FOTO | Scriitorul cu rădăcini buzoiene Ion Roșioru, comemorat la trei ani de la dispariție printr-un „Studiu monografic”

Scriitorul cu rădăcini buzoiene Ion Roșioru ar fi împlinit în luna august 80 de ani. Nu a fost să fie așa și, la împlinirea a trei ani de la dispariția  acestui fiu al comunei Mânzălești din satul Grunj, stabilit în Hârșova, familia a apelat la prietenii săi scritori ca în memoria lui să i se dedice  un „Studiu monografic”. Soția sa, Zenovia Roșioru, i-a încredințat această misiune publicistului Stan Brebenel la recomandarea unui alt scriitor buzoian, respectiv a lui Florentin Popescu, cel care a dat și cuvântul înainte acestei lucrări.

„Zenovia Roșioru, văduva scriitorului Ion Roșioru, m-a sunat și m-a întrebat dacă nu am ceva în plan pentu următoarea perioadă, pentru că este interesată să realizăm împreună o monografie dedicată soțului ei. Dorea ca acest lucru să se realizeze și într-un termen scurt, respectiv mai puțin de trei luni. Dânsa dorea să publice cartea până pe 12 noiembrie când se împlinesc trei ani de la decesul scriitorului Ion Roșioru”, spune autorul studiului monografic, Stan Brebenel, care și-a denumit lucrarea  „Ion Roșioru, scriitorul dintre Dunăre și Mare, cu rădăcini adânci în Carpații de Curbură”, spune autorul lucrării, criticul literar Stan Brebenel.

Denumirea  studiului monografic despre Ion Roșioru are legătură cu două etape importante din viața sa, respectiv subliniază rădăcinile sale buzoiene, dar și afirmarea sa literară la Hârșova. „El s-a afirmat ca scriitor unde a locuit după ce a terminat facultatea, la Hârșova, profesor de limba franceză și limba română”, explică Brebenel.

Cartea a fost lansată  de Stan Brebenel la Iazul Morilor în prezența confraților de condei, care au rememorat cu nostalgie și cu mare drag  întâlnirile pe care le-au avut pe tărâmul literaturii cu Ion Roșioru, în calitatea acestuia de poet, scriitor, critic literar, traducător și profesor de Limba franceză.

„La fel ca și dumneavoastră, l-am cunoscut foarte bine, în 2005, atunci când mi s-a dat o rubrică permanentă de critică literară la <Luceafărul>. Ion Roșioru era foarte bun prieten cu Marius Tupan. Am înțeles că fuseseră colegi de cameră în Grozăvești. Marius Tupan a fost cel care mi-a dat cărțile lui Ion Roșioru și atunci am aflat pentru prima dată”, rememorează Valeria Manta Tăicuțu prima întâlnire literară cu Ion Roșioru, mărturisind că „atunci am aflat pentru prima dată de Ion Roșioru și că este un poet prozator, traducător de excepție”. Pentru lansarea „Studiului monografic”, Valeria Manta Tăicuțu a pregătit o cronică pe care intenționa să o publice în „Spații culturale” sau în alte reviste literare și să dea astfel mărturie pentru istorie despre scriitorul și omul cu rădăcini buzoiene Ion Roșioru. Era un scriitor polivalent, aflăm de la  Valeria Manta Tăicuțu, care îl descrie ca fiind „scriitor complet, unul dintre puținii de acest gen pe care i-am cunoscut. Ion Roșioru a excelat în multe domenii ale literaturii, după cum remarcă și Stan Brebenel, autorul acestui necesar studiu monografic: <Îmi este greu să îi spun poet, pentru că s-ar simți nedreptățit prozatorul, dacă i-aș spune critic literar, ar avea ceva de obiectat eseistul sau traducătorul. Polivalența sa literară la cel mai înalt nivel este arhibinecunoscută și benefică pentru cultura națională>”. În ceea ce privește omul, spune Valeria Manta Tăicuțu, „era discret, modest și generos”; ea a explicat și cum aceste calități se reflectă prin demersurile pe care le-a făcut în susținerea unor scriitori aflați la început de drum: „Scriitorul dintre Dunăre și mare cu rădăcini în Carpații de curbură a fost o prezență importantă în paginile revistelor românești și nu numai, unde trimitea frecvent poeme personale sau traduceri, fragmente de proză și nu în ultimul rând cronici literare care le ușurau debutanților intrarea în lumea literară. Ca orice om, avea și slăbiciuni izvorâte din larghețea unei inimi care bătea pentru fiecare carte tipărită, deși, așa cum bine punctează domnul Brebenel în monografie, uneori cronicile erau de mii de ori mai bune decât cartea la care se referea”.

