctor Stefan Episcopescu”, „Teatron politicon, tradus din greceste de Grigorie Pleșoianu” (3 vol.), „Abecedar românesc”, „Abecedar religios”.
În anul 1839 a fost editat „Vestitorul bisericesc”, primul ziar bisericesc din țară, sub îngrijirea ierodiaconului cărturar Dionisie Romano, profesor la Școala națională, și a lui Gavriil Munteanu, profesor la Seminarul teologic, cu scopul „de a hrăni duhul religios și moral ce a caracterizat totdeauna nația românească”. Primul număr este datat 7 ianuarie 1839, cu apariție săptămânală până în decembrie 1840. A fost tipărit și un supliment de „Meditații religioase”, traduse din germană de Gavriil Munteanu.
În anul 1836 a întemeiat Seminarul Teologic Ortodox, sub conducerea profesorului Gavriil Munteanu, care va purta numele „Chesarie Episcopul”, prima școală medie din Buzău. Era transpunerea în practică a „Legii pentru seminarii, protopopi şi preoţi” din 7 mai 1834, care prevedea înfiinţarea unui seminar pe lângă fiecare episcopie, cu mare folos pentru pregătirea superioară a viitorilor slujitori ai altarelor. Actul normativ a pus bazele organizării învăţământului de stat modern, fiind elaborat în deplin acord cu Regulamentele Organice, reglementări cvasi constituționale în Principatele Române, Țara Românească și Moldova (promulgate în 1831, respectiv1832).
La ridicarea clădirii seminarului (1836-1838), ierarhul a cerut o reprezentare arhitecturală a convingerilor sale patriotice, anume ilustrarea originii poporului român şi a ideii de unire. Amplasamentul a fost ales în incinta centrului eparhial, în apropierea palatului şi a catedralei. Valoarea deosebită a construcţiei este dată, în primul rând, de exterior, bogat decorat cu metope şi triglife, iar firidele, situate deasupra şi dedesubtul ferestrelor sunt prevăzute cu ornamente sculpturale (cartuşe) şi imitaţii de bosaj în piatră. Faţadele au două registre, cel inferior fiind mai scund. Ferestrele au ancadramente simple de piatră, iar deasupra fiecăreia sunt realizate figuri de daci şi de romani, dispuse alternativ. Prin această soluție este redată, într-un mod cât se poate de expresiv, originea poporului nostru. Registrul superior este mai înalt decât parterul şi este decorat cu o pilastratură care marchează intergolurile. Ancadramentele ferestrelor sunt tratate simplu, iar parapetele au panouri decorate cu motive mitologice şi însemne ale stemei Ţării Româneşti, sub forma a doi vulturi care ţin în cioc o ghirlandă de flori, iar metopele şi triglifele din zona cornişei alternează cu medalioane reprezentând capul de bour de pe stema Moldovei, prefigurând astfel ideea Unirii celor două Ţări Româneşti, cu două decenii mai înainte ca aceasta să se producă în fapt.
Mesajul transmis generațiilor viitoare de arhitectura unică, nemaiîntâlnită în nicio altă parte a țării, este unul clar şi puternic. Episcopul Chesarie, în secolul luminilor, a văzut lumina cea adevărată a nației române care l-a făcut să afirme că „unirea este pomul cel răsădit lângă izvoarele care aduc fericirea popoarelor”.
Clădirea a fost o apariţie insolită în peisajul urbanistic al Buzăului, care la acea dată avea 3.700 de locuitori, stârnind admiraţia localnicilor şi pe cea a călătorilor. O mai bună punere în valoare s-a realizat prin reconstruirea, impusă de distrugerile suferite în urma „Cutremurului cel mare” din 1802, a întregii incinte episcopale în acelaşi stil neoclasic. Catedrala voievodală, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost readusă, până la acoperiş, la arhitectura iniţială din anii 1649-1650 când a fost ridicată, la fel clopotniţa şi cancelaria, paraclisul episcopal și chiliile.
De construirea seminarului se leagă descoperirea tezaurului „Cloşca cu puii de aur”, cea mai importantă comoară găsită în țara noastră, în greutate de 19,82 kg. Ziarul „România” din 12 august 1838 relata următoarele: „Un ţăran pietrar, locuitor al satului Pietroasa, din judeţul Buzău, săpând, după cum spune el, de sunt aproape doi ani, în muntele de deasupra acestui sat ca să scoată o lespede de piatră din care să lucreze un stâlp pentru zidirea Seminarului de la Buzău, a găsit supt această lespede obiectele următoare lucrate în aur…”.
Din anul 2007 clădirea adăpostește Muzeul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, impresionant prin mulțimea, diversitatea și valoarea exponatelor.
Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Chesarie Episcopul” s-a dezvoltat continuu și pentru satisfacerea trebuințelor din secolul al XX-lea, pe Aleea Episcopiei nr. 1, a fost ridicată o nouă construcție în timpul păstoririi Episcopului Ghenadie Niculescu, cu efortul financiar al eparhiei, la care s-au adăugat 1.000.000 de lei alocaţi de Ministerul Instrucţiunii Publice şi sumele provenite din taxele percepute de la elevi. Lucrările la impozantul edificiu au început în anul 1926 şi s-au finalizat în 1941. În anul 1932 clădirea a fost dată parţial în funcţiune, respectiv parterul, iar nouă ani mai târziu, şcoala s-a mutat în noul sediu cu totul – săli de curs, dormitoare, administraţie.
În anul 1948, statul comunist a confiscat abuziv localul cu tot ce exista în el. Cursurile au fost mutate, fortuit, în vechiul imobil din incinta centrului episcopal.
La începutul anului 1990 noua administrație județeană a dispus retrocedarea monumentalei clădiri către proprietarul de drept, Eparhia Buzăului şi Vrancei, dar punerea efectivă în posesie a fost posibilă prin executarea hotărârii judecătorești din 21 iulie 1995, întârzierea datorându-se înverșunatei împotriviri din partea instituției ce o folosea și a Inspectoratului Școlar Județean.
Profesorul universitar de teologie Mircea Păcuraru, membru titular al Academiei Române, reputat specialist în istoria Bisericii Ortodoxe Române, îl consideră pe Episcopul Chesarie „printre marii ierarhi ai Bisericii noastre și, fără exagerare, cel mai vrednic episcop care a păstorit vreodată la Buzău”.
În anul 1846, la 30 noiembrie, Episcopul Chesarie s-a mutat cu pace la cereştile lăcaşuri, fiind plâns de toţi credincioşii din eparhie și nu numai. A fost înmormântat în partea de nord a Catedralei centrului eparhial, în dreptul proscomidiarului, cu monument construit din piatră de Pietroasele ce poartă emoționanta inscripționare: „Oprește-ți, trecătorule, pasul în respect lângă pașnicul locaș al colosalei umbre. Sacru e mormântul. Aici ierarhul Chesarie trupul își odihnește de multele, în puțin timp, jertfiri spre gloria Domnului, patriei și eternei sale memorii. Născut 1784, Episcop 1825, Răposat 1846, Noiembrie 30”.
Se cuvine, așadar, să ne plecăm frunțile și să ridicăm rugăciunile noastre închinându-ne la mormântul Episcopului Chesarie, spre pomenirea veșnică a celui care a fost unul dintre patrioții luminați ai secolului în care a trăit, parte din trupul viu al bisericii lui Hristos Domnul în Eparhia Buzăului și Vrancei, un înaintemergător al luptei pentru unirea românilor.
(Sfârșit)
