Dizidentul anticomunist buzoian Gabriel Andreescu: SRI și SIE, direct responsabile pentru actuala criză

Arestat de multe ori în regimul Ceaușescu, ultima oară chiar după evenimentele de la Timișoara, luptătorul anticomunist buzoian Gabriel Andreescu a solicitat pe 20 decembrie 2024 date despre Călin Georgescu la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Andreescu este cercetător acreditat. A primit răspunsul pe 22 ianuarie. Acum face public – în textul „Responsabilitatea directă a SRI și SIE pentru actuala criză”, pe care îl reproducem mai jos – ce a primit și oferă perspectiva sa.

Suntem într-o criză electorală, instituțională și politică. Din când în când, dăm de câte un fir al explicațiilor ei. Pe 20 decembrie 2024 am solicitat CNSAS citirea a mai multe dosare. Am acreditare de cercetător de la începutul anilor 2000. Exceptând micile controverse ale începutului și cele câteva „hâcuri” de mai târziu, pe detalii sensibile, dialogul cu instituția a fost, în timpul celor două decenii, foarte bun.  Atenția mea se îndrepta în primul rând spre ce conține Arhiva Securității despre Călin Georgescu, Mircea Malița și Ilie Bădescu. Pe 22 ianuarie am primit răspunsul. Apreciez intervalul de timp dintre cerere și reacția CNSAS drept unul rezonabil.

Răspunsul CNSAS: „Dosarele lui Călin Georgescu și al lui Mircea Malița nu au ajuns la noi”

Dosarele mă interesau ca să găsesc informații despre Călin Georgescu.

Mircea Malița pare să fi fost o persoană care a contat în promovarea lui Călin Georgescu prin organizații cărora Malița le-a fost fondator, Georgescu, profitor. Nu am găsit detalii privind susținerea de către Malița a carierei lui Georgescu în Ministerul Afacerilor Externe. Prezent zeci de ani în structurile diplomației românești (fost ministru adjunct la Ministerul Afacerilor Externe, fost ambasador în Elveția și în SUA), fost membru al Comitetului Central al PCR (1972-1980), Mircea Malița avea această putere. Speram ca, eventual, dosarul de securitate a lui Malița să fi înregistrat intersecția cu Călin Georgescu, la sfârșitul anilor 1980, când acesta ieșise în Occident. Dosarul lui Mircea Malița (de la SRI ori SIE) nu a ajuns la CNSAS. Ceea ce înseamnă că Serviciile îl consideră de siguranță națională. O personalitate politică precum Malița avea sigur deschis un dosar pregătit, printre altele, pentru Elena Ceaușescu, după ce academicianul-diplomat căzuse în „dizgrațiile” ei.

Am cerut dosarul lui Ilie Bădescu de la CNSAS să văd dacă acolo există explicații ale propensiunilor național-comuniste și pro-rusești ale sociologului și astfel, de ce el și Georgescu, „aceste două spirite luminate”, se întâlnesc și se susțin astăzi.

„Materialele despre Călin Georgescu din Arhiva Securității ar fi trebuit  să se afle astăzi la CNSAS”

Spre deosebire de ceilalți pe lista mea de cercetare, materialele despre Călin Georgescu din Arhiva Securității ar fi trebuit să se afle astăzi la CNSAS. Consiliul face filtrul candidaților la alegeri. CNSAS trebuie să verifice dacă persoanele intrate în cursa prezidenţialilor au lucrat, ori nu, pentru Securitate sau au fost colaboratori (ori nu) ai ei. Legea precizează că obligația îi este atribuită CNSAS „pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public” cetăţenilor români, presei, organizaţiilor neguvernamentale și partidelor politice, autorităţilor şi instituţiilor publice. În acest scop, Consiliul cere SRI și SIE dosarele aflate în posesia lor.

Verificarea se face înainte de alegeri

Este de notat că, prin excepție față de candidații la alte demnități, în cazul celor care intră în cursa pentru funcția de președinte al României verificarea se face înaintea alegerilor, în regim de urgență, în câteva zile. Serviciile de informații nu furnizează CNSAS dosarele de securitate pe care le consideră de siguranță națională (cu concursul, palid al Colegiului CNSAS, care are reprezentanți în Comisiile mixte de evaluare). Dacă nu au transmis dosarul lui Călin Georgescu la CNSAS înainte de începutul procesului electoral, înseamnă că SRI și SIE s-au prevalat de rolul lor de veghetor asupra documentelor clasificate.

