Anul 2024 a adus în prim-plan efectele deciziilor Curții Constituționale și ale Înaltei Curți din 2022, care au generat închiderea a peste 10.000 de dosare penale pe motiv de prescripție, dintre care 3.534 doar în 2024. Printre inculpații care au beneficiat de aceste prevederi legale se numără atât persoane publice cunoscute, cât și alți făptuitori acuzați de infracțiuni grave, unele comise cu violență, arată „Libertatea”.
Potrivit portalului ReJust.ro al Consiliului Superior al Magistraturii, în perioada 26 mai 2022 – 29 decembrie 2024 au fost clasate 10.170 de dosare, incluzând: 74 dosare de corupție, 32 pentru abuz în serviciu, 572 de înșelăciuni, 66 pentru ucidere din culpă, 2.296 pentru loviri și alte violențe și 1.165 privind conducerea fără permis.
Printre cei care au beneficiat de prescripție în anul 2024 se numără buzoianca Elena Udrea și „latifundiarul din Cozieni”, Marin Anton, fost parlamentar liberal de Giurgiu, cunoscut la Buzău și drept omul care a căpușat CORD SA. Fosta ministră a Dezvoltării a scăpat de dosarul Hidroelectrica, în care era acuzată de trafic de influență și spălare de bani, cu un prejudiciu estimat de 5 milioane de dolari; ea se află în prezent în detenție pentru o altă condamnare, din dosarul Gala Bute. De asemenea, fostul lider din Giurgiu, parlamentar și secretar de stat la Transporturi a fost acuzat de luare de mită în legătură cu modernizarea Aeroportului Henri Coandă; dosarul său, cu o mită estimată la 5,3 milioane de euro, a fost închis.
Alți beneficiari ai prescripției au fost, în anul care abia s-a încheiat, sunt Mircea și Vlad Cosma (fost președinte al Consiliului Județean Prahova și fiul său), Sorin Blejnar (fost șef al ANAF), Nelu Iordache (om de afaceri), Rami Ghaziri (om de afaceri libanez), Bogdan Popa (intermediarul mitelor din dosarul lui Sorin Oprescu).
Dosarul Hidroelectrica
În dosarul Hidroelectrica, Elena Udrea a fost trimisă în judecată de către procurorii anticorupție în decembrie 2017, pentru trafic de influenţă şi spălare a banilor, iar jurnalistul Dan Andronic pentru mărturie mincinoasă. Potrivit DNA, Elena Udrea a acceptat în anul 2011 promisiunea făcută prin intermediari de omul de afaceri Bogdan Buzăianu de a primi suma de 5 milioane de dolari pentru a-şi exercita influenţa asupra factorilor de decizie din cadrul Ministerului Economiei şi Hidroelectrica, în vederea menţinerii, în condiţiile deja negociate, a contractelor pe care societatea omului de afaceri (Energy Holding, n.r.) le încheiase cu Hidroelectrica.
Din această sumă, Udrea ar fi primit, în noiembrie 2011, prin intermediari, 3.800.000 de dolari, și o creanță de 900.000 de euro, respectiv „o sumă pe care o firmă a omului de afaceri o împrumutase unui terț și care era garantată cu părți sociale ale unei societăți comerciale care deținea două publicații”. Dan Andronic era patronul „Evenimentului Zilei”.
Procurorii au susținut că, pentru a ascunde că era beneficiara reală a creanței de 900.000 euro (care i-ar fi conferit pe cale de consecință și puterea de a influența activitatea societății cu activitate media, Evenimentul Zilei, n.r.), Elena Udrea „a preluat creanța de la firma controlată de omul de afaceri, prin interpunerea unei alte firme paravan, aparținând unei cunoștințe”.
Dosarul Aeroportul Otopeni
Marin Anton, fost deputat liberal de Giurgiu, fost secretar de stat şi vice-preşedinte al Consiliului Tehnico-Economic în cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, ce avea în coordonare activitatea Companiei Naţionale „Aeroportul Internaţional Henri Coandă – Bucureşti” SA Otopeni, a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie în decembrie 2017 pentru luare de mită.
Conform Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în anul 2009 se afla în derulare un contract de modernizare a Aeroportului Internaţional „Henri Coandă”, în cadrul căruia începuse proiectarea unui nou terminal, iar statutul ţării noastre de membru al Uniunii Europene, precum şi perspectiva aderării la spaţiul Schengen, impunea o reactualizare a obiectivului de investiţii, concomitent cu aprobarea, la nivelul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, a unor indicatori tehnico-economici actualizaţi. În aceste împrejurări, arată anchetatorii, în perioada iunie-noiembrie 2009, Marin Anton ar fi acceptat promisiunea şi, ulterior, ar fi primit de la reprezentantul filialei din România a companiei internaţionale care avea în executare contractul de modernizare la Aeroportul Otopeni, martor în dosar, suma totală de 22.760.654 lei – aproximativ 5,3 milioane euro la cursul de schimb din acea perioadă -, ce reprezenta un comision de 3,5 la sută din valoarea cu care urma să se suplimenteze contractul de execuţie a lucrărilor. Ca urmare a acestor demersuri, mai arată DNA, proiectul de hotărâre de guvern ar fi fost adoptat, ca act administrativ necesar pentru încheierea actului adiţional la contractul <Dezvoltarea şi Modernizarea Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni>, având ca părţi Compania Naţională Aeroportul Internaţional „Henri Coandă – Bucureşti” şi societatea omului de afaceri. Banii ar fi fost primiţi de Marin Anton prin intermediul unei societăţi comerciale unde acesta avea calitatea de asociat.
Căpuşă pentru CORD Buzău
Numele lui Marin Anton este legat de privatizarea şi de căpuşarea unei importante societăţi comerciale buzoiene, CORD SA. În anul 2002, acesta, împreună cu echipa sa, înfiinţează firma Cord Commerce 2002 SRL, cu sediul într-un apartament din Bucureşti. Firma a fost gândită ca o căpuşă pentru societatea buzoiană CORD, profilată pe producţia de sârmă, cabluri, corduri metalice şi articole din fire me-talice folosite în industria de anvelope. Deputatul Marin Anton, ca manager la Danubiana, era în strânse relaţii de afaceri cu managerul general de la CORD Buzău, Gheorghe David. Relaţia celor doi, scria presa vremii, a fost atât de apropiată încât, conform unor surse, el ar fi intervenit chiar pentru muşamalizarea rezultatelor unui control făcut de Curtea de Conturi în 2001, în urma căruia s-a descoperit o pagubă de aproximativ 10 miliarde de lei vechi, pusă în sarcina managerului David.
Ulterior, Marin Anton s-a implicat în privatizarea societăţii buzoiene şi a reprezentat societatea bulgară EP Commerce, condusă de româno-bulgarul Cristian Popescu, în negocierile cu statul. După ce firma bulgară a preluat societatea, activitatea depusă de Marin Anton a fost generos răsplătită: a fost numit preşedintele Consiliului de Administraţie de la CORD Buzău, iar Gheorghe David, director executiv. În plan financiar, această răsplată s-ar fi concretizat, conform unor informaţii de presă, în 11.000 de dolari lunar, incluzând aici şi consultanţa oferită -prin-tr-o altă firmă a lui Marin Anton, V&V Trading Company.
Profiturile căpuşei Cord Commerce 2002, profilată pe comerţul cu ridicata al altor produse, au fost de 196 -mi-lioane lei vechi în 2002, 9,5 miliarde lei vechi în 2003 şi 602 milioane de lei vechi în 2004. Vârful afacerilor a fost, evident, în perioada în care Marin Anton a condus societatea din Buzău. De altfel, conform unor informaţii ce provin din preajma lui Ioan Amărie, fostul şef al Parchetului Naţional Anticorupţie (actualmente DNA), Marin Anton s-a aflat, pentru o vreme, şi în atenţia pro-curorilor, fiind bănuit de administrarea cu rea-credinţă a activelor firmei. Ulterior însă, n-a existat vreo acuzaţie oficială, cazul fiind îngropat.
Fostul deputat Marin Anton a fost un personaj politic controversat, el fiind cercetat în două dosare penale, instrumentate de către Direcţia Naţională Anticorupţie, respectiv direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Astfel, în iunie 2015, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au dispus efectuarea urmăririi penale faţă de ex-senatorul Lucian Iliescu, primar al municipiului Giurgiu la data faptelor, şi faţă de deputatul Marin Anton într-un dosar privind fapte de corupţie. De asemenea, la jumătatea lunii octombrie 2016, Marin Anton, la acea dată deputat liberal, a fost chemat la DIICOT şi fost interogat mai bine de trei ore într-un dosar de evaziune fiscală, spălare de bani şi luare de mită, după cum preciza Digi24.ro.
Traseist incompatibil
Mai mult, Agenţia Naţională de Integritate a constatat, în august 2014, că deputatul Marin Anton a fost în incompatibilitate timp de şapte luni, pentru că, de la preluarea mandatului şi până în iulie 2013, a deţinut şi calitatea de titular al unei întreprinderi individuale. Potrivit ANI, Marin Anton nu a respectat dispoziţiile articolului 82, alineatul 1, litera e) din Legea 161/2003, potrivit cărora „calitatea de deputat este incompatibilă cu (…) calitatea de comerciant persoană fizică”, el deţinând, simultan, atât funcţia de deputat, cât şi calitatea de titular întreprindere individuală în cadrul „Anton D. Marin întreprindere Individuală”.
Marin Anton a fost membru al Partidului Naţional Liberal până în 2007, când a plecat la Partidul Democrat Liberal, via Partidul Liberal Democrat, care a fuzionat prin absorbţie cu PDL. În aprilie 2012, el s-a întors în PNL, al cărui membru a fost până în luna martie 2014, când a trecut în Partidul Mişcarea Populară, de unde s-a întors, pentru a treia oară, în formaţiunea naţional-liberală. Apoi a fost exclus din PNL după ce a anunțat că va vota o eventuală lege a amnistiei și grațierii propusă de liderul PSD de atunci, Liviu Dragnea.