Un alt gând legat de monografia în jurul căreia s-au adunat condeiele buzoiene pentru comemorarea lui Ion Roșioru a venit din partea scriitorului Titi Damian care, deși nu a putut fi prezent fizic, a trimis o cronică lui Sorin Burlacu, membru UZPR, fost director al Bibliotecii Județene, care i-a dat citire  în fața colegilor scriitori. „Laud curajul confratelui Stan Brebenel”, a transmis Titi Damian, „care a terminat în timp record acest studiu monografic, pentru ca azi, noi, mulți și neștiuți prieteni ai lui Ion Roșioru, să avem posibilitatea să-i comemorăm cum se cuvine acestui mare cărturar buzoian, pe care Covidul ni l-a răpit pe 12 noiembrie 2021, trecerea în neființă. Cartea semnată de Stan Brebenel, <Ion Roșioru, scriitorul dintre Dunăre și mare cu rădăcini adânci în Carpații de curbură>, are un titlu inspirat sugerând metaforic dimensiunea lui orizontală și verticală mare, spirituală”. În continuare, acesta își exprimă aprecierea pentru lucrarea scoasă la lumină în timp record de către Stan Brebenel. „În ciuda faptului că timpul l-a silit să zorească, cred eu că în aceleași condiții nu aș fi realizat o alta mai bună. Este o carte bine articulată, menită după opinia lui Florentin Popescu să traseze liniile unui portret critic, incitant, baza unei alte monografii pe care autorul cu certitudine o va finaliza”, a adăugat Titi Damian.

Cele spuse de Titi Damian au fost confirmate de autorul studiului monografic care a precizat: „A fost o presiune cu timpul pe care am avut-o când am redactat această carte. Familia dorea ca aceasta să fie publicată și lansată înainte de data comemorării decesului domnului Ion Roșioru. Familia m-a ajutat foarte mult și mi-a pus la dispoziție cărțile pe care nu le aveam, reviste, ziare, tot ce a avut, inclusiv ce a găsit în calculatorul lui Ion Roșioru”.

Întâlnirea  programată în jurul evenimentului de comemorare a lui Ion Roșioru a fost prilej pentru scriitorii buzoieni să aibă un gând frumos și pentru alți scriitori trecuți spre stele, cum ar fi Lucian Mănăilescu, poetul Nicolai Tăicuțu recitând o poezie a acestuia. De asemenea,  poetul Nicolae Pogonaru a vorbit despre o altă recentă carte ce poartă semnătura lui Stan Brebenel. Este vorba despre „Poveștile lui Melu”, o carte de proză umoristică, o specie rară în ultima vreme în peisajul literar buzoian, după cum  bine remarca în vară, la lansarea ei la târgul de carte de la Buzău, scriitoarea Valeria Manta Tăicuțu, invitata autorului care și-a asumat atunci și rolul de moderator al evenimentului.

Poetul Nicolae Pogonaru a evocat, printre multe alte amintiri cu Ion Roșioru, și faptul că acesta își construise o casă la Buzău, în zona de munte, unde să vină să stea vara, să aibă liniștea necesară pentru a-și așterne gândurile în carte. Fotografia acestei case este prezentată în monografia lansată de Stan Brebenel.

Despre Ion Roșioru

Ion Roșioru este originar din satul Grunj, comuna Mânzălești, județul Buzău. S-a născut în ziua de 14 august 1944 și s-a stins la data de 12 noiembrie 2021.

Ion Roșioru a debutat publicistic în anul 1962, în ziarul „Viața Buzăului” și ca poet pentru revista „Tomis”, în 1976. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala „Dobrogea”, în anul 1996.

El a absolvit clasele gimnaziale în satul natal, urmând apoi Liceul Teoretic din Beceni, iar studiile superioare la Facultatea de Filologie, Universitatea București,pe care a absolvit-o în anul 1972. A luat contact cu pământul dobrogean, unde a fost pentru mulți ani profesor de limbă și literatură franceză la Liceul Teoretic „Ion Cotovu” din Hârșova, județul Constanța.

A colaborat la: „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Revue Roumaine”, „Tribuna”, „Dacia literară”, „Analele Dobrogei” (serie nouă), „Euro Poesie”, „Albatros”, „Ex Ponto”, „Dynamis”, unde a trimis în mod constant poezii, eseuri, fragmente de roman, note critice și traduceri. A frecventat cenaclurile „Poesis” (Constanța) și „Duiliu Zamfirescu” (Hârșova). Pe cel din urmă l-a condus între anii 1974 și 2008.  În 1995 a devenit editor pentru revista „Tomis”.

În „Dicționar de personalități dobrogene”, vol. IV, se prezintă și aprecierea de care s-a bucurat scriitorul cu rădăcini buzoiene. Astfel, de-a lungul vieții, Ion Roșioru a fost distins cu premii precum: Premiul I „Panait Cerna”, Tulcea (1976); Premiul I la „Odă țăranului român”, Buzău (1980); Premiul special al juriului la „Moștenirea Văcăreștilor”, Târgoviște (1988); Premiul Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor și al revistei „Tomis” pentru aport deosebit la susținerea actului de cultură scrisă, în cadrul ediției a cincea a „Colocviilor tomitane” (1999); Premiul Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor pentru poezie (2003).  A publicat o serie de volume dintre care amintim aici: „La tărâmul grânelor” (1988), „Îngeri indeciși” (Constanța, 1995); „Pur” (Constanța, 1998); „Casa de la țară” (1998); „Recviem pentru secolul meu” (2003); „Luceafărul de ziuă” (Constanța, 2004); „Ține-mă de vorbă să nu mor” (Constanța, 2006); „Cronicar la Pontul Euxin” (Constanța, 2008); „Incantații de mătase” (2012); „Trecutul afectiv se pierde” (2012); „Paznicul de vânătoare” (2012); „Clopotul din Dolj” (2013), ș.a.