Doar că pretenția Serviciilor de informații de a hotărî asupra accesului la dosarul lui Călin Georgescu se lovește de dreptul votanților și organizațiilor de acces la informaţiile de interes public. Informația despre scheleții din dulap ai unui potențial președinte este de un covârșitor interes public.

Depășește cu totul competența SRI și SIE să decidă dacă reține sau nu informația relevantă din arhive privitoare la cel care:

• Ar reprezenta statul român şi ar fi garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării
• Ar veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice; care ar încheia tratate internaţionale în numele României
• Ar fi comandantul forţelor armate şi ar îndeplini funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, structură având puterea să dea ordin Serviciilor de informații.
• Să nu fi deschis Securitatea un dosar de urmărire informativă sau de colaborator pe numele lui Călin Georgescu? Cu datele pe care le avem despre el, o asemenea situație apare prea puțin probabilă.
• Când MRU a cerut verificarea diplomaților care aveau legături cu Securitatea, Georgescu a plecat din MAE

Dintre multele argumente, l-aș invoca pe cel „ieșit” din interviul luat recent lui Mihai Răzvan Ungureanu pe HotNews, de către Eugen Istodor. MRU a fost director SIE, fost ministru de Externe, fost premier. Venind în ministerul de Externe, povestește Ungureanu, a hotărât retragerea diplomaților care au colaborat cu fosta Securitate. A cerut acestora să se supună verificărilor. Călin Georgescu a plecat, nedorind „să se supună examenului”. Ce poate fi mai doveditor?

SRI și SIE să declare că nu au găsit nimic

Serviciile de informații au obligația să declare public că au căutat și nu au găsit nimic despre „prezidențiabil” în arhiva lor. Situația la care s-a ajuns este de o asemenea gravitate, încât Parlamentul are responsabilitatea să verifice susținerile Serviciilor în „cazul Georgescu” printr-o Comisie de anchetă – nu doar prin Comisiile de control ale SRI și SIE, compromise.

Serviciile și-au permis de-a lungul timpului să nege flagrant principiul interesului public, acoperind trecutul a mulți înalți demnitari de stat. Dau două exemple „de vârf” din zecile posibile. În alegerile din anul 2000, dosarul lui Ion Iliescu nu a fost trimis la CNSAS și multiplul președinte nu a primit verdictul „colaborator al Securității” deși fusese secretar al PCR pe județ (de-ar fi fost doar atât), iar atribuția „postului”, de a coordona Securitatea, îl plasa automat în categorie – conform legii de atunci.

În același an, SRI și SIE au transmis CNSAS că Ristea Priboi nu figurează cu activităţi de poliţie politică. Or, în anii ’80, Priboi fusese şeful-adjunct al Centrului de Informații Externe care îi supraveghea pe opozanții regimului din străinătate. Sub comanda lui fuseseră trimise cărţile-bombă unor români, fusese înjunghiat Emil Georgescu, colaborator al postului de radio Europa Liberă, a fost pusă o bombă la sediul postului de radio din München etc. etc. Culmea obrăzniciei instituționale a fost numirea lui Priboi ca şef al Comisiei parlamentare de control a SIE.

Georgescu – o amenințare la identitatea noastră democratică

SRI și SIE au nu doar obligația să aducă la cunoștința opiniei publice informațiile despre trecutul lui Călin Georgescu de până în 1989. Ci, în actualul context limită, să clarifice traiectoria acestuia în ultimii 35 de ani. Georgescu este vârful de lance al unui proces care amenință evoluția noastră spre tipul de civilizație de care ne-am legat identitatea în istorie. Criza actuală, electorală, instituțională și politică, reprezintă o amenințare la siguranța națională fără comparație cu „amenințarea”  deschiderii unor dosare clasificate deținute de Servicii. Eșecul instituțiilor a căror rațiune de a fi este chiar protejarea  noastră de asemenea încercări limită este absolut catastrofal.

Cine este Gabriel Andreescu

Gabriel Andreescu – activist pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, disident anticomunist care s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său autoritar – s-a născut la 8 aprilie 1952 la Buzău. În prezent este profesor la Facultatea de Științe Politice a Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA) din București și este membru activ al mai multor organizații de apărare a drepturilor omului. A avut o lungă activitate în presă, a scris și a predat în domenii precum multiculturalismul, minoritățile naționale, libertatea religioasă și secularism, etica și politica memoriei etc. Este directorul publicației trimestriale „Noua Revistă de Drepturile Omului”, continuatoarea „Revistei Române de Drepturile Omului”.

Andreescu a urmat liceul „B.P. Hasdeu” în orașul natal, apoi a absolvit facultatea de Fizică a Universității din București. Între 1976 și 1980 a fost profesor de Fizică la liceu, iar ulterior a devenit cercetător la Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie (1980–1989). În această perioadă a publicat studii în revistele academice din domeniul de specialitate, dar și în chestiuni de lingvistică, logică și poetică matematică. După revoluția anticomunistă din decembrie 1989, Andreescu a abandonat cariera de fizician pentru a-și continua eforturile în apărarea drepturilor omului, democrației și statului de drept. Activitatea sa de activist al drepturilor omului, analist politic, ziarist și scriitor s-a asociat din ce în ce mai mult cu cercetarea și predarea academică. Lucrarea sa de doctorat, distinsă cu „summa cum laude”, a avut ca subiect sistemul european de protecție a minorităților naționale.

Între 1983 și 1987, Gabriel Andreescu a transmis clandestin în străinătate, între altele postului de radio „Europa Liberă”, informații privitoare la violarea drepturilor omului în România. A scris și trimis de asemenea texte anti-comuniste și studii, dintre care unele au fost ulterior publicate în Occident. Primele anchete de Securitate au început în anul 1979. A fost arestat pentru activitatea sa anticomunistă în decembrie 1987 și acuzat de trădare (dar cercetat în libertate, începând cu luna ianuarie 1988, în urma protestelor internaționale determinate de arestarea sa). A continuat totuși să scrie și să transmită în Lumea liberă scrisori de protest până la căderea regimului. Unele dintre acestea – Lettre à la Conférence de Cracovie (1988) și Le devoir d’ingérence (1989) – au fost publicate în presa occidentală (L’Autre Europe și Libération). În timpul întrunirii Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE – CSCE) de la Paris, din luna iunie 1989, a declarat greva foamei ca protest față de continua încălcare a drepturilor omului în România. A fost mutat din București și trimis în domiciliu forțat la Buzău, apoi din nou arestat, dar eliberat odată cu victoria revoluției din decembrie 1989.

După victoria revoluției anticomuniste, Andreescu a devenit membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, prima structură cu funcții legislative și executive de după revoluția din 1989, din care a demisionat ca protest împotriva folosirii forței contra protestelor de stradă. A inițiat și a condus apoi o lungă perioadă Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), unde ulterior a lucrat ca expert pe domeniul protecției minorităților naționale și a libertății de conștiință și religie. A fost co-fondator și o perioadă președinte al Grupului de Dialog Social (GDS), de asemenea inițiator și vice-președinte al Alianței Civice (AC).

Gabriel Andreescu a fondat și condus și alte organizații menite să promoveze expertiză și proiecte în favoarea drepturilor omului și a democrației, între acestea Ombudspersons for National Minorities, Centrul de Studii Internaționale, Centrul pentru Conștiința Critică (afiliat la Center for Inquiry) și Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință. A fost membru al board-ului unor organizații precum Hungarian Europe Society, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Parteneriat pentru Egalitate, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, membru al unor echipe de experți (Fundația pentru o Societate Deschisă), membru al unor consilii științifice (Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc).

A participat la programe internaționale și la activități de cercetare. A colaborat ca ziarist și analist politic la mai multe ziare și reviste românești („Ziua”, „Timpul”, „Observator Cultural”, „Revista 22”, OPINIA, „Altera”, „Cotidianul” etc.); între 1994 și 2004 a fost editorialist la Radio „Europa Liberă”. În ultimii ani, a publicat scrieri privind interpretarea documentelor din arhivele Securității.