Personalitatea săptămânii – Eugen Caminschi

Chitaristul de blues Eugen Caminschi, născut pe 16 februarie 1968 la Ploiești, a locuit la Buzău – unde a absolvit Colegiul Național „B.P. Hasdeu” – până în anul 1988. Primii pași în lumea muzicii i-a făcut la vârsta de 7 ani, călăuzit de tatăl său, Toma Caminschi, de la care a luat primele lecții de vioară. Au urmat opt ani de studii la acest instrument cu profesorul Dan Petrescu, până în 1983, când a cunoscut pentru prima dată instrumentul pentru care a făcut cea mai mare pasiune până în ziua de azi, chitara.

Primul profesor și mentor a fost George Stănescu cu care a păstrat o frumoasă prietenie pâna-n prezent și de la care a învățat care sunt adevaratele valori în muzică: Jimi Hendrix, Led Zeppelin, Rolling Stones etc. În anii de liceu și-a alcătuit prima trupă ce împrumută stilul formației canadiene Rush, sub numele de „Pur și simplu”, cu care a continuat să cânte în Buzău.

Odată cu admiterea la Institutul de Construcții din București s-au deschis noi orizonturi și în lumea muzicii. Prima experiență deosebită ca apariție scenică alături de muzicieni de blues a avut-o în 1993, la primul club de blues din țară, „You & Me”, unde aveau loc jam session-uri în serile de miercuri sub numele de „Black Cat Bone” la care participau muzicieni deja cunoscuți ca AG Weinberger, Sorin Chifiriuc, Mugurel Vrabete, Florin Ionescu, Cătălin Rotaru, Corneliu Stroe, Silviu Aioniță, Walter Dionisie, Garbis Dedeian, Emil Bazga etc.

Aceste întâlniri aveau să-i marcheze cariera, deoarece la puțin timp după aceea a fost cooptat de Sorin Chifiriuc la „Electric Red Roosters” unde a început cu adevărat „pelerinajul” în aria bluesului. Două din aparițiile scenice notabile ar fi recitalul de la Sala Polivalentă, în deschiderea concertului de rock simfonic a lui Carl Palmer, precum și „Cerbul de aur” unde „Electric Red Roosters” au cântat înaintea celebrului Jimmy Smith.

După o experiență de doi ani alături de Sorin Chifiriuc, a înființat, împreună cu basistul buzoian Mugurel „Deacă” Diaconescu, grupul „Black Cat”, o prezență importantă în zona bluesului, cu care a înregistrat în seara de 30 septembrie 1999 primul album live de blues din România, „Live în Lăptaria Enache”. Pe lângă piesele standard de blues interpretate, firește, într-o manieră personală, albumul conține și două compoziții semnate Eugen Caminschi: „Lucky Guy” și „Need a Friend”. La acest concert au participat și doi invitați de seamă, Berti Barbera și, bineînteles, bunul său prieten, regretatul Ștefan Adumitroaie, cu care a avut, dealtfel, în duet, numeroase concerte în cluburile de blues.

În aceeași perioadă a colaborat și cu A.G. Weinberger, Mugurel Vrabete și Florin Ionescu sub titulatura „Weinberger Blues Machine”, colaborare care a avut ca rezultat numeroase recitaluri în țară printre care de remarcat sunt concertele prilejuite de vizita președintelui american Bill Clinton în România, în anul 1997, și participarea la sesiunea de înregistrări pentru albumul „Standard Weinberger”.

După șapte ani de experiență în blues, în anul 2000, Eugen Caminschi schimbă registrul sonor către alte genuri de muzică, prima experiență fiind colaborarea cu Mircea Vintilă pentru înregistrările albumului „Madama de pică”, la care avea să-l reîntâlnească pe Mugurel Vrabete, de altfel producător executiv al acestui proiect.

Două luni după lansarea acestui album, a urmat propunerea de a cânta alături de trupa „Vama Veche” în turneul de 15 concerte „Povestea merge mai departe”, care a avut ca urmare o nouă colaborare până în prezent, materializată prin trei discuri – „Nu ne mai trageți pe dreapta”, în 2001, „Am să mă întorc bărbat”, în 2002, respectiv „Best Of Vama Veche”, în 2003 -, precum și numeroase concerte pe scene mari, precum „Cerbul de aur”(2003), seria de concerte „Am să mă întorc bărbat” de la Teatrul Național etc.

Toate părțile de chitară, indiferent de colaborările amintite, au păstrat același parfum discret al blues-ului pentru care Eugen a rămas fidel, dovada fiind apariția pe albumul „Let the good times roll” cu Big band-ul Radio în 2002 și prezența într-o nouă trupă de blues – „Big Mamou”, alături de Florin Ochescu, Gelu Ionescu, Berti Barbera, Florin Barbu și Sorin Pupe Tănase.

Tot ca o prezență discografică de remarcat este și albumul „Blues Expert” al lui Alexandru Andrieș, pe care Eugen a înregistrat două piese – „Carmen, Mihaela, Monica (și Dana)” și „La mine-n cântec” -, iar mai târziu, continuând colaborarea cu Alexandru Andrieș în 2005 și pe „Comandă Specială”, „Ediție Specială” în 2006, respectiv „Du-mă înapoi” în 2010.

Una dintre colaborările importante cu Mircea Vintilă este albumul „Toți într-o barcă”, la care a lucrat împreună cu doi dintre cei mai apropiați colaboratori, Gelu Ionescu și Mugurel Vrabete. Pe lângă părțile de chitară, Eugen Caminschi a avut un aport substanțial la orchestrațiile celor zece piese de pe album și a contribuit cu două compoziții – „Poveste fără sfârșit” și „Tulburător” – pe versuri semnate Alexandru Andrieș. În 2005 a urmat o nouă colaborare cu același autor pe albumul „Opere și operete”.

Ca membru titular al trupei Vama Veche apare pe coperta albumelor „Live la Sala Palatului” și „Fericire în rate”. În 2004 este cooptat de Mihai Pocorschi în „VH2”, grup în care activează până în 2009.

Pe 5 septembrie 2006, Tudor Chirilă și Eugen Caminschi înființează o nouă formație, sub numele de „Vama”